4,456 matches
-
5080 de oameni, 46.99% fiind bărbați iar 53.01% femei. Compoziția etnică a populația comunei arată în felul următor: 97.48% - moldoveni, 1.73% - ucraineni, 0.51% - ruși, 0.06% - găgăuzi, 0.02% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.04% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.16% - alte etnii. În comuna Larga au fost înregistrate 2008 de gospodării casnice în anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane. Prima atestare documentară a satului Larga datează din iulie
Larga, Briceni () [Corola-website/Science/305774_a_307103]
-
1996 de oameni, 49.65% fiind bărbați iar 50.35% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.50% - moldoveni/români, 0.15% - ucraineni, 0.15% - ruși, 0.05% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.05% - țigani, 0.10% - alte etnii. În satul Chirileni au fost înregistrate 664 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1996 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 3.0 persoane
Chirileni, Ungheni () [Corola-website/Science/305794_a_307123]
-
1079 de oameni, 47.64% fiind bărbați iar 52.36% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 87.77% - moldoveni/români, 6.58% - ucraineni, 4.17% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.09% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.09% - polonezi, 0.00% - țigani, 1.30% - alte etnii. În satul Tîrgul-Vertiujeni au fost înregistrate 420 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004(4). Membrii acestor gospodării alcătuiau 1079 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6
Tîrgul Vertiujeni, Florești () [Corola-website/Science/305820_a_307149]
-
de deputați din partea țăranilor, 58 de deputați fiind aleși de comisiile comunale și ale ținuturilor și de asociațiile profesionale. Din totalul de 156 deputați, 105 erau moldoveni, 15 ucraineni, 14 evrei, 7 ruși, 2 germani, 2 bulgari, 8 găgăuzi, 1 polonez, 1 armean și 1 grec. Prima ședință a Sfatului Țării a avut loc la data de 21 noiembrie/4 decembrie 1917 și a fost ales ca președinte Ion Inculeț. În decursul existenței sale, Sfatul Țării s-a întrunit în două
Sfatul Țării () [Corola-website/Science/305823_a_307152]
-
constituie 769 de oameni, 49.28% fiind bărbați 50.72% femei Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 98.96% - moldoveni/români 0.26% - ucraineni 0.65% - ruși 0.00% - găgăuzi 0.13% - bulgari 0.00% - evrei 0.00% - polonezi 0.00% - țigani 0.00% - alte etnii. În satul Parcani au fost înregistrate 282 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 769 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.7 persoane
Parcani, Șoldănești () [Corola-website/Science/305825_a_307154]
-
moșia sa de la Temeleuți. Rambursarea creditului va reveni pe seama fiului său Pavel Vasile Cucicov, doctor în matematică, în calitate de moștenitor. În anul 1897 în lista moșierilor la Temeliuți îi găsim și pe Mihail Sebastian Wisniowski (Vișniovschi) cu fiii și frații săi, polonezi din Chelm, scriși din Kiev, purtători ai blazonului «Prus». Conform datelor înserate în "Dicționarul Geografic al Basarabiei "(1904), semnat de Zamfir Arbore, Temeleuții numărau 204 case, cu o populație de 2390 suflete, țărani români. Funcționa o școală într-o clădire
Temeleuți, Călărași () [Corola-website/Science/305868_a_307197]
-
Istoricii de artă caracterizează uneori stilul prin analogie cu renașterea apuseană, datorită structurilor sale clare, raționaliste, dar exuberanța lui decorativă permite și folosirea termenului de "Baroc brâncovenesc". Mișcarea cărturărească care ia ființă în Moldova secolului al XVII-lea, influențată prin intermediul polonez de umanismul european, este una din premizele apariției stilului brâncovenesc, caracterizat prin recepția barocului apusean și programe artistice unitare. Bazele înfloririi din epoca brâncovenească au fost puse în timpul celor două decenii de domnie a lui Matei Basarab (1632-1654), care asigurase
Stilul brâncovenesc () [Corola-website/Science/305890_a_307219]
-
satului constituie 1202 de oameni, 46.92% fiind bărbați iar 53.08% femei. Structura etnică a populației arată astfel: 98.59% - moldoveni/români, 0.58% - ucraineni, 0.58% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.08% - țigani, 0.17% - alte etnii.
Ciorna, Rezina () [Corola-website/Science/305907_a_307236]
-
populația satului constituia 4465 locuitori, dintre care 48.71% - bărbați și 51.29% - femei. Structura etnică a populației în cadrul satului: 99.08% - moldoveni, 0.29% - ucraineni, 0.11% - ruși, 0.02% - găgăuzi, 0.02% - bulgari, 0.02% - evrei, 0.02% - polonezi, 0.40% - țigani, 0.02% - alte etnii. În satul Mihaileni au fost înregistrate 1703 gospodării casnice la recensămîntul din anul 2004, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.6 persoane. Istoria localității Satul Mihăileni a fost menționat documentar
Mihăileni, Rîșcani () [Corola-website/Science/305241_a_306570]
-
1240 de oameni, 46.85% fiind bărbați iar 53.15% femei. Structura etnică a populației în cadrul satului arată astfel: 99.19% - moldoveni/români, 0.65% - ucraineni, 0.16% - ruși, 0.00% - găgăuzi, 0.00% - bulgari, 0.00% - evrei, 0.00% - polonezi, 0.00% - țigani, 0.00% - alte etnii. În satul Hristici au fost înregistrate 492 de gospodării casnice la recensământul din anul 2004. Membrii acestor gospodării alcătuiau 1240 de persoane, iar mărimea medie a unei gospodării era de 2.5 persoane
Hristici, Soroca () [Corola-website/Science/305245_a_306574]
-
în cel mai mare secret, iar în grota a doua au fost depozitate: Pe lângă depozitul BNR mai fuseseră ascunse și 51 casete de aur polonez, în greutate brută de 3.057,450 kg. Era o parte din aurul pe care polonezii (cu care ne învecinam) ni-l lăsase în păstrare, înainte de invadarea lor, în 1939, de către nemți. Cealaltă parte a tezaurului polonez fusese transportată direct în străinătate, via Constanța - România. O cutumă veche atribuia sintagma "Sfânta Mănăstire" Mănăstirii Tismana, fiind o
Mănăstirea Tismana () [Corola-website/Science/305283_a_306612]
-
66% din populatie e cuprinsă între 15-62 de ani, 13,9 % are sub 14 ani, iar 20,1 % peste 62 de ani. Structura etnică se prezintă astfel: 55% letoni, 28.9% ruși, 4,7% ucrainieni, 4,5% bieloruși, 1.1% polonezi, 0,9% lituanieni, 4,9% alte etnii.
Ventspils () [Corola-website/Science/305308_a_306637]
-
(în limba poloneză: "Powstania śląskie") a fost o serie de trei răscoale armate (1919-1921) ale polonezilor din Silezia Superioară împotriva Republicii de la Weimar al căror scop a fost unirea regiunii, care în momentul acela era parte a Germaniei și care avea în unele părți o populație majoritar poloneză, cu cu renăscutul stat polonez, care reapăruse pe
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
Frederic cel Mare al Prusiei a cucerit regiunea în 1704, după ce a înfrânt-o pe Maria Tereza a Austriei în Războiul pentru succesiunea austriacă. Regiunea de la est de Oder din Silezia Superioară era dominată din punct de vedere etnic de polonezi, cei mai mulți aparținând clasei sărace. Cei mai mulți vorbeau un dialect al limbii poloneze, printre ei aflându-se persoane care se considerau membri ai unui grup etnic slav separat numit "silezian". În același timp, cea mai mare parte a proprietarilor de pământ, de
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
cunoscute și ce insurecția din 1919, respectiv insurecția din 1920. În cadrul plebiscitului, cam 707.605 de cetățeni cu drept de vot au optat pentru Germania, în timp ce 479.359 și-au exprimat opțiunea pentru Polonia. În fața majorității de voturi a germanilor, polonezii au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație de care nu au scăpat nici polonezii însuși. Au existat speculații în conformitate cărora, dacă plebiscitul s-ar fi ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
drept de vot au optat pentru Germania, în timp ce 479.359 și-au exprimat opțiunea pentru Polonia. În fața majorității de voturi a germanilor, polonezii au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație de care nu au scăpat nici polonezii însuși. Au existat speculații în conformitate cărora, dacă plebiscitul s-ar fi ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile polonezilor ar fi fost mult mai crescut. Totuși, votul privea toată Silezia Superioară, și de timp a privit
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
au acuzat aducerea în zonă a unor votanți din afara regiunii, acuzație de care nu au scăpat nici polonezii însuși. Au existat speculații în conformitate cărora, dacă plebiscitul s-ar fi ținut numai la est de râul Oder, procentul voturilor favorabile polonezilor ar fi fost mult mai crescut. Totuși, votul privea toată Silezia Superioară, și de timp a privit întreaga regiune, era valabil inclusiv în zonele predominant germane de la vest de râu. A treia insurecție sileziană a izbucnit în 1921. S-a
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
de șase săptămâni a găsit soluția conform căreia teritoriul Sileziei Superioare să fie împărțită între cele două națiuni. Decizia a fost acceptată de ambele țări și de majoritatea locuitorilor regiunii. După împărțire, în Silezia Superioară poloneză erau cam 736.000 polonezi și cam 260.000 de germani, în vreme ce în Silezia Superioară germană au rămas 532.000 polonezi și 637.000 de germani. Uciderea de către o patrulă germană de frontieră (Grenzschutz) a zece civili la mina din Mysłowice ("Myslowitzer Grube") pe 15
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
două națiuni. Decizia a fost acceptată de ambele țări și de majoritatea locuitorilor regiunii. După împărțire, în Silezia Superioară poloneză erau cam 736.000 polonezi și cam 260.000 de germani, în vreme ce în Silezia Superioară germană au rămas 532.000 polonezi și 637.000 de germani. Uciderea de către o patrulă germană de frontieră (Grenzschutz) a zece civili la mina din Mysłowice ("Myslowitzer Grube") pe 15 august 1919, în timpul unei greve generale a 140.000 de muncitori a dus la proteste ale
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
și 637.000 de germani. Uciderea de către o patrulă germană de frontieră (Grenzschutz) a zece civili la mina din Mysłowice ("Myslowitzer Grube") pe 15 august 1919, în timpul unei greve generale a 140.000 de muncitori a dus la proteste ale polonezilor, iar, în cele din urmă, după arestarea a câtorva lideri polonezi, la izbucnirea primei insurecție poloneze din Silezia Superioară aflată sub controlul german. 21.000 de soldați germani, (ajutați în scurtă vreme de 40.000 de rezerviști), au înăbușit rapid
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
polonezi, la izbucnirea primei insurecție poloneze din Silezia Superioară aflată sub controlul german. 21.000 de soldați germani, (ajutați în scurtă vreme de 40.000 de rezerviști), au înăbușit rapid rebeliunea. A urmat represiunile germane, circa 2.500 de răsculați polonezi au fost executați prin împușcare sau spânzurare. Aproximativ 22.000 de polonezi s-au refugiat în Polonia vecină. Represaliile au încetat în momentul în care trupele aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei, iar refugiații au putut să se reîntoarcă
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
german. 21.000 de soldați germani, (ajutați în scurtă vreme de 40.000 de rezerviști), au înăbușit rapid rebeliunea. A urmat represiunile germane, circa 2.500 de răsculați polonezi au fost executați prin împușcare sau spânzurare. Aproximativ 22.000 de polonezi s-au refugiat în Polonia vecină. Represaliile au încetat în momentul în care trupele aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei, iar refugiații au putut să se reîntoarcă la locuințele lor. A doua insurecție sileziană (în limba poloneză: "Drugie powstanie
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
Represaliile au încetat în momentul în care trupele aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei, iar refugiații au putut să se reîntoarcă la locuințele lor. A doua insurecție sileziană (în limba poloneză: "Drugie powstanie śląskie") a fost următoarea rebeliune a polonezilor împotriva guvernului german care controla Silezia Superioară. Polonezii urmăreau separarea regiunii locuite majoritar de polonezi de Germania și unirea cu A doua Republică Poloneză, noul stat apărut după încheierea primului război mondial (1914-1918) Printre rezultate s-au numărat desființarea poliției
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
aliate au fost aduse pentru reinstaurarea ordinei, iar refugiații au putut să se reîntoarcă la locuințele lor. A doua insurecție sileziană (în limba poloneză: "Drugie powstanie śląskie") a fost următoarea rebeliune a polonezilor împotriva guvernului german care controla Silezia Superioară. Polonezii urmăreau separarea regiunii locuite majoritar de polonezi de Germania și unirea cu A doua Republică Poloneză, noul stat apărut după încheierea primului război mondial (1914-1918) Printre rezultate s-au numărat desființarea poliției Sipo și a Organizației militarea poloneze, dar și
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]
-
iar refugiații au putut să se reîntoarcă la locuințele lor. A doua insurecție sileziană (în limba poloneză: "Drugie powstanie śląskie") a fost următoarea rebeliune a polonezilor împotriva guvernului german care controla Silezia Superioară. Polonezii urmăreau separarea regiunii locuite majoritar de polonezi de Germania și unirea cu A doua Republică Poloneză, noul stat apărut după încheierea primului război mondial (1914-1918) Printre rezultate s-au numărat desființarea poliției Sipo și a Organizației militarea poloneze, dar și admiterea polonezilor în administrațiile locale și în
Insurecțiile din Silezia () [Corola-website/Science/305386_a_306715]