4,565 matches
-
mult și sub beneficiul de concluzie provizorie: centrarea atenției pe ființa umană, în datele ei concrete, fizic-senzoriale, pe existența noastră de aici și de acum și anume o <<claritate a privirii>>"12. În ce grad s-ar putea spune că postmodernismul, nemulțumit de antropocentrismul creștin, e o întoarcere la antropocentrismul precreștin al lui Protagoras, cu al său homo mensura ? Într-o măsură care, iarăși, pune în joc transcendența, fiindcă omul măsură a tuturor lucrurilor era, totuși un partener al zeilor, de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
într-un vid sufletesc, pândit de nebunie. Omul concret se dovedește a fi subomul iar nu Supraomul. Proprio motu, omul concret este o incarnare a nimicului. Nemaifiind nimic dincolo de lume, omul concret dobândește o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
o autarhie postulată de filosofiile materialist-ateiste. Paradoxal, postmodernismul, în pofida tuturor așteptărilor, este o ducere la bun sfârșit a materialismului marxist-leninist, dar cu iluzia că este adversarul acestuia. Sugestiv că mulți dintre filosofii postmoderniști se trag din stirpea marxismului reformat în postmodernism. Există, însă, și o diferență esențială față de materialismul dialectic și istoric. Acesta nu făcuse decât să înlocuiască pe Dumnezeu cu materia. Se înscria, altfel zis, în tradiția metafizicii occidentale, deși credea într-un salt de eră geologică în comparație cu aceasta. Iată
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
ci chiar nimicul. Deci postmoderniștii se pot revendica simultan din materialismul marxist, prin pariul concretului și din existențialism, prin asumarea nimicului, pe care nu-l ocolise, evident, nici Heidegger, deși el a fost un existențialist de o factură nonsartriană. Despărțirea postmodernismului de existențialism se produce, totuși, prin eliminarea efectelor acestui tip de "transcendență vidă" angoasa. Omul postmodern, în perspectiva "noului antropocentrism", se consideră fericit, cu adevărat liber de orice "povară" transcendentală, fie ea de nuanță spiritualistă sau materialistă. La existențialiști, nimicul
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
energiile Sale"18. Părintele Stăniloae dă răspuns anticipat postmodernilor și tuturor filosofiilor care proclamă autarhia lumii, dintr-o perspectivă pe care e mai lesne s-o califici transmodernă. Așadar, la întrebarea dacă n-avem de ales decât între modernism și postmodernism, e posibil un al treilea răspuns: ni se deschide înainte calea transmodernității. Între deism și panteism, Părintele Stăniloae lucrează cu un nou concept de lume, în perspectiva unui nou antropocentrism solidar cu teologia patristică și ortodoxă, în general, dar și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
sensul ei suprem"24. Căutările Părintelui Stăniloae ies hotărât din spațiul speculativ al metafizicii, consonând, din acest punct de vedere, cu filosofia postmodernistă, dar recognoscibilă abia în cea transmodernistă a transdisciplinarității, de unde ascendentul remarcabil față de acestea și mai ales față de postmodernism, care lucrează doar cu conceptul lumii în sine, amenințată, astfel să-și piardă transparența de lumen. Pentru teologia ortodoxă a Părintelui Stăniloae, lumea, în diversitatea ei, nu este unitară ontologic, ca în metafizicile tradiționale și ca în teologia scolastică. El
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
Iată de ce creștinismul rămâne cea mai înaltă cinste acordată omului. Supraomul lui Nietzsche era o soluție disperată, o încercare de a da unitate omului cu mijloace anticreștine, radical utopice, cum, altminteri, în cheie minoră, pretinde și "noul antropocentrism" asumat de postmodernism. Dar pe ce se baza Nietzsche? El îl vedea, cum am mai atras atenția, pe omul creștin un bicisnic, lipsit de dinamism, de voința de putere, moleșit în milă. Părintele Stăniloae, dimpotrivă, accentuează dinamismul energiilor divine lucrătoare în om, căci
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
concret" și de aceea găsește satisfacția de a-i descrie părul de pe trup și platfusul. Asta înseamnă că antropocentrismul cărtărescian, postmodern, cum se autodefinea în acel an (fiindcă, între timp, se pare, scriitorul e pe cale de a se lepăda de postmodernism), este cu totul altceva decât antropocentrismul Părintelui Stăniloae. Atenția lui se concentrează pe biologic și pe biografic, iar nu pe zona de transparență. O asemenea abordare, străină eminescianismului, care e transmodern, a fost prevăzută de Eminescu însuși, tot în Scrisoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
europene) și occidentalocentrism cu tendințe spre globalocentrism. Primul centrism a dominat secolul al XIX-lea, culminând, însă, în al XX-lea; al doilea se dezvoltă paralel și în antiteză și coincide cu modernismul; al treilea evoluează spre globalism, evocând paradigma postmodernismului. Paradoxul ultimului centrism e că se sprijină pe o ideologie anticentristă, dar care tinde să dezvolte un singur Centru Statele Unite ale Americii, ca valoare democratică supremă, într-o lume care s-a lepădat de marile "narațiuni" valorice generate de creștinism
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
problematizare și finețuri artistice. Tradițiile au fost abandonate ca rămășițe penibile ale trecutului. A trecut pentru totdeauna și vremea modernismului "disperaților", al lui Kafka, al lui Emil Cioran, al lui Eugen Ionescu și al altora: "Inutile d'être désespéré".75 Postmodernismul, adaugă Alain Finkielkraut, ne-a deschis porțile unui "Disneyland al culturii". De altfel, moda Disneyland a invadat și Europa, iar politicienii noștri postmoderniști au ținut morțiș să facă unul, la Sighișoara, închinat lui Dracula, cel devenit mit al distracțiilor tot
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este a vidului existențial, ca ultimă fază a democrației. Delirul mascator al nimicului a apărut din lungul hedonism al consumatorismului occidental, culminând în "idolatria valorilor juvenile". Dacă burghezul a fost figura centrală a modernismului, locul i-a fost luat, în postmodernism, de adolescentul fără personalitate: "Le Bourgeois este mort, vive l'Adolescent!"81 Înlocuirea conceptului de popor cu acela de jeunesse, observa și Edgar Morin, înseamnă apariția unei "bio-clase", în spiritul politicii corecte americane. Postmodernitatea riscă să fie dictatura minorităților de
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
uman "emisfera nonverbală": "Noi suntem lumea, noi suntem copii"82. Este izbânda infantilismului, a barbariei, a lui Zombie: "Et la vie avec la pensée cède doucement la place au face-à-face terrible et dérisoire du fanatique et du zombie"83. Așadar, postmodernismul se dovedește a fi triumful lui Zombie, mica bestie africană a morților vii, agresivă pierdută în opacitatea naturii, frustrată prin non-educație, după norma "luminii" rousseauiste a "libertății", la antipodul antropocentrismului creștin, ca atitudine iresponsabilă împotriva copiilor și adolescenților, lăsați pradă
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
răului, postmoderniștii sunt condamnați să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește, un asemenea model cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca orice modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să ofere soluții infantile, ca modelul "poporului jeune". Firește, un asemenea model cultural nu poate avea viață lungă, fiind sortit pieirii, ca orice modă. Aceasta este fața ușor de deconstruit, cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
este fața ușor de deconstruit, cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după 1980, cu precedente în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de alții, printre
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
cel puțin la nivel teoretic, a postmodernismului. Există, însă, un postmodernism al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după 1980, cu precedente în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de alții, printre care Nicolae Manolescu și Eugen
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
al elitelor, în pofida faptului că noțiunea nu mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după 1980, cu precedente în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de alții, printre care Nicolae Manolescu și Eugen Simion, ultimul luând hotărârea de a-i consacra un întreg număr
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
mai are relevanță în canon. Adrian Dinu Rachieru a putut scrie o carte cu titlul Elitism și postmodernism. Voi numi acest product postmodernism înalt. Cu el, merită, într-adevăr, să te confrunți. III. POSTMODERNISMUL ÎNALT (I) La noi, conceptul de postmodernism a fost consacrat după 1980, cu precedente în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de alții, printre care Nicolae Manolescu și Eugen Simion, ultimul luând hotărârea de a-i consacra un întreg număr din prestigioasa revistă Caiete critice (nr. 1-2
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în strădaniile lui Marin Mincu, preluate, apoi de alții, printre care Nicolae Manolescu și Eugen Simion, ultimul luând hotărârea de a-i consacra un întreg număr din prestigioasa revistă Caiete critice (nr. 1-2 / 1986). De fapt, cu acest bogat număr, postmodernismul intră definitiv în conștiința publicului românesc. Într-un an, după eveniment, românii, îndeobște prin optzeciști, au devenit fervenți postmoderniști. Țin minte că și eu am intervenit în dezbaterea publică, în numărul 23 / 1987 al revistei Luceafărul, cu un articol cu
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
în conștiința publicului românesc. Într-un an, după eveniment, românii, îndeobște prin optzeciști, au devenit fervenți postmoderniști. Țin minte că și eu am intervenit în dezbaterea publică, în numărul 23 / 1987 al revistei Luceafărul, cu un articol cu titlu interogativ: Postmodernismul o nouă modă ? Pe atunci, îmi imaginam, într-adevăr, că va fi vorba de o simplă modă. Dar iată că au trecut mai bine de două decenii și postmodernismul pretinde, mai departe, că a deschis un nou ev cultural și
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
23 / 1987 al revistei Luceafărul, cu un articol cu titlu interogativ: Postmodernismul o nouă modă ? Pe atunci, îmi imaginam, într-adevăr, că va fi vorba de o simplă modă. Dar iată că au trecut mai bine de două decenii și postmodernismul pretinde, mai departe, că a deschis un nou ev cultural și civilizațional. Cum arată el în forma "populară", masificată, am văzut din capitolul anterior. Trebuie precizat că filosoful francez Alain Finkielkraut, pe care l-am luat ca principal martor, emitea
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
un nou ev cultural și civilizațional. Cum arată el în forma "populară", masificată, am văzut din capitolul anterior. Trebuie precizat că filosoful francez Alain Finkielkraut, pe care l-am luat ca principal martor, emitea părerea că în atitudinea intelectualilor față de postmodernism se reeditează mentalitatea surprinsă în 1926 de Julien Benda, în celebra lui carte La trahison des clercs. Trădare care a înlesnit atât mărșăluirea lui Zombie prin gulagurile comunismului, cât și în cele ale nazismului. Acum, el ne surâde din utopia
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
să "relativizeze" condiția sa în așa măsură, încât să se poată considera proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv, utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în tabloul kynic al lui Alain Finkielkraut. Dar nu la asemenea perspective caricaturale se cuvine a ne opri, ci la ceea ce am
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
proprietarul respectivei unități economice. Așadar, o postmodernitate inautentică, mizerabilă, stupidă și criminală, cum o caracterizează autorul, având aspectul unui cocktail otrăvitor, în vreme ce intelighenția autohtonă se mândrește cu un postmodernism naiv, utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în tabloul kynic al lui Alain Finkielkraut. Dar nu la asemenea perspective caricaturale se cuvine a ne opri, ci la ceea ce am numit postmodernismul înalt. Mă voi referi, deocamdată, la Gianni Vattimo și la
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]
-
utopic, ludic etc. Desigur, lucrurile se prezintă cam așa în "postmodernismul" dâmbovițean, adică ceva mai rău decât în tabloul kynic al lui Alain Finkielkraut. Dar nu la asemenea perspective caricaturale se cuvine a ne opri, ci la ceea ce am numit postmodernismul înalt. Mă voi referi, deocamdată, la Gianni Vattimo și la Jacques Derrida, personalități de excepție. Lucrarea de răsunet a primului are ca temă chiar rațiunile pentru care a trebuit să dispară modernitatea și să lase loc postmodernității. Prima defecțiune a
[Corola-publishinghouse/Science/1565_a_2863]