5,084 matches
-
a deschis, a scârțâit și prin ea a ieșit o femeie, a intrat în mașină și taxiul a pornit încet, încet de tot, că nu se vedea la doi pași. Și-asta a fost tot. Dar poate că te-am plictisit. Să-ți spun atunci că învățătura decurge fără incident. Profesorul Varga mă încurajează, îmi spune că sunt de viitor. În rest, mănânc porcul, dorm ca el, iau aer. Mamă, te îmbrățișez și mă grăbesc să pun scrisoarea asta la poștă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
jocului? Lumea? Sufletul nemuritor? Tudorel: Ce plictiseală! (Răsfoiește ziarul.) Angheluță: Tu ești de vină. De când a încăput pe mâna ta... Tudorel: Anghele! Mai slăbește-mă te rog cu reproșurile. Oricum nu după lume plâng eu, te asigur. Recunoaște, nu ne plictiseam de fel ca acum în tinereți. Angheluță: Atunci pune mâna și fă și tu ceva, Dorele, hai, doar cunoști masele mai bine ca oricine! Tudorel: Ce să tot fac?! Mi-e lehamite, îți spun drept. Drăcimea cea mai de jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
până la policlinică, mi-o dat ceva prin gând, bine? Nu ți-i frică, nu? Stai cuminte! Și se duce și el val vârtej pe scări. ─ Zăresc un prinț că-lare, că-lare, că-lare, zăresc un prinț că-lare, în ga-lop... Atașatul Plainjones e plictisit. Plictisit și mahmur. Și sătul până peste cap de colțul ăsta uitat de lume, îi vine să... Să ce? I-au ajuns moldovlahii la os, numai aseară, de pildă, a trebuit să care apă cu găleata de la cișmeaua din Piața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
nu era altceva decât nasul sculptorului, diafan, plutind ca un delfin spre suprafața conștiinței. El suferă din cauză că l-am trădat, se gândi ea, la fel cum suferă acest copil din cauza jumătății de față care l-a trădat. Regele se va plictisi de mine curând, sau s-a plictisit deja. Rivalul trebuia deposedat de jucăria pe care o iubea atât. Mai mult, jucăria trebuia umilită, ca să i se dovedească celuilalt că nici nu merita iubită, că era oricum o curvă, iar el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
plutind ca un delfin spre suprafața conștiinței. El suferă din cauză că l-am trădat, se gândi ea, la fel cum suferă acest copil din cauza jumătății de față care l-a trădat. Regele se va plictisi de mine curând, sau s-a plictisit deja. Rivalul trebuia deposedat de jucăria pe care o iubea atât. Mai mult, jucăria trebuia umilită, ca să i se dovedească celuilalt că nici nu merita iubită, că era oricum o curvă, iar el un prost. Da, cred că asta e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
în legătură cu ceva care n-avea nimic de-a face cu mine. Fusese desconsiderat, insultat, trișat, calomniat, grav răstălmăcit? N-am idee. În orice caz nu cred că ar fi de prea mare ajutor ca martor. Executa niște ordine care îl plictiseau. A întrebat cum se ajunge la școală, apoi la sala de mese. M-a lăsat în ușa sălii de mese, mi-a spus să intru și să aștept. Apoi a plecat cu mașina lăsându-mă fără nici o pază. Am intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
s-a spus, intenționează să înceapă cu audierea unor înregistrări cu cele mai rele emisiuni făcute de mine, așadar cel mai necruțător martor împotriva mea voi fi eu însumi. Bernard B. O’Hare se află în oraș pe cheltuiala lui, plictisind acuzarea cu irelevanța febrilă a ceea ce are el de spus. La fel se află și Heinz Schildknecht, cel mai bun prieten al meu și partenerul la dublu de odinioară, omul a cărui motocicletă am furat-o. Avocatul meu spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
-
Nici nu-l urmărea. Mângâia îngândurat cureaua. Gentimir perora înfocat: - Sau scrie ieri și-o-ntorci pă azi. Ați priceput? Asta am înțeles, dom’ Pancras. La istorie e cu ripleiso. A scris unul comunism, nu? Bine. Ține cât ține. Se plictisește lumea și vine altul și face ripleiso. A dat-o pe revoluție. Vine alții și face și ei ripleiso și o întoarce pe capitalism. V-ați prins?! Bătrânul ridică absent din umeri. Dădu să-și ia cureaua de pe tejghea. Meseriașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
nenoroc acasă. Omul de la ghișeu o văzu pe doamna aceea cum se chinuia să redacteze un anunț, cum nu reușea și tot arunca formularele mototolite. Stricase mai bine de o duzină. - Pot să vă ajut cu ceva doamnă?, o întrebă, plictisit să tot urmărească pe calculator cadâna aceea de Scheihainimé care, în loc să-și arunce și ultimul voal, prinsese să care pe ea fel de fel de haine. Acum, de exemplu, își trântise o șubă siberiană și o pălărie de paie Maurice
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
iulie“, prin care făcea ordine în ideologia și morala comunistă. Primeau poate mai mult de trei ani, dar a făcut ce-a făcut căpitanul Goncea și a îngropat povestea. Trăia în acel moment cu președinta județenei de femei, se cam plictisise de ea și pozele i-au prins și lui bine, că a putut să scape de ea, sub pretextul că nu mai poate s-o studieze, din moment ce a văzut-o goală în poze netrucate tot județul. Urdinare a avut mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
da vă gândiți că o faceți pentru mine? O faceți că eu sunt stăpânul veacului și vă trebuie stăpânirea mea cu toți banii și milostivenia mea. Și păcatele mele vă ține atenți cu fața la mine. D-aia o faceți!“ Goncea dădu plictisit din mână. „Până una-alta, la mine acasă înțelegeți ce vreau eu. Fără discuții. Sunt om bătrân, toți ășta de p’aici și de unde nici nu gândești au trecut pe la mine, fiecare cu ale lui. De-l pun pă Burtăncureanu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
la Biserică, ați rămas tot la războiul rece, care mi-a fript tinerețile, tot o mai țineți cu atenția la cum zicea Moscova, chiar de-i mai dați șuturi la Patriarhul lor, tot cu ochii acolo stați. Ce mai...“ Dădu plictisit din mână. „Nu v-a-nvățat nimic Papa, de s-a ostenit să vină până aici. Sunteți și voi ca beleaua aia de Țongu, care se laudă peste tot că i-a pus Papa mâna-n cap? Ei, și? L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
man hunting la o firmă de recrutare. Îmi merge destul de bine. Dar nu e o slujbă interesantă, uneori poate deveni plicticoasă rău. - Bine, dacă iese banul... - Într-adevăr, asta da... Dar știi că nu mă mai mulțumește? - Chiar așa te plictisești? - Nu e vorba atât de plictiseală, cât de perspectivă, înțelegi... Nu pot să spun că viața mea merge bine. Nu merge nici rău, dar cu toate astea nu am tot ceea ce-mi doresc. Și e greu de spus ce-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zilele cenușii ale carierei lor și să-i transforme peste noapte în eroi. Din păcate momentele de glorie nu se ivesc și după toate aparențele vor întârzia multă vreme de acum încolo. Secolele trec, exploratorii hibernează și uneori se trezesc plictisiți din somnul criogenic. Nici o surpriză. Samuel Samore a uitat câte sute de ani a acumulat prin hibernare. E unul din cei mai vechi astronauți trimiși să inspecteze lumi. Anularea elementului temporal i-a afectat în mare măsură memoria, așa că rareori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
lipsește imaginația și că asemenea manifestări creative îl fascinează și îl uimesc. Așezat pe un scăunel, Samuel amesteca placid în găleata cu vopsea. Albastrul și albul se combinau în spirale grațioase, creând un reconfortant bleu ciel. Când Margareta se va plictisi de varul căzut, va începe să vadă lucruri și în găleată. Anticipând asta, Samuel încerca fără succes să i-o ia înainte. Ea îl întrebă ceva, el răspunse în doi peri, concentrat pe o gazelă descrisă de două linii sinuoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în coconul criogenicși rămânea zile întregi la bord, urmărind instrumentele și simțind presiunea accelerației crescânde. După ce învățase să surprindă cele mai fine variații de funcționare a motoarelor doar prin captarea vibrațiilor și interpretarea sunetelor, fără să privească ecranele indicatoare, se plictisise. În cele din urmă optase pentru criogenizare, însă înainte de a intra în cocon își adusese aminte că în compartimentul B, printre clasoarele lui (care acum, la câteva sute de ani de la acea întâmplare, se pierduseră, nu se știe cum), Centrul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
poate fi complet previzibilă, mediu previzibilă, sau aleatoare. Aici intervine funcția Event Control. Samuel, înainte de a o lua de soție pe Margareta, experimentase încă două sau trei căsătorii, dar cu funcția EC activă, și descoperise că o asemenea uniune conjugală plictisește de moarte. Îi poți ghici partenerei absolut toate gesturile și cuvintele, dacă ai petrecut suficient timp cu ea. Chiar mediu previzibilă să fie - deci condimentată cu puțin haos -, și tot ai întrezări conturul lucrurilor viitoare. Nimic nu înfurie mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
el, deși, în viitoarea îmbrățișare a acestui trup feminin, știa că se va îmbrățișa pe sine, pentru că trupul acesta nu exista decât în capul lui și în stimulii pe care creierul său îi primea. Așa că de fiecare dată când se plictisea de monotonia butoanelor și cifrelor, exploratorul avea certitudinea unui dincolo pe care nimeni și nimic nu i-l putea fura. Încerca să uite că dincolo e un program de computer - și dacă nu reușea niciodată complet, cel puțin se hrănea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
dans se strângea de pe ringul improvizat și își căuta loc în preajma celui de la Dråffen, iar Kjus știa că poveștile lui vor atrage și că va avea o glorie de câteva minute, dar numai de câteva minute. Trebuia să nu-i plictisească și avea libertatea de a fabula după placul inimii, pentru că nimeni nu locuia sau nu se aventura atât de departe în nord. Răspundea chibzuit întrebărilor venite din toate părțile, apreciind momentul când putea să trântească înfricoșătoarea istorie a unui șarpe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
le dea, să le dea drumul? Nu, poate un prilej de ceartă - (e adevărat că am mașină și nu prea merg cu autobuzul, dar am mai văzut bătrâni care se ceartă în autobuz și mărturisesc că după un timp se plictisesc și termină. Dar ăștia nu, în nici un caz, parcă erau întorși cu cheia. Voiau scandal. Aproape că ți se făcea frică, mai ales că erau printre ei și niște matahale, cu cămăși descheiate, expunându-și petele și părul alb de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
cu care venise. Mai plutea după trecerea ei un bâzâit fin, aproape imposibil de descris, apoi locurile reîncepeau să cânte cum știau ele. Puteam să stau așa și să le ascult chiar douăzeci de minute, nu mai mult, fiindcă mă plictiseam și mă duceam să-mi fac un sandviș. A trebuit să urc pe trotuar. De după colț a apărut o mașină colțuroasă, mare, strălucind ciudat în lumina palidă a felinarelor. Deși era noapte, farurile nu funcționau, iar lămpile de poziție aprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
vieții, când nimic nu mai contează și fiecare își alege o nebunie din multitudinea de nebunii posibile, pe care tot pedalează și pedalează - fiindcă orice sistem se legitimează prin perfecționare și pe nevoia intrinsecă de aprofundare etc etc. M-am plictisit și am pus textul la loc. Am închis scrinul. Deci așa stătea treaba. Ce să fac, s-o sun pe maică-mea, să vină cu cheia, să mai caut? Eram nehotărât. M-am mai uitat o dată în dulăpiorul din spatele ficusului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
aș uita la găurile din turul pantalonilor de pijama, la mâncarea care îi cade din gură pe pardoseala bucătăriei, la trupul încovrigat și veșnic adormit al câinelui. De fapt, cred că nu m-aș uita la nimic, pentru că m-aș plictisi. La urma urmelor, nu e altceva decât un bătrân obișnuit. Către sfârșitul vieții, singurul lucru util care i-a mai rămas de făcut e să se uite bine în ochii fiicei și nepotului și să se întrebe: cât de mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
să meargă la olimpiade! Și dacă aș ști că nu te duce capul aș zice, uite, domnule, nu-l duce capul; dar știu că te duce capul. - Nu mă duc la nici o olimpiadă, bunicule, dă-o încolo de treabă, oftă plictisit nepotul și începu să măsoare cu pași rari dormitorul. - De ce să nu te duci? Ți-e lene să înveți? Ți-e silă? - Nu mi-e lene, bunicule, dar nu-mi vine să mă apuc de așa ceva. Oricum nu mai merge
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
puteam deosebi, după redactare, de vorbele ce fuseseră rostite cu adevărat, însă două lucruri aparțineau sigur lui Păvălache: principiul matematic de prezicere a viitorului și amplasamentul fostului institut. Adresa a dat-o ca pe un fel de autentificare după ce Costin, plictisit de moarte, a spus „Doamne, bunicule, ce prostii vorbești”. Foarte jignit, bunicul a strigat „Magheru 21 - B6 bis, n-ai decât să te duci să verifici”, și nepotul a ieșit din cameră bombănind. Ceva mai târziu, s-a auzit o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]