KorAP: Find »[drukola/base=pofti & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...152 >

3,799 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892

în pahare și au închinat pentru nou-lnăscut. Zăpada scrâșnea sub picioare și s-au apucat să joace ca să se încălzească. Până seara, Aglaia a fost înapoi, beată, cu Grigore cu tot. Pentru că tot cădea în sărbători, au întins masa, au poftit rudele -și țin'te petrecere! Socrul a chemat neamurile, să vadă în ce pricopseală stă fata lui. Veniră, cu mic, cu mare: finul Tache, ăl de jucase primul mireasa la nuntă, cuscrul Vasile, nea Ghiță Bîlcu, tot posomorit și însetat

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
atunci, albe, cu perdele și preșuri, din zestrea nevestei. Meșterii lăudau: - Bună treabă, la mai mult! Să vă dea Dumnezeu noroc! Sosi și preotul, adus de Grigore, tot în trăsură, cu dascălul, cărând cazanul sfințit, de aramă, al bisericii. -Lau poftit la căldură, împreună cu ajutorul lui, de ținea evangheliile. Erau amândoi roșiî de frig, veniți după drum. Cârciumarul le-a dat câte un rachiu. Aglaia a încropit apă pe mașină, a așternut scutecele la îndemînă și au așezat vasul în mijlocul casei

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
de fum. În case, femeile frământau puni negre. Glasurile copiilor se înfiripară sub geam: Am venit să colindăm, Domn, Domn, să-nălțăm. În circiumă se făcu liniște. Parcă se dădu Dumnezeu jos din cer. Lucrătorii se căutară prin buzunare. Stere pofti colindătorii înăuntru. Tilică lăsă cinzecul, întinse cinci lei lui Ene, cârciumarul caută și el în tejghea. Lina le aduse mere și covrigi. Beghe ședea cu ochii-n patru, să mai fure ceva. Casa negustorului mirosea a sărbătoare, a aluat și

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
departe: - Da case de oameni ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți faci seara rugăciunile. La săraci împărți? - Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit lucrurile? -l le-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
ai stricat? - Nu, sărut dreapta. - Să nu strici, că mânii pe Dumnezeu. - Nu stric. - Argintu-viu îl trimeți? 139 - Nu, părintele, nu. - Bine, să nu-l trimeți, că-i păcat. - Iartă-mă Doamne! - Lacomă ești? - Mai poftesc câteodată. - Să nu mai poftești. Să te ții în curățenie, să nu mai dai Necuratului și să-ți faci seara rugăciunile. La săraci împărți? - Fac pomeni de sâmbăta morților pentru răposatu, bărbatu-miu. - Așa. I-ai dăruit lucrurile? -l le-am împărțit. - Moliftele i le-

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
râde lumea. Se uita caiafa la muiere, râdea, își scotea căciula, o scutura, își ștergea picioarele. - Văduvă, văduvă, da ce mai ochi! N-ai dumneata inima aia să lași călătorii afară, noaptea, să se prăpădească... O încălzeau privirile pungașilor. fi poftea apoi la masă. Aducea de-ale gurii. Mâncau, se încălzeau la foc. Huiduma se făcea iar spre femeie: - Da vreo ulcică de vin n-ai? - Oi avea, că mă uit la dumneavoastră, taman de unde veniți. - Așa e! Miloasă ești, mînca-ti-aș

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Ne găsim afară... După vreun ceas, cafeneaua începu a se goli. Plecau lefterii. Rămâneau ăi cu parale multe, niște gabroveni de te înmormmtau în baftă. Negustorii, vreo cinci, ședeau la o masă și râdeau, încălziți cu lichioruri. Gheorghe i-a poftit la un joc. - Cu plăcere, a primit un sfrijit. Tot nu mai avem noi pe cine să curățăm... Luați loc la masa noastră. Ucenicul îi privea. Nici ei nu aveau vreun suflet mai curat, întunecați la chip, cu ochi de

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
und'vă duceți? -Avem treabă. -Aha. Ovreiul s-a uitat la ei pe rând. Sandu-Mînă-mică se lipise lângă vitrină și-ar fi pus mâna. I-a făcut cu ochiul nevestei, să stea cu privirile pe el. - Bine-bine, să căutăm, mormăia, poftiți! Și i-a dus în atelierul de alături, le-a ales haine pe măsură și le-a făcut cîte-o probă. - Stăpânul zice că să fie ceva mai de lux, dădea cu clanța Nicu-Piele. - Cum nu? Am ceva extra... Stați... A

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
luase pe Aglaia și, într-o seară ploioasă, când nu se zărea nimeni pe ulițele pustii, au intrat amândouă pe ușa joasă a casei dărăpănate. Marița le-a ieșit în prag. Era îmbrăcată într-o rochie înflorată, cam slinoasă. - Poftiți, poftiți pe aici... le-a spus. 325 În odaia igrasioasă, plină de mucegai, atârnau pe pereți covoare groase și fotografii vechi. Pe jos stăteau așternute niște cergi flocoase în care pașii se scufundau. Deasupra atârna o lampă aprinsă. Patul scund era

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
cât paralele. Într-un raft nevasta cârciumarului văzu câteva cărți groase pe copertele cărora puteau fi zărite capete de mort și numiri ciudate. Coana Marița le iscodi pe amândouă cu ochii scormonitori. Le descusu pentru ce au venit și le pofti să stea alături, pe patul moale. - Ei, parcă dumneata nu știi? șugui bătrâna. Din perete priveau chipurile foștilor ibovnici ai gazdei, niște ofițeri, negustori falnici, cu mustăți mari, stând fără supărare unul lângă altul în rame de bronz. Până să

Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251

la dispoziția celorlalți. Elegantul nu va spune, de fapt, asemenea unui rege, trăsura noastră, palatul nostru, castelul nostru, caii noștri, Însă va ști să imprime tuturor actelor sale aceeași delicatețe regală; preafericită prefacere prin care un om pare să Îi poftească să se bucure de averea sa pe toți cei ce Îl Înconjoară. Astfel, această nobilă doctrină va presupune și o altă axiomă, nu mai puțin importantă decât cea de dinainte: XXX Să admiți o persoană la tine acasă Înseamnă să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

jumătate încă într-o altă lume. — Am adus biscuiți Hob-Nob cu ciocolată, spusei, ieșind la iveală. Ciocolată simplă, nu aiureli din alea spălăcite, cu lapte. —Minunat! Fisher, un băiat înalt, venit parcă din Indiile de Vest, atacă pachetul imediat. O pofti și pe Hazel să ia, care însă dădu din cap că nu vrea, deși cam înghiți în sec. Țin tot timpul cură, zise ea, și dacă încep, nici că mă mai opresc. Am observat că Fisher n-a încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
în așa fel încât bloca intrarea, fără să dea impresia de ostilitate. Totuși, îmi dăduse drumul în clădire. Treaba era pe jumătate rezolvată. Intrăm? o întrebai eu, hotărându-mă să mă port de parcă era de la sine înțeles că mă va pofti în apartament. Aici nu putem vorbi prea mult. N-am prea mult timp la dispoziție, replică Hazel, făcând totuși un pas mic în spate. — N-are nimic. Nu vreau să te deranjez. Dar e ceva foarte personal... Am lăsat cuvintele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

avea pe atunci abia șaisprezece ani, ea mergea deja pe douăzeci și unu. Datorită evenimentelor se crease între ele o anumită complicitate care le micșora rivalitatea, iar când, a doua zi, Sara cea Bălțată îi făcu Salmei vizita ei lunară, ea o pofti pe slujnică să vină pentru a fi palpată pe pântece de către negustoreasa-prezicătoare evreică, aceasta fiind la nevoie și moașă sau acordând îngrijiri cum ar fi masajul, pieptănatul, epilatul, pricepându-se, pe deasupra, să și transmită nenumăratelor ei cliente, închise în harem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
că i se împlinește dorința cea mai scumpă: aceea de a-și auzi vărul numind-o Um-el-Hassan, mama lui el-Hassan. În a șaptea zi de la nașterea mea, tatăl meu îl chemă pe Hamza bărbierul ca să-mi facă circumcizia și își pofti toți prietenii la un ospăț. Dată fiind starea în care se găseau maică-mea și cu Warda, de pregătirea mesei s-au ocupat cele două bunici ale mele, împreună cu slujnicele lor. Mama nu a asistat la sărbătoare, dar mi-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
adevărat îngrozită de a fi nevoită să povestească o asemenea nelegiuire. Doamne, iartă-mă! îngăima ea, cătând spre cer, Doamne, iartă-mă! repeta ea, căci avea cu adevărat de gând să-și continue totuși istorisirea. Odată baia isprăvită, prințul îi pofti pe toți să bea un castronaș din apa din care Soraya tocmai ieșise și toți și-au exprimat admirația, în proză și în versuri, în legătură cu minunatul gust pe care-l căpătase lichidul. Toți, în afară de vizirul Abu-l-Kasem Venegas care, departe de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
din Granada. Castilienii aflaseră, se spunea, că la Basta cam începeau să se împuțineze proviziile. Pentru a-i convinge de contrariu, Yahya imaginase o stratagemă: să adune toate merindele care rămăseseră, să le așeze la vedere în suk, apoi să poftească o delegație de creștini care să vină să negocieze cu el. Intrați în oraș, trimișii lui Ferdinand au fost uimiți să vadă un asemenea belșug de produse de toate soiurile, astfel că s-au grăbit să-i raporteze regelui lor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
de atunci văzut pe stradă chip de femeie, nici măcar în cartierele sărace. Unele, chiar și fete abia pubere, își acopereau chipul din teamă de Dumnezeu, altele de teama bărbaților, căci se alcătuiseră grupuri de tineri înarmați cu ciomege care îi pofteau pe oameni să facă fapte bune și să fugă de rău. Nici o tavernă nu mai cuteză să-și deschidă ușa, nici măcar pe ascuns. Prostituatele părăsiră orașul în număr mare spre a se duce în tabăra asediatorilor, unde soldații le primiră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
putea astfel să vă câștigați locul în Iad, Acolo unde focul este atât de mângâietor Când bate vântul dinspre miazănoapte. Sultanul ne-a primit cu un zâmbet abia schițat pe buze, dar care mi s-a părut binevoitor. Ne-a poftit cu un gest să ne așezăm, ceea ce am făcut abia atingând locul. Dar, chiar mai înainte ca discuția să înceapă, am văzut trecând prin fața noastră, spre marea mea uimire, un mare număr de demnitari, ofițeri, juriști - ulema -, oameni cu vază

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Hamed nu era dintre aceștia; modesta lui locuință sta mărturie. — M-a întâmpinat cu politețea rece a celor care primesc necontenit cereri, mi-a povestit tata, având în glas o reticență pe care anii nu i-o spulberaseră. M-a poftit să iau loc pe o pernă moale și, după ce m-a întrebat, așa cum se cuvine, de sănătate, m-a rugat să-i spun ce vânt mă aducea la el. Când i-am spus, nu s-a putut împiedica să nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
într-o casă la fel de modestă ca a noastră, situată în suk-ul negustorilor de parfumuri, în fundul unei înguste galerii cu arcade. Era de ajuns să dai la o parte o draperie ca să intri în bârlogul ei. O slujnică negresă ne-a poftit să luăm loc într-o încăpere micuță, după care ne-a condus, la capătul unui culoar întunecos, într-o sală ceva mai mare. Um-Bassar stătea așezată pe o uriașă pernă verde, cu părul acoperit cu un batic de aceeași culoare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
vizitatoarelor, atunci când ele sunt bine făcute, să se dezbrace și să schimbe cu ei, adică în realitate cu Prințesa și cu acolitele sale, mângâieri amoroase. Dacă femeia acceptă să participe la acest joc, din prostie sau pentru că-i place, este poftită să facă parte din confrerie și este organizat un somptuos banchet în cinstea ei, la care toate femeile dănțuiesc împreună în sunetele unei orchestre de negri. Abia la vârsta de șaisprezece sau șaptesprezece ani am aflat povestea Prințesei cu demoni

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
la care poți păstra o taină, căci un copil poate da la iveală, printr-o vorbă imprudentă, adevărata credință a părinților săi și le poate aduce astfel moartea. Și dacă acei nefericiți erau siliți să bea vin? Și dacă erau poftiți să mănânce carne de porc pentru a verifica dacă mai sunt sau nu musulmani? Atunci s-o facă, dacă sunt siliți, zise muftiul, dar să protesteze în inimile lor. Și dacă li se impunea să-L insulte pe Profet? Domnul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
să le văd purtate de medici, în cursul șederii mele la Roma. Noi, învățăceii, aveam o simplă tichie. În pofida științei și veșmântului lor, profesorii noștri erau mai toți oameni plăcuți, cu răbdare la explicații, atenți la talentele fiecăruia. Câteodată, ne pofteau la ei acasă, ca să ne arate biblioteca; unul avea cinci sute de lucrări, altul o mie, un altul mai mult de trei mii, și ne încurajau să ne îngrijim de caligrafie spre a putea copia cărțile cele mai de preț

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
traduse câteva fraze, dar, în restul timpului, s-a mulțumit să mă observe cu o privire înduioșată și ocrotitoare. De îndată ce am isprăvit, s-a dus să doarmă, căci vânătoarea îl istovise; însă a doua zi dimineață, foarte devreme, m-a poftit să mănânc împreună cu el, mi-a înmânat prin secretarul său o sută de monede de aur ca să le dau unchiului meu, și mi-a mai dăruit și doi sclavi care să mă slujească în timpul călătoriei. M-a însărcinat să-i

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]