118,155 matches
-
audit sunt riscuri reziduale care mai pot apărea chiar și după activitatea de monitorizare a riscurilor. Riscul de audit reprezintă posibilitatea de a fi formulate recomandări și concluzii asupra entității auditate, eronate, în mod material, sau neconforme cu realitatea. În practică, să nu uităm, auditorii interni evaluează și monitorizează riscurile semnificative privind entitatea auditată prin compararea propriei liste de riscuri cu riscurile controlului intern. Faptul că nu analizează toate riscurile nu înseamnă că acceptă slăbiciunile minore. Fiecare organizație are nevoie de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
în îndeplinirea obiectivelor, pentru a cunoaște modul în care trebuie să fie administrate. Deoarece, condițiile economice, umane și de reglementare sunt într-o continuă schimbare, controlul intern trebuie să identifice și să se ocupe de riscurile speciale, asociate schimbării. În practică, pentru evaluarea riscurilor se recomandă elaborarea unui document așa cum este prezentat în figura 3.10. Analiza riscurilor nu reprezintă o știință exactă. Prin stabilirea activităților de control se urmărește ca riscurile ridicate să devină medii sau scăzute, până la o eventuală
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
prezentat în figura 3.10. Analiza riscurilor nu reprezintă o știință exactă. Prin stabilirea activităților de control se urmărește ca riscurile ridicate să devină medii sau scăzute, până la o eventuală dispariție ulterioară. Oricum, riscurile trebuie să „evolueze” în jos. În practica auditorilor interni, evaluarea riscurilor reprezintă o etapă majoră și se realizează pentru elaborarea planului anual de audit intern și a programului de audit din etapa de pregătire a misiunilor de audit intern. În același timp, activitatea de evaluare a riscurilor
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
tratate. Astfel, în timp ce organizația își desfășoară activitățile care au generat riscurile, se instalează un instrument de control care menține efectele riscului în limite acceptabile. Tratarea ineficientă a riscurilor poate produce o criză corporativă care să conducă la pierderi semnificative. În practică, pentru tratarea riscurilor se utilizează următoarele categorii de instrumente de control: instrumente de control preventiv Implementarea acestor instrumente se realizează atunci când se urmărește ca un rezultat nedorit să nu se materializeze sau pentru a limita efectele riscurilor nedorite care s-
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
acestea; existența unor circumstanțe care, negenerând riscuri, oferă chiar oportunități (spre exemplu: scăderea prețurilor la bunuri și servicii, care conduce la eliberarea de resurse ce pot fi realocate). În situația conceperii unor instrumente de control, care vor fi puse în practică, urmărim să atingem regula generală, respectiv instrumentele de control să ofere o asigurare rezonabilă pentru menținerea riscurilor și a pierderilor implicite în cadrul apetitului de risc programat. Din practică, se știe că fiecare instrument de control implementat înseamnă costuri și de
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
În situația conceperii unor instrumente de control, care vor fi puse în practică, urmărim să atingem regula generală, respectiv instrumentele de control să ofere o asigurare rezonabilă pentru menținerea riscurilor și a pierderilor implicite în cadrul apetitului de risc programat. Din practică, se știe că fiecare instrument de control implementat înseamnă costuri și de aceea trebuie făcută o analiză în legătură cu riscurile pe care le Guvernanța corporativă 260 controlează și evaluează, știind că scopul controlului este să reducă riscurile sau să le elimine
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
pentru a ne asigura de funcționalitatea acestuia, de existența unui sistem de revedere a riscurilor cu o frecvență corespunzătoare și de stabilirea unor mecanisme de avertizare a nivelurilor superioare de management cu privire la evoluția riscurilor sau apariția altor riscuri neprevăzute. În practică, procesul de gestionare a riscurilor și activitatea de analiză sau revizuire a riscurilor sunt două activități distincte care nu se substituie una alteia. Principalele instrumente și tehnici utilizate în procesul de analiză a riscurilor sunt: autoevaluarea riscurilor, care se realizează
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de gestionare a riscurilor, luând în considerare viziunea amplă pe care o au asupra întregului portofoliu de activități care se derulează în cadrul organizației. În acest sens, este important să precizăm faptul că, în conformitate cu standardele de audit intern și cu buna practică recunoscută în domeniu: auditul intern nu se poate substitui responsabilității pe care o are conducerea entității în problematica administrării riscurilor; auditul intern nu poate reprezenta un sistem integrat de revizuire și analiză a riscurilor ce trebuie pus în practică de către
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
buna practică recunoscută în domeniu: auditul intern nu se poate substitui responsabilității pe care o are conducerea entității în problematica administrării riscurilor; auditul intern nu poate reprezenta un sistem integrat de revizuire și analiză a riscurilor ce trebuie pus în practică de către managementul general și personalul cu sarcini executive în privința atingerii obiectivelor programate. De asemenea, entitățile publice, cu unele excepții, vor trebui să-și constituie comitetele de audit, formate din membri cu atribuții executive, dar și din membri nonexecutivi și în
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
2 1 1 1,35 Financiar-contabil 2 1 2 1,80 Achiziții 2 3 2 2,20 Prestări servicii 1 1 3 1,90 IT 2 2 2 1,65 În cadrul acestei faze se realizează și clasificarea riscurilor care, în practică, se efectuează prin mai multe tehnici, și anume: tehnica clasificării absolută în ordinea importanței scorului total stabilit în exemplul anterior, valori ale riscului exprimate în procente sau printr-o medie, conform tabelului următor: DOMENIU SCOR RISC Achiziții 2,20 Mare
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
cu trei niveluri: slab, moderat și grav; Capitolul 3. Managementul riscului 265 c) stabilirea controlului intern se realizează prin completarea tabelului realizat în exemplul de mai sus cu activitățile de control și constatarea dacă acestea sunt implementate sau nu în practică, conform modelului: Domeniu Obiective Riscuri Evaluare Activități de control intern Constatare DA/ NU 1. Resurse umane Întocmirea documentelor pentru angajare înscrierea incompletă sau eronată a datelor Mare comparație cu dosarul de concurs verificarea autenticității documentelor de bază NU DA 2
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
de specificul derulării misiunii de audit intern, se vor materializa ulterior în etapa de raportare, când la concluziile finale ale Raportului de audit intern este recomandat să se atașeze grile/scale de evaluare pe fiecare obiectiv auditat în cadrul misiunii. Din practică, se cunoaște dimensiunea impactului vizual asupra managementului general al organizației auditate și, din aceste considerente, recomandăm utilizarea grilelor de reprezentare grafică, în funcție de necesități, în mai multe variante, și anume: (1) FUNCȚIONAL DE ÎMBUNĂTĂȚIT CRITIC (2) SATISFĂCĂTOR NESATISFĂCĂTOR CRITIC (3) MARE
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
a reprezentat publicarea proiectului modelului COSO-ERM, în anul 2003, și varianta finală în anul 2004, care prezintă un pas înainte în recunoașterea interdependenței riscurilor în toate domeniile organizației și care vor putea fi administrate mai bine la nivel central. Din practică, se știe faptul că o combinare a câtorva riscuri minore dintr-o organizație poate avea consecințe majore. În acest sens, este suficient să observăm marile scandaluri financiare din ultimele două decenii. Dacă, în 1992, Raportul Cadbury definea guvernanța corporativă, „un
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
întreprins pentru a îndeplini cerințele reglementărilor”. Punctul acesta de vedere este în concordanță și cu Standardul managementului riscului nr. 4360 al Australiei și Noii Zeelande 34, care declară astfel: „Managementul riscurilor este recunoscut ca o parte integrantă a unei bune practici a managementului. Pentru a fi cel mai eficient, managementul riscurilor ar trebui să devină o parte a culturii unei organizații. Ar trebui integrat în filozofia, practicile și planurile de afaceri ale unei organizații în loc să fie privit sau practicat ca un
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
care declară astfel: „Managementul riscurilor este recunoscut ca o parte integrantă a unei bune practici a managementului. Pentru a fi cel mai eficient, managementul riscurilor ar trebui să devină o parte a culturii unei organizații. Ar trebui integrat în filozofia, practicile și planurile de afaceri ale unei organizații în loc să fie privit sau practicat ca un exercițiu separat. Când acest obiectiv este atins, managementul riscurilor devine o sarcină pentru întreg personalul organizației.” În practică, de fapt, acestea sunt obiectivele directorilor (leadershipului) și
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
culturii unei organizații. Ar trebui integrat în filozofia, practicile și planurile de afaceri ale unei organizații în loc să fie privit sau practicat ca un exercițiu separat. Când acest obiectiv este atins, managementul riscurilor devine o sarcină pentru întreg personalul organizației.” În practică, de fapt, acestea sunt obiectivele directorilor (leadershipului) și scopul administratorilor (stewardshipului) din cadrul organizațiilor, se numește capacitatea de administrare a riscurilor și pornește de la nivelul de tolerare a riscurilor de către organizație. 33 Ibid., p. 62. 34 Ibid. Capitolul 3. Managementul riscului
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
capacitatea de administrare a riscurilor și pornește de la nivelul de tolerare a riscurilor de către organizație. 33 Ibid., p. 62. 34 Ibid. Capitolul 3. Managementul riscului 271 În consecință, pentru realizarea gestionării riscurilor cu maximă eficiență, ca parte integrantă a bunei practici a guvernanței corporative, aceasta trebuie treptat să se integreze în cultura organizațională, în filozofia și în practicile acesteia și să nu rămână ca un proces singular. Noua orientare spre riscurile viitoare reprezintă o provocare ridicată privind modul de gestionare a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
p. 62. 34 Ibid. Capitolul 3. Managementul riscului 271 În consecință, pentru realizarea gestionării riscurilor cu maximă eficiență, ca parte integrantă a bunei practici a guvernanței corporative, aceasta trebuie treptat să se integreze în cultura organizațională, în filozofia și în practicile acesteia și să nu rămână ca un proces singular. Noua orientare spre riscurile viitoare reprezintă o provocare ridicată privind modul de gestionare a riscurilor, dar aduce, totodată, și avantaje organizației, deoarece este evident mai bine să se reușească anticiparea apariției
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
o manieră care să asigure eficacitatea atingerii obiectivelor stabilite. * * * Un aspect-cheie în abordarea sistemelor guvernanței corporative 39 îl reprezintă forma și conținutul acestora a căror definire este îngreunată de diferențele de terminologie sau de utilizarea unor termeni legali nedefiniți. În practica internațională ne confruntăm cu mai multe abordări și chiar puncte de vedere distincte, care se conturează în două viziuni, astfel: pe de o parte, sistemul de management al riscurilor (RMS) este inclus în sistemul de control intern (ICS). Această definiție
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
aceste diferențe sunt de natură formală, ele împiedică dezvoltarea unei înțelegeri comprehensive a managementului riscurilor. Adâncind comparația, constatăm că termenul de „risc” nu este definit nici într-un cadru legislativ și nici în codurile guvernanței corporative. În acest sens, buna practică în domeniu are înțelegeri diferite, respectiv Cadrul COSOERM se bazează pe înțelegerea riscurilor care produc consecințe negative pe când Standardele japoneze și australiene privind managementul riscurilor, acceptă și existența oportunităților. În privința raportărilor externe există de asemenea diferențe cu privire la managementul riscurilor astfel
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
din țara lor. În plus, Codul combinat stabilește ca responsabilități ale comitetului de audit: analizarea sistemului de control financiar intern, analizarea sistemelor de control intern și a sistemului de management al riscurilor al companiei. În acest sens, se aplică bunele practici oferite prin aplicarea îndrumărilor Raportului Turnbull, asupra controlului intern și îndrumările Raportului Smith privind comitetele de audit. Responsabilitatea implementării sistemului de control intern în cultura companiei, conform Îndrumărilor Turnbull, revine în principal consiliului directorilor, dar există mențiunea că toți angajații
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
în sarcina manage mentului general, situație în care comitetul de audit va primi rapoarte relevante din partea managementului, auditorilor interni și externi. În 2005 a avut loc revizuirea Îndrumărilor Turnbull prin care s-a recunoscut și s-a acceptat necesitatea îmbunătățirii practicilor privind managementul riscurilor în Marea Britanie și recomandarea de realizare a unor sisteme integrate de management al riscurilor și control intern. Buna practică recunoaște că Îndrumările Turnbull din 2005 a fost cea mai de succes adăugare la cadrul britanic al guvernanței
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
2005 a avut loc revizuirea Îndrumărilor Turnbull prin care s-a recunoscut și s-a acceptat necesitatea îmbunătățirii practicilor privind managementul riscurilor în Marea Britanie și recomandarea de realizare a unor sisteme integrate de management al riscurilor și control intern. Buna practică recunoaște că Îndrumările Turnbull din 2005 a fost cea mai de succes adăugare la cadrul britanic al guvernanței corporative, care a reușit să-și atingă obiectivele și rămâne relevant în timp. Pe de o parte, din analiză se observă că
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
trei obiective, prezentate mai sus. Cele cinci componente ale cadrului de control intern COSO ar trebui privite ca mecanisme conectate, care lucrează împreună, pentru a oferi asigurare privind realizarea celor trei obiective de bază și nu ca elemente distincte. În practică, fiecare obiectiv necesită ca cele cinci componente să fie prezente și acestea se vor realiza dacă există un sistem de control inclus în infrastructura organizațională. În același timp, Cadrul COSO accentuează nevoia ca aceste cinci componente să existe la toate
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]
-
riscului, care înseamnă să nu iei nicio măsură ce ar putea să diminueze impactul și probabilitatea. Procesul de gestionare a riscurilor la nivel de organizației presupune pentru fiecare risc alegerea potențialelor reacții din mai multe posibilități și evaluarea riscului rezidual. Practica recomandă ca fiecare șef de departament, serviciu sau unitate să dezvolte propria evaluare a riscurilor, combinată cu reacția la risc specifică respectivei entități. Abordarea aceasta va permite conducerii la vârf crearea Capitolul 3. Managementul riscului 285 unei perspective pentru a
Guvernanţa corporativă by Marcel GHIŢĂ () [Corola-publishinghouse/Administrative/229_a_296]