4,267 matches
-
Zaharia Stancu a jucat un rol decisiv în plecarea lui Eugen Barbu de la Luceafărul, punând la bătaie, în favoarea grupării anti-Barbu, întreaga sa experiență literară, întregul său prestigiu intelectual și, poate cel mai important atu, natura sa răzbunătoare, călită în atâtea polemici literare în anii tinereților sale16. "Ai crezut că nu mai am dinți, tovarășe Barbu"17, i-ar fi spus experimentatul polemist mai tânărului său confrate literar. Nicolae Breban, cel mai înveterat adversar al lui Eugen Barbu dintre tinerii condeieri, afirmă
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
trimis o scrisoare deschisă lui Eugen Barbu, cuprinzând câteva observații făcute pe marginea serialului acestuia, Măștile lui Goethe, spune multe despre caracterul revistei. Este drept că în paginile coordonate de Eugen Barbu s-au publicat replici usturătoare, s-au strecurat polemici nedrepte, focul scandalurilor literare fiind adesea iscat de firea năbădăioasă a causticului pamfletar. Ce uita însă Eugen Jebeleanu să spună era faptul că nimeni nu suferise de pe urma acestor certuri literare, nici un confrate de-al lui Eugen Barbu n-a fost
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
scriitorii valoroși ai țării erau denunțați mai întâi în Scânteia, pentru ca a doua zi să fie duși în subsolurile Securității, bătuți până la sânge și aruncați apoi în închisori - erau doar un coșmar al perioadei proletcultiste. O altă caracteristică fundamentală a polemicilor purtate de către revista Luceafărul - aceea a moderației - rezidă în starea de spirit a literaturii române, încordată în anii '60, aflată însă la o distanță apreciabilă de războiul generalizat al anilor '70-'80, când, într-adevăr, pe fondul aprigelor bătălii scriitoricești
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
Sub nici o formă disputele literare din anii '60 nu pot fi puse pe același plan cu ceea ce a urmat mai târziu. Sigur că mulți scriitori au ieșit șifonați din lupta literară a anilor '60, prestigiul lor având de suferit de pe urma polemicilor gazetărești și a articolelor mușcătoare din Luceafărul, însă prezența lui Ion Băieșu și a lui Adrian Păunescu - pentru a prezenta doar două "victime" ale revistei lui Eugen Barbu - în vitrina literaturii române, după momentul 1968, este grăitoare în privința efectelor pe
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
este egal Sud, e prea mult ca să-i mai răspund vreodată..."40. Replica lui Fănuș Neagu nu s-a lăsat așteptată, așa că în numărul următor al României literare, tot într-o scrisoare către redacție, tânărul scriitor, uitând că el stârnise polemica, deplângea stilul acid al lui Eugen Barbu: "Cu insultele lui E.B. sunt (și suntem) obișnuiți de multă vreme - rar scriitor român în viață la care E.B. să nu se fi răstit sau să nu-l fi pus în ramă cu
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
luminate de cenușa bibliotecii din Alexandria, găsești rânduite pe policioare, tot ce vrei: și abecedarul, partea-ntâi, și manuscrisele de la Marea Moartă, descoperite de păstorul Mahomed Lupul"43. Foarte rar, înainte de 1989, mai pot fi găsite asemenea schimburi de ironii. Polemica dintre Fănuș Neagu și Eugen Barbu a constituit, fără îndoială, una dintre cele mai incitante dispute din presa controlată și dirijată de comuniști. Mai mult ca sigur că numerele României literare - publicația care a găzduit acest savuros duel dintre cei
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
talentate condeie, cei mai importanți exponenți ai tinerelor generații de scriitori. În privința scandalului declanșat de Fănuș Neagu în 1970, Eugen Barbu lăsa să se înțeleagă, în 1982, că nu i-a purtat niciodată pică mai tânărului său confrate: "Cât privește polemica cu Fănuș, ea ne-a apropiat mai mult decât ne-a înrăit. Cu geniul său lingvistic nici nu putea să nu mă guste, dar l-au pus răii și famenii să mă ciupească"51. Așadar, Eugen Barbu, la mai mult
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
apropiat mai mult decât ne-a înrăit. Cu geniul său lingvistic nici nu putea să nu mă guste, dar l-au pus răii și famenii să mă ciupească"51. Așadar, Eugen Barbu, la mai mult de un deceniu distanță de la polemica țesută în jurul Principelui, considera că impulsivul Fănuș Neagu, neinițiat încă, la sfârșitul anilor '60, în jocurile de culise ale literaturii române a fost ușor manevrat de către "veteranii" Uniunii Scriitorilor, care l-au folosit în războiul lor cu fostul redactor-șef
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
-șef al Luceafărului. La rândul său, Fănuș Neagu avea să-i schițeze, cu ajutorul metaforelor bine ticluite, un portret memorabil lui Eugen Barbu, de unde răzbate nu doar admirația pentru proza acestuia, ci și regretul etern pentru ceartă literară din 197052. Odată cu polemica iscată de apariția romanului Principele, a căzut cortina nu doar peste activitatea de redactor-șef a lui Eugen Barbu, scriitorul care coordonase "Luceafărul" preț de șase ani, ci și peste disputele literare ale anilor '60. Se poate aprecia că disputa
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
de rezistență față de cursul ideologic imprimat de Moscova, comuniștii români se manifestă cu prudență, procedând la o dedublare a discursului oficial (direct), promovat în documentele programatice ale partidului, de cel semioficial (indirect)6, ilustrat prin intermediul articolelor științifice de istorie, al polemicilor aluzive din presa culturală sau al producțiilor literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea polemicilor ideologice, tactici menite să evite împingerea lor în primul plan al relațiilor bilaterale. Astfel
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
ale partidului, de cel semioficial (indirect)6, ilustrat prin intermediul articolelor științifice de istorie, al polemicilor aluzive din presa culturală sau al producțiilor literare, toate atent monitorizate de cenzură. De fapt, fiecare dintre actorii principali, PCR și PCUS, adoptă, pentru desfășurarea polemicilor ideologice, tactici menite să evite împingerea lor în primul plan al relațiilor bilaterale. Astfel, în vreme ce Nicolae Ceaușescu preferă să inițieze sugestiile polemice prin aluzii critice exploatate ulterior de istoricii și literații agreați de aparatul propagandistic al PCR, monitorizarea acestora și
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
decisive încât să poată fi echivalate cu impunerea definitivă a dogmei sovietice 17. Printre intelectualii români și în rândul conducerii PCR, situația creată de apariția cărții lui Lazarev la Chișinău a fost tratată, însă, ca un moment de maxim al polemicii ideologice româno-sovietice18. Istoricii români agreați de PCR au putut cunoaște cartea prin intermediul unei traduceri "cu circuit restrâns" realizată la Comitetul Central al PCR, cu scopul de a pregăti reacțiile corespunzătoare, în presa românească și internațională 19. Cea mai virulentă reacție
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
istoric După publicarea sa și, mai ales, după controversele internaționale pe care le-a stârnit, cercurile intelectuale românești au vehiculat insistent zvonuri potrivit cărora romanul Delirul i-a fost, de fapt, solicitat lui Marin Preda, eventual ca replică literară în polemica iscată în jurul cărții lui Artiom Lazarev 42. De fapt, din mărturisirile autorului față de prieteni și, mai ales, din carnetul de atelier al romanului, rezultă că documentația pentru scrierea lui o începuse în 1973, cu un an înainte de publicarea la Chișinău
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
devine martor ocular al violențelor provocate de rebeliunea legionară și al intrării României în al Doilea Război Mondial. În stilul caracteristic romanelor lui Preda, narațiunea are și o latură erotică, cu un rol evident în succesul său de public. Motivația polemicilor politice iscate în jurul apariției sale a constat în modul în care Marin Preda trata una dintre temele sensibile ale propagandei comuniste: istoria regimului Antonescu, a alianței României cu Germania nazistă și a participării armatei române la războiul din Est. Potrivit
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
va avea ca ax principal, nu valoarea literară a cărții 73, ci orientarea naționalistă a propagandei PCR, comentariile privind modul în care romanul servea, direct sau indirect, această orientare și analiza politică a relațiilor româno-sovietice, așa cum se revelau în cursul polemicii paraliterare. Reacția românească oficială la acuzațiile contra lui Preda formulate în Literaturnaya Gazeta a fost publicată în România literară din 29 mai 1975 sub semnătura lui Ovid S. Crohmălniceanu 74. În revista al cărei director era, la acel moment, George
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
corespunzătoare de "pregătire contrainformativă" ale ofițerilor Securității 84, dar și de câștiguri materiale neașteptate - a fost una cooperantă cu organele propagandei oficiale 85. În justificările publice pe care le-a oferit, el își motivează opțiunile literare prin argumente care ocolesc polemica ideologică, cu referiri la obligația scriitorului de a căuta o înțelegere complexă a evenimentelor istorice. Explicația sa pentru senzația de derapaj al romanului de la ideologia oficială se menține identică cu aceea pe care o oferise cenzurii: problemele istorice ridicate în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
depindea sorta noastră, de vreme ce, la sfârșitul lui 1944, era limpede în ce parte atârna balanța victoriei în războiul care se apropia de sfârșit. Dar mai târziu, în 1946, el nu se mai poate bucura de circumstanța naivității, când discută, în polemică apăsată cu Iuliu Maniu și cu toți reprezentanții partidelor istorice, despre "granițele firești" ale României: "Sunt firești granițele pe care ni le hărăzește firea în decursul feluritelor ei manifestări istorice". Doar ce pierduserăm Basarabia și nordul Bucovinei; în acest context
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
devine "o pildă vie a scriitorului care exprimă gândurile, sentimentele, elanurile poporului său; dragostea și încrederea de care-i înconjurat arată rolul înalt ce i se rezervă în societatea sovietică". Prezentarea lui Ilia Ehrenburg va continua, chiar cu prețul unei polemici cu nou apăruta revistă Democrația. În ediția din 13 octombrie 21 1944, apare un articol programatic despre temele de inspirație ale scriitorilor. Iată un fragment relevant: "Avem în fața ochilor trei reviste apărute în cursul lunii septembrie: Revista Fundațiilor Regale, Democrația
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]
-
feniciene și de anumiți autori greci (mai ales Philon din Byblos, secolele I-II d. Hr., dar și Lucian din Samosata în secolul al II-lea d. Hr. Și Nonnos din Panopolos în secolul al V-lea). Dar Vechiul Testament reflectă polemica împotriva păgânismului, iar celelalte izvoare sunt fie prea fragmentare, fie târzii. Din 1929, un mare număr de texte mitologice au fost scoase la lumina zilei de săpăturile de la Ras Samra, vechiul Ugarit, oraș-port pe coasta septentrională a Siriei. E vorba
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
a presiunilor politice, scriitorii sunt atrași câteodată de ideologia unor curente, care au fost condamnate mai târziu, sau au devenit, într-un carusel al șansei ori al neșansei, victime ale regimului sau inculpați în fața istoriei. Discuțiile pe marginea activității social-politice, polemicile pe marginea vinovăției/nevinovăției lor în relația cu regimul comunist (Geo Dumitrescu, Ion Caraion) ni se par mai potrivite pentru un studiu sociologic sau care să reflecte efectele presiunii mediului asupra personalității umane. De multe ori, în cursul acestor discuții
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
se apropie extrem de mult de cele care apăruseră și în Revista Fundațiilor Regale, în perioada de "glorie" a acesteia. La aceasta se adaugă și posibilitatea ca mărturisirea pe care o face Geo Dumitrescu în articolul amintit să fie doar una polemică, o încercare se a sublinia independența revistei față de orice partid sau facțiune politică prin aceea că redactorii găsesc resurse, chiar dacă modeste (de remarcat acel mai din sintagma "părinți mai cu stare" pe care o folosește Ion Călimară/Geo Dumitrescu în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
Lor nu le trebuie expresii regulate după coduri muzicale, anorganice, unde jobenul iluziei și dexteritatea degajărilor mutuale au ajuns motive de scuză"168. Discursul lui Ion Caraion devine mai sobru, mai ales, atunci când abordează tema culturii și se îndepărtează de polemicile strict literare și realizează o pledoarie în favoarea circulației cărții și a libertății acesteia de a ajunge în mâinile cititorilor, mai ales a "cărților sincere, a cărților mari, a cărților semnificative"169. Celelalte articole pe care Ion Caraion le publică în
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
confundă, acesta e un "epitaf", caligrafiat noaptea curtezanelor pe ferestre, cum afirmă textul. Se pierde poate din vedere că accentul nu cade neapărat pe caracterul protestatar, cât pe ideea finalului de operă, pe faptul că poezia sa se transformă în polemică, în antipoezie sau metatext. Dintre procedeele preferate, se remarcă și interjecția "iată" care marchează aducerea în actualitate a trăirilor, într-un poem care oricum folosește prezentul: "Iată, să-ți aduc de la luptă femurul meu sub balcon/ am trecut un fluviu
Poezia generației albatrosiste by Cristina Ciobanu () [Corola-publishinghouse/Science/84975_a_85760]
-
în strada Fabricilor, lîngă fabrica de pielărie a dr. Perlberger”; la „stînga Școlii Normale de Fete”. De fiecare dată, specialiștii se contrazic și își impută „greșeli ireparabile”, pentru a se elimina unul pe celălalt din afacere (cam 7% din valoarea lucrărilor), polemicile lor ajungînd la Consiliul Tehnic Superior, care refuză să aprobe planurile și devizele fără a mai inspecta locul ales pentru amplasament. în fine, la 8 ianuarie 1927, Primăria aducea la cunoștința publică faptul că va împrumuta zece milioane de lei
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Reflecțiile acestea ni le prilejuiesc regulat interviurile luate de d. Valerian la «Viața literară»: nici un respect pentru idee, neseriozitate, bagatelizare a problemelor prin spirite deplasate și neinteligibile, în plus totală incompetență stilistică. îl trecem la răboj (,,Răboj’’ era rubrica de polemică măruntă a revistei - n. m.) încă o dată!’’4) Bacovia fiind încet la vorbă și indiferent la stringența raționamentelor, cred că I. Valerian i-a completat, ici-colo, pauzele de tăceri cu păreri și teorii în sensul a ceea ce, poate, ar fi
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]