3,904 matches
-
încoace, sunt exact aceste diferențe cele a căror responsabilitate o port pe umeri. Că sunt datoare să le articulez cât pot de bine, de precis, astfel încât cei care vin din urmă, inclusiv propriul meu copil, să nu mai simtă hidoșenia prăpastiei dintre locul de naștere al Științelor comunicării și țara care le-a adoptat, așa cum am simțit-o și o simt eu de cincisprezece ani încoace. Sunt datoare, cu alte cuvinte, să îmi ajut concetățenii să pornească la drum cu un
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
Profesorul Griffin a răspuns, la rândul său gratificat că, aici, la "capătul lumii", cineva îl citește și apreciază. Într-adevăr, suntem, încă, "la capătul lumii", iar efortul de a ne autoreprezenta pe scena academică ține, prea adeseori, seama de colosalul prăpastiei dintre "noi" și "ceilalți". Ba chiar, constat cu tristețe, suntem autentice "mistere" unii pentru alții, în chiar comunitatea academică ale cărei interese s-ar cădea să le articulăm. Lăsând, însă, la o parte aceste bizare efecte ale celebrării individualismului în
Criticismul retoric în științele comunicării. Atelier pentru un vis by Georgiana Oana Gabor () [Corola-publishinghouse/Science/84943_a_85728]
-
să se bazeze pe relații slabe pentru a-și procura bunuri și a avea acces la servicii; în același timp, controlul politic îi forța să-și constituie rețele dense, dar foarte reduse, de relații apropiate cu indivizi de încredere. Chiar dacă prăpastia dintre cele două tipuri de relații s-a redus după 1990, specializarea relațiilor din comunism și neîncrederea puternică legată de relațiile dintre oameni pot avea încă efecte asupra încrederii sociale și cooperării în fostele țări comuniste. Problema societăților est-europene rămâne
Capital social şi valori democratice în România: Importanţa factorilor culturali pentru susţinerea democraţiei by Dragoş Dragoman [Corola-publishinghouse/Science/906_a_2414]
-
cutremurătoare, adresată de Fiul către Dumnezeu Tatăl să le ierte păcatele celor care l-au răstignit. Păcatul le-a întunecat mintea așa de mult, încât nu-și mai dau seama ce grozăvie săvârșesc! Oare, dacă Eva ar fi știut ce prăpastie pregătește propriilor fii și-ar fi plecat urechea la șoaptele diavolilor? Oare, dacă Adam ar fi știut câtă viclenie se ascunde în diavoleasca ispită, ar fi gustat el din fructul aducător de pierzare? Dar oare urmașii lor, de la Cain
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
intră în vârtejul unui libertinaj amețitor, al unor dezlănțuiri delirante, legate de ocazii josnice și de diferite companii destrăbălate, fără scop, fără nici o orientare care să-i contureze chipul de „persoană” în comuniune cu semenii. Fiul risipitor se destramă în prăpastia furtunoasă și plină de amar a vieții. Cel de-al doilea aspect constă, pe de o parte, în reîntoarcerea fiului risipitor, care este asemenea unei „renașteri” din propria-i cenușă, a unei ridicări din destrămarea propriei ființe, și, pe de
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
dragoste firească. Antiteza dramatică a vieții fiului risipitor, depărtarea de casa părintească și prăbușirea într-o lume josnică - revenirea în brațele iubirii părintești, are un punct central: „venirea în sine”, piatra de hotar care îl face pe cel căzut în prăpastie săși vadă starea, să se vadă pe sine. Acest fapt îi dă posibilitatea să-și vadă propria realitate în mod obiectiv, așa cum este ea, și cum ar trebui să fie. El face o comparație între starea decăzută în care se
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
către Tine mintea mea cea trasă în jos de draci. Capul Tău pe care l-ai aplecat pe cruce să înalțe capul meu pălmuit de potrivnici. Preasfintele Tale mâini pironite de necredincioși pe cruce să mă tragă spre Tine din prăpastia pierzării, precum a făgăduit preasfântă gura Ta. Fața Ta cea batjocorită cu pălmuiri și scuipări să umple de strălucire fața mea cea întinată în fărădelegi. Sufletul Tău, pe care l-ai dat Tatălui când erai pe cruce, să mă povățuiască
RUGĂCIUNEA, CALE SPRE DESĂVÂRŞIRE ŞI MÂNTUIRE by Ion CÂRCIULEANU () [Corola-publishinghouse/Science/91546_a_107349]
-
Trăim într-o lume a ierarhiilor, uneori chiar a dihotomiilor, oricât de mult sar impune corectitudinea politică. Stă în natura individualității umane să se compare, să se ia la trântă cu alte individualități umane. Între simplu și complex există o prăpastie plină de nuanțe, e adevărat, dar niciodată desființată. Unii admit și argumentează că e valoros ceea ce e simplu, alții vor strâmba din nas și vor aprecia ca superioară complexitatea. Există intelectuali și intelectuali. Totuși, niște note comune trebuie să-i
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
efecte întăritoare ale respingerii, disciplină, persecuție, izolare”) (Maslow, op.cit, p.110) Aceasta pentru că există o distanță pe care psihologul o identifică instanțiatoare de dihotomii între două tipuri de psihologie: una care privește spre adâncurile din noi ca spre o prăpastie cu forțe întunecate ce trebuie ținute sub control, și alta care își acceptă clocotul imperativ al adâncurilor psihice pentru a-i gratifica pretențiile: „Conceptele cheie în noua psihologie dinamică sunt spontaneitatea, eliberarea, naturalețea, alegerea liberă, acceptarea de sine, conștientizarea impulsurilor
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
nu se poate nicicum extrage. Când de fapt el însuși se aruncă în circumstanțe ilogice, de un spectaculos grotesc. E drept că și de salvat, tot în mod ilogic se salvează. Nu de puține ori, atunci când crede că e pe prăpastia pieirii, că foamea îi va aduce de acum așteptatul sfârșit, dă peste el câte un miracol care îi aduce în buzunar sume frumușele pentru cineva ca el. Zece coroane primește în mai multe rânduri de la ziar, atunci când se aștepta mai
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
Societatea postmodernă nu este deci eliberată de vrajă deși se vrea rațională. Efortul multor gânditori tocmai spre dezvrăjirea lumii converge deși tot intelectualilor li se reproșează, firește de alți intelectuali, tendința de a construi mituri ideologizante care duc omenirea în prăpastie. Alt zeu căruia modernul i se închină cu râvnă este încrederea în sine, în puterile proprii, în forța interioară care să spargă ecranul interiorității. Omul vrea să irumpă spre celălalt făcându-l praf cu voința lui de putere. Nu se
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
-ți induci iluzia că ești neutru, dincolo de influențe și capcane. Să luăm ca valabilă sintagma altceva. Putem spune și că ne aflăm în fața unei cărțidocument, de vreme ce ea conservă și pagini decupate de prin alte publicații. În loc să se desfacă o imensă prăpastie între decupajele așa zicând jurnalistice și restul cărții, se coagulează o bizară grefă, ceea ce susține teza că scriitorul nu face decât o imersiune în mentalul colectiv, colorându-l și prin instrumentar artistic. Fragmente din documente științifice, politice, jurnalistice, asamblează un
Responsabilitatea de a fi intelectual by Valeria Roşca () [Corola-publishinghouse/Science/91718_a_93229]
-
și reîncarnării, este însoțit de un proces de îmbătrânire rapidă, cauzată de apropierea de Dominic Matei. Acesta realizează că despărțirea este inevitabilă, așa cum fusese, în trecut, despărțirea de Laura (pe care o regăsim și în nuvela Ivan). Având în vedere prăpastia dintre ambițiile "urieșești" ale protagonistului (erudiția, memoria) și semisenilitatea din ultimii ani, eșecul acestei iubiri petrarchiene se poate încadra într-un eșec spiritual mai amplu 813. Mărunt profesor provincial, din categoria "rataților" lui Gavrilescu, Dominic Matei este o variantă parodică
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
se mai întoarce. Soția bogatului e prima care nu se poate împotrivi chemării fatale. Peste câtva timp este chemat cu insistență și el, tocmai în timp ce bărbierul îl bărbierea. Enervat, ia briciul și fuge după necunoscuta voce până când cade într-o prăpastie. Bărbierul care îl urmase se întoarce și povestește oamenilor de acea prăpastie, dar când lumea vine să o vadă, nu mai găsește nimic și de atunci oamenii au început să moară "și pe la ei ca la toată lumea". Motivul chemării morții
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
chemării fatale. Peste câtva timp este chemat cu insistență și el, tocmai în timp ce bărbierul îl bărbierea. Enervat, ia briciul și fuge după necunoscuta voce până când cade într-o prăpastie. Bărbierul care îl urmase se întoarce și povestește oamenilor de acea prăpastie, dar când lumea vine să o vadă, nu mai găsește nimic și de atunci oamenii au început să moară "și pe la ei ca la toată lumea". Motivul chemării morții, căreia nimeni nu i se poate împotrivi își are corespondentul semantic în
Mitologii nominale în proza lui Mircea Eliade by Monica Borș () [Corola-publishinghouse/Science/84970_a_85755]
-
creștinismului, în contextul epocii elenistice, o perioadă de eclectism cultural, de amestec de curente spirituale. Filosoful român vede aici o situație de criză, în care sintezele par să devină imposibile, punând rațiunea într-o situație extrem de dificilă. Punțile aruncate peste prăpăstii rămân suspendate, fără a putea umple hiatul căscat între gând și gând. Intelectul, cu oricâtă silitoare muncire, nu izbutește să săvârșească ultime sinteze. Prin tensiunea fără soluție dintre "elementele" și "adevărurile" incongruente ale elenismului se pregătește încetul cu încetul terenul
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
nasc în orizontul concretului, dintr-un "neajuns constituțional al spiritului omenesc"229, "incongruența fatală" între lumea concretă și noțiunile abstracte ale gândirii. Limbajul descriptiv este prea abstract pentru a putea reda concretul unui fapt. Metaforele plasticizante vin să umple această prăpastie dintre concret și abstract, comunicând indirect ceea ce limbajul abstract direct nu este în stare, compensează deficiența funciară a expresiei directe 230. Metaforele revelatorii realizează mai mult. Ele sporesc semnificația faptelor la care se referă, fiind destinate să scoată la iveală
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
determina pe un gânditor cu elan metafizic să gândească altfel decât în mitul biblic geneza. Cei doi ar trebui să aibă un "părinte" cu atribute contradictorii: "Părintele a trebuit să fie, prin natura sa, atât divin, cât și demonic. Ce prăpastie ar fi deschis gânditorul nostru în fața ochilor mirați ai obștei cu o asemenea concepție despre Cel ce a fost mai înainte de Început. În folclorul nostru se schițează o stare de concepție. Poporul închipuia eresuri care înseamnă o abatere de la doctrina
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
de Realitate"663. Datorită acestui caracter, Realul (sacrul) a fost despărțit complet de Realitate. Ființa și ființarea au avut regimuri ontologice diferite, fiind arondate unor cercetări radical despărțite. Cercetarea disciplinară nu putea decât trece în spațiul transcendentului Realul, deschizând o prăpastie între acesta și Realitate. Prin abordarea transdisciplinară, afirmă Basarab Nicolescu, se poate realiza "o punte între Real și Realitate"664. O primă consecință pe care o trage fizicianul și filosoful român este că abordarea transdisciplinară conduce la o înțelegere a
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ce vine la început revine într-o nouă viață, se dă și se redă în veșnicia suflului divin. Sub fiecare înălțime se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus. Așa cum "prăpăstiile tale încep chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se redă în veșnicia suflului divin. Sub fiecare înălțime se deschide o adâncime și - invers - tot ce se află jos își are reflectarea în lumina de sus. Așa cum "prăpăstiile tale încep chiar din mine,/ Dintru-nceput deschise-n inima mea", "prăpastie cu adânc de fericire", la fel "din fundul oarbei groape/ Eterna rădăcină spre ceruri dă lăstare"43. Nelocul începutului e semnul ivirii semnificabilului al cărui trup arată conturul unui on topos imaginal: "Eu cer/ Să urc iubirea toată, cum urci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
9 M-apropii de sfârșit, vol. Întrezăriri, în op. cit., p. 85. 10 Vol. Urcuș, în op. cit., pp. 44-45. 11 "Sunt ca un munte/ Muntele cel de sus,/ Am văi adânci, piscuri în cer,/ Flori și pășuni,/ Peșteri negre cu văgăuni./ Prăpăstii cu moarte,/ Izvoare cu viață" (vol. Clepsidra, în op. cit., p. 246). 12 Sau, în cel mai bun caz, - mărturisește poetul referindu-se la versurile sale de inspirație religioasă - sunt semne nesemnificative, aluzive și incomplete, ce trimit "la aceste realități tainice
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Credința e un instinct de ritm și orientare (s. n.) care nu se poate desșuruba în cuvinte ori cât de măestre" (Vasile Voiculescu, Confesiunea..., în op. cit., p. 400). 42 Androginul, vol. Întrezăriri; CCXVII (63) (1956), în op. cit., pp. 51, 315. 43 Prăpastie (1955), vol. Clepsidra; Doamne (1951), vol. Clepsidra; CLXXX (26) (1955), în op. cit., pp. 234, 216, 278. 44 CCX (56) (1956), în op. cit., p. 308. 45 Babel (1954), vol. Clepsidra, în op. cit., p. 233. 46 Imn sufletului, vol. Urcuș, în op. cit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
110). 10 Poezia lui C. Baltag reia continuu anevoiasa încercare de trecere a pragurilor, ca în Poarta paradoxală, Trepte fără prag sau În prag (în op. cit., pp. 27, 71, 108). 11 "Există o crăpătură a lumii/ sau poate doar/ o prăpastie/ o ușă spre o odaie fără pereți/ și fără acoperiș" (Pâlnie albă, în op. cit., p. 34); Ar trebui un prag suspendat/ dincolo de care/ să fie cerul albastru/ deasupra mării" (Plajă pustie, în op. cit., pp. 106-107), o "punte vizibilă/ drum de
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în op. cit., pp. 93, 97). 59 Scăzut "până la adiere" (Reculegeri, vol. Reculegeri, 1981, în op. cit., p. 41), "pustiit, devastat de ceea ce a întrezărit" (Starea de plâns, 2, vol. Atotsfârșitul, în op. cit., p. 196), sufletul ajunge pe "pragul de jos al prăpastiei ce trebuie atins" (Privire asupra haosului, vol. Kaspar Hauser, în op. cit., p. 166), absorbit în Fondul pe care îl reflectă în imagine, primind ființă și lumină, căci "strălucitor se oglindește în mine străfundul prăpastiei ce trebuie atins" (Limba despicată, vol
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]