3,781 matches
-
se numără Războiul Austro-Polon din 1809, invazia franceză a Rusiei în 1812, și la campania germană din 1813. După înfrângerea lui Napoleon, Congresul de la Viena a stabilit o nouă ordine europeană. Adam Czartoryski a devenit principalul susținător al cauzei naționale polone. Congresul a implementat o nouă schemă de divizare, care ținea cont de unele din câștigurile realizate de polonezi în timpul perioadei napoleoniene. Ducatul Varșoviei a fost înlocuit cu un stat rezidual polonez, denumit oficial „Regatul Poloniei”, aflat în uniune personală cu
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
erau ostile lărgirii bazei sociale a mișcării pentru independență prin măsuri cum ar fi reformele agrare. În ciuda resurselor semnificative mobilizate și în ciuda sacrificiului făcut de participanți, o serie de greșeli ale unor comandanți militari nehotărâți sau incompetenți numiți de guvernul polon au dus în cele din urmă la înfrângerea insurgenților de către armata țaristă. După căderea Revoltei din Noiembrie, mii de foști combatanți și alți activiști polonezi au emigrat către Europa de Vest, unde au fost la început primiți cu entuziasm. Acest element, denumit
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
punct de vedere economic și social, dar sub dominația austro-ungară, a primit, ca secțiune a părții austriece a imperiului, un grad limitat de autonomie, și a trecut printr-o perioadă treptată de relaxare a politicilor autoritare și de renaștere culturală polonă. Pozitivismul a luat locul romantismului ca principal curent intelectual, social și literar. Activitățile sociale ale „muncii organice” constau din organizații de auto-ajutor care promovau progres economic și lucrau la ameliorarea competitivității firmelor din industrie și fermelor agricole poloneze. Noile metode
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
Legea din 5 Noiembrie 1916, Imperiul German și Austro-Ungaria au proclamat reînființarea unui Regat al Poloniei ("Królestwo Regencyjne", "Regatul Regenței") pe teritoriul cucerit de la ruși. Acest nou stat-marionetă a existat până în noiembrie 1918, când a fost înlocuit de nou-proclamata Republică Polonă. Independența Poloniei fusese revendicată în Occident de Dmowski și de Ignacy Paderewski. Cu susținerea președintelui american Woodrow Wilson, independența Poloniei a fost oficial acceptată în iunie 1918 de puterile Antantei, de partea cărora deja luptau numeroase armate de voluntari polonezi
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
întreținuse unele planuri ample de cooperare anti-rusă în Europa de Est, și în 1919 forțele poloneze au înaintat către est în Lituania, Belarus și Ucraina (ultima fiind anterior teatrul Războiului Polono-Ucrainean), profitând de preocuparea rușilor cu războiul civil. Până în iunie 1920, armatele polone trecuseră de Vilnius, Minsk și (aliate cu Directoratul Ucrainei) au ajuns la Kiev, dar apoi masiva contraofensivă bolșevică a îndepărtat polonezii din mare parte din Ucraina, iar frontul de nord a ajuns la marginea Varșoviei. Un dezastru aparent sigur a
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
interbelice. Federația est-europeană de state dorită de Piłsudski (inspirat de tradiția „Republicii multietnice a celor Două Popoare” Uniunea Polono-Lituaniană cuprinzând un stat multinațional succesor al Marelui Ducat al Lituaniei) era incompatibil, în acea vreme a mișcărilor naționale, cu prezumția dominației polone și cu ocuparea țărilor popoarelor vecine și stăvilirea aspirațiilor acestora; din acest motiv, a fost sortit eșecului. O structură federativă mai mare întâmpina opoziție și din partea național-democraților lui Dmowski. Reprezentantul acestora la tratativele pentru Pacea de la Riga a acceptat să
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
În vremuri de schimbări radicale, ei au încercat să conserve un oarecare grad de economie mixtă. Guvernul polonez în exil a continuat să funcționeze până în 1990, deși influența lui s-a redus. Partidul Muncitoresc Unit Polonez a proclamat Republica Populară Polonă ("Polska Rzeczpospolita Ludowa") după scurta perioadă a guvernului de coaliție „de Unitate Națională”. Acest partid de guvernământ a fost rezultatul amalgamării forțate (în decembrie 1948) a Partidului Muncitoresc din Polonia, de orientare comunistă, cu mai popularul Partid Socialist, necomunist, reînființat
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
aprobat programul guvernului de reformă și de transformare rapidă a economiei Poloniei de la una planificată la o economie de piață, a modificat Constituția pentru a elimina referirile la „rolul conducător” al Partidului Comunist, și a schimbat numele țării în „Republica Polonă”. Partidul Muncitoresc Unit (comunist) s-a dizolvat în ianuarie 1990, în locul lui apărând un nou partid, Social-Democrația Republicii Polone. În octombrie 1990, constituția a fost modificată pentru a scurta mandatul președintelui Jaruzelski. La începutul anilor 1990, Polonia a făcut mari
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
piață, a modificat Constituția pentru a elimina referirile la „rolul conducător” al Partidului Comunist, și a schimbat numele țării în „Republica Polonă”. Partidul Muncitoresc Unit (comunist) s-a dizolvat în ianuarie 1990, în locul lui apărând un nou partid, Social-Democrația Republicii Polone. În octombrie 1990, constituția a fost modificată pentru a scurta mandatul președintelui Jaruzelski. La începutul anilor 1990, Polonia a făcut mari progrese către democratizarea guvernului și în tranziția către economia de piață. În noiembrie 1990, Lech Wałęsa a fost ales
Istoria Poloniei () [Corola-website/Science/304275_a_305604]
-
care începuseră lichidarea ghetoului prin deportări la lagărul de exterminare Treblinka. Orașul a fost recucerit de Armata Roșie și la 20 septembrie 1944, a fost retrocedat Poloniei. După război, Białystok a devenit la început reședința voievodatului Białystok din Republica Populară Polonă. După reorganizarea administrativă din 1975, orașul a devenit capitala noului voievodat cu același nume, dar cu un teritoriu mai mic. După 1999, el a devenit reședința voievodatul Podlasia, al Poloniei. Białystok este situat în zona platoului Białystok (în ) din câmpia
Białystok () [Corola-website/Science/297953_a_299282]
-
doilea oraș al Poloniei. La început un mic cătun pe dealul Wawel, în anul 965 a început să fie menționat ca târg în Europa slavă. După înființarea de noi universități și centre culturale la renașterea celei de a Doua Republici Polone în 1918 și de-a lungul secolului al XX-lea, Cracovia și-a reafirmat rolul de mare centru național academic și artistic. Orașul are o populație de circa 760.000 de locuitori, zona ei metropolitană cuprinzând circa 8 milioane de
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
În 1866, Austria a acordat Galiției o oarecare autonomie în urma înfrângerii sale în Războiul Austro-Prusac. Devenit mai liber din punct de vedere politic, orașul Cracovia a devenit un simbol național al polonezilor și centru artistic și cultural, poreclit adesea „Atena Polonă” (Polskie Ateny) sau „Meca Polonă”. Numeroși artiști polonezi de marcă din acea perioadă au locuit în Cracovia, între ei numărându-se marele pictor Jan Matejko, al cărui mormânt se află în cimitirul Rakowicki, și fondatorul teatrului polonez modern, Stanisław Wyspiański
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Galiției o oarecare autonomie în urma înfrângerii sale în Războiul Austro-Prusac. Devenit mai liber din punct de vedere politic, orașul Cracovia a devenit un simbol național al polonezilor și centru artistic și cultural, poreclit adesea „Atena Polonă” (Polskie Ateny) sau „Meca Polonă”. Numeroși artiști polonezi de marcă din acea perioadă au locuit în Cracovia, între ei numărându-se marele pictor Jan Matejko, al cărui mormânt se află în cimitirul Rakowicki, și fondatorul teatrului polonez modern, Stanisław Wyspiański. Cracovia sfârșitului de secol al
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
păstrându-se. După război, în timpul regimului stalinist, comunitatea intelectuală și academică a Cracoviei a fost pusă sub control politic total. Universitățile au fost în scurt timp private de autonomia lor și de drepturile de editare. Guvernul comunist al Republicii Populare Polone a ordonat construcția celui mai mare combinat siderurgic din țară în nou-înființata suburbie Nowa Huta. Înființarea uriașului Combinat Siderurgic Lenin (astăzi Întreprinderea Siderurgică Tadeusz, aflată în proprietatea companiei Mittal Steel) a adus transformarea Cracoviei dintr-un oraș universitar într-un
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
a trecut centrul istoric al Cracoviei în prima sa listă de locuri în patrimoniul mondial. Cracovia se află în sudul Poloniei, pe râul Vistula, într-o vale de la poalele Carpaților, la o altitudine de ; la jumătatea drumului între Munții Jura Polonă (în ) către nord, și Munții Tatra către sud, care formează frontiera naturală cu Slovacia și Cehia; la 230 km vest de granița cu Ucraina. În Cracovia există cinci rezervații naturale, cu o suprafață totală de circa . Datorită valorii lor ecologice
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
Nowa Huta, aflat la est de centru și construit după al Doilea Război Mondial. Între cele mai notabile cartiere istorice ale Cracoviei se numără: Dealul Wawel, unde se află castelul Wawel și catedrala Wawel, unde au fost înmormântați mulți regi poloni; Orașul Vechi medieval, cu Piața Centrală (); zeci de vechi biserici și muzee; clădirile de secol al XIV-lea ale Universității Jagiellone; și Kazimierz, centrul istoric al vieții religioase și sociale evreiești. Orașul Vechi găzduiește circa șase mii de monumente istorice
Cracovia () [Corola-website/Science/297942_a_299271]
-
și "Szécsi", o sprijineau pe regina văduvă "Elisabeta", care aștepta un copil, viitorul Ladislau V Postumul, în speranța că o vor putea domina cu ușurință și, pe această cale, își vor subordona puterea de stat. . Iancu a susținut candidatura regelui polon Vladislav al III-lea (Jagello) la tronul Ungariei. Nobilimea mică și mijlocie, în frunte cu Ioan Huniade, cu palatinul Lőrinc Héderváry și cu episcopul Simon Rozgonyi, dorea în fruntea țării un rege capabil să o conducă în împrejurările dificile generate
Ioan de Hunedoara () [Corola-website/Science/298042_a_299371]
-
În documentele vremii există amintit momentul datat 22-23 mai 1652, în care „oastea hatmanului polonez Martin Kalinovschi și a nobilului Kazanovschi a încercat să bareze calea cazacilor spre Moldova la Batog (aproape de Vinița), deși regele le interzisese să facă aceasta. Polonii au luptat eroic, dar au fost înfrînți, pe cîmpul bătăliei au rămas împreună cu conducătorii lor. După aceasta cazacii au avut cale deschisă spre Moldova. Fapta hatmanului Kalinovschi însă nu trebuie uitată! Erau vremuri cînd turcii doar percepeau haraciul, dar nu
Cassanovschi () [Corola-website/Science/312713_a_314042]
-
al Academiei de Științe din Chișinău (1983-1987). Lucrează ca ghid și interpret în turism, specializat pentru marile muzee de arte din Moscova și Leningrad (Petersburg) (1975-1981). În această perioadă, pe lângă rusă și franceză, studiază unele limbi slave (bulgară, sârbă, croată, polonă, cehă) și baltice (lituaniană, letonă), precum și culturile acestor popoare. Ca ziarist, a lucrat la publicațiile periodice: Noutăți editoriale, buletinul Comitetului de Stat pentru edituri, poligrafie și comerțul cu cărți (1981-1983), revistele Limba și literatura moldovenească (1987-1990; ulterior - Revistă de lingvistică
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Pohilă, Vlad. Așot, ce-ai făcut tu, Așot?: [povestire] / Vlad Pohilă // Viața Basarabiei. - 2002. - Nr. 3. - P. 213-220. Pohilă, Vlad. Un cumnat, doi cumnați: [povestire] / Vlad Pohilă // Viața Basarabiei. - 2003. - Nr 1. - P. 183-200. Koprowski, Jan. O istorie a literaturii polone: [poem] / Jan Koprowski; trad. din polonă și comentarii de Vlad Pohilă // Mesagerul. - 1997. - 24 oct. - P. 6. Promet, Lilli. De ce iubim noi România: [eseu] / Lilli Promet, Ralf Parve; trad. și prezentare a autorilor: Vlad Pohilă.- Viața Basarabiei. - 2002. - Nr. 1
Vlad Pohilă () [Corola-website/Science/312766_a_314095]
-
Bătălia de la Legnica), sub comanda lui Kadan, un alt nepot al lui Ginghis Han. Bătu Han era interesat în primul rând de asigurarea frontierelor vestice ale noilor sale cuceriri din Rusia de azi, și doar dupa distrugerea armatelor maghiare și polone a început să se gândească la cucerirea Europei de Vest. Cronicile mongole arată că Subutai plănuia cucerirea tuturor țărilor europene, incepand cu un atac de iarnă asupra Austriei și alte state ale Sfanțului Imperiu Român, dar a fost chemat înapoi
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
dintre Munții Ural și Dunăre se va exercita până spre mijlocul secolului al XV-lea. În Europa răsăriteana, năvălirile barbare au durat aproape fără încetare din secolul IV-lea până în secolul al XIV-lea. Principalele popoare ale acestei zone, rușii, polonii, românii și cehii, au fost expuși invaziilor asiatice înainte de a constitui state puternice. În secolul al XII-lea, o mare amenințare a venit dinspre triburile mongole din nordul Chinei care ocupau regiunea deșertului Gobi, la frontiera Manciuriei. Tătarii, sau mongolii
Marea invazie mongolă () [Corola-website/Science/312223_a_313552]
-
Storojineț al regiunii Cernăuți din cadrul Ucrainei independente. Conform recensământului din 1989, numărul locuitorilor care s-au declarat români plus moldoveni era de 2.514 (2.483+31), adică 93,77% din populația localității. În sat, mai locuiau 134 ucraineni, 18 poloni, 13 ruși, 1 evreu și unul de altă etnie . În prezent, satul are 3.004 locuitori, preponderent români. În Pătrăuții de Jos există Clubul cultural-sportiv "Dragoș Vodă", cu un ansamblu de dansuri populare de copii și cu o echipă de
Pătrăuții de Jos, Storojineț () [Corola-website/Science/311744_a_313073]
-
Vășcăuți pe Ceremuș s-a înființat o Școală Normală, în locul Gimnaziului particular ucrainean cu drept de publicitate . În perioada interbelică, funcționau în oraș mai multe instituții culturale și asociații sportive: Societatea culturală "Dionisie Bejan", Societatea intelectualilor "Dacia", două societăți culturale polone, una ucraineană și două evreiești, precum și o societate de vânătoare. În acea perioadă, Casa Asigurărilor Sociale din Cernăuți dispunea de servicii medicale în oraș . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28
Vășcăuți () [Corola-website/Science/311754_a_313083]
-
cu România la 28 noiembrie 1918, satul Adâncata a făcut parte din componența României, în Plasa Flondoreni a județului Storojineț. În anul 1930, orașul avea 5.413 locuitori, majoritatea populației era formată din români, existând și comunități de ucraineni, evrei, poloni și germani. În perioada interbelică, a funcționat în sat o gară CFR, un protopopiat ortodox (în jurisdicția Mitropoliei Bucovinei și Dalmației) și un cămin cultural al Fundației Culturale Regale "Principele Carol". De asemenea, a fost înființată aici o fabrică de
Adâncata () [Corola-website/Science/311757_a_313086]