5,068 matches
-
vedere diacronic, pivotul este derivat prin gramaticalizare din topic sau din focus. 3.3. Ergativitatea la nivel discursiv/informațional Fenomenul ergativității a fost puțin studiat la nivelul organizării discursului, însă acest tip de studiu poate oferi date importante despre justificările pragmatice și rațiunea de a (co)exista a sistemelor gramaticale acuzative și ergative. Există cel puțin două accepții diferite ale ergativității discursive: în accepția cea mai frecventă, ergativitatea discursivă este un fenomen esențial pragmatic-informațional, care are în vedere introducerea topicului, numărul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativității sintactice − trebuie să aibă în vedere faptul că există fenomene discursive care tratează la fel argumentele S și O, dar diferit de argumentul A. La Sabaj (2002), ergativitatea la nivel discursiv este concepută nu ca fiind influențată de factori pragmatici, ci ca un fenomen existent în mai mică sau în mai mare măsură în toate textele. Autorul analizează definițiile − unele contradictorii − date ergativității în diverse studii și redefinește acest concept: ergativitatea este un fenomen discursiv și cognitiv amplu, care implică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
în cea antipasivă, NP (DP, dacă se adoptă concepția actuală) agent este topic, iar VP și NP obiect sunt comentarii; spre deosebire de pasiv, antipasivul nu are funcția de a modifica topicul. Cei doi autori arată că antipasivul este motivat semantic și pragmatic. În anumite cazuri, locutorul poate avea nevoie să distingă între situațiile în care schimbarea de stare e relevantă și cele în care nu este. Polinskaja și Nedjalkov (1987: 251, 257) analizează și efectele discursive ale încorporării unui obiect (pe care
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ergativă − noul referent este obiect direct − și construcția antipasivă − noul referent este obiect oblic sau încorporat). Autorii arată că, în ciukotă, efectul de descreștere a voinței despre care s-a vorbit în legătură cu antipasivul este determinat de absența aserțiunilor despre relevanța pragmatică a schimbării de stare a obiectului. Lazard (1998: 68−69) completează descrierea efectelor discursive ale construcției antipasive: în warrungu, antipasivul exprimă o acțiune obișnuită, tipică, diferită de acțiunea actuală, care are caracteristici speciale. Autorul citat arată că, în diverse limbi
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
au adevărata noțiune a agentivității, dovadă fiind și faptul că agentul primește o marcare specială. (b) Partițiile − arată Gildea (2003) − sunt o cale de cercetare diacronică, dar nu oferă explicații cognitive pentru apariția/existența ergativității. Autorul inventariază explicațiile semantice și pragmatice date în literatura de specialitate pentru apariția ergativității: rolurile semantice (ergativul e legat de agentivitate, iar absolutivul, de afectarea pacientului); existența unei structuri argumentale preferate (DuBois 1987, Dixon 1994); punctul de vedere (ergativul este mai puțin central, prin urmare agentul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
se întâmplă să conțină un agent în cazul oblic și susține că apariția tiparelor ergative este un fenomen distinct, care precedă introducerea acestor tipare în propozițiile principale. Schimbările inițiale sunt într-adevăr, așa cum se arată în numeroase studii, semantice și pragmatice, dar, ulterior, se produc schimbări morfologice individuale. Concluzia la care ajunge Gildea (2003) este că sintaxa și morfologia ergativă provin întotdeauna din reinterpretare (engl. re-analysis), un mecanism care nu schimbă faptele sintactice, ci reprezentarea acestora în mintea vorbitorilor. Cu excepția trecerilor
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
prizonieri' (subiect locativ). Mackenzie (2006: 77) respinge ipoteza lui Torrego, arătând că locativele preverbale nu au nimic special, iar subiectele nude apar în anumite contexte semantico-pragmatice. În spaniolă, substantivele nude sunt preferate cu numele cuantificate numai dacă există o anomalie pragmatică. 7. TESTE CARE FUNCȚIONEAZĂ ÎN ENGLEZĂ Pentru engleză, s-au propus mai multe teste pentru a diferenția inacuzativele de inergative, însă niciunul dintre acestea nu pare să funcționeze pentru întreaga clasă de inacuzative. 7.1. Construcția cu expletivul there Acest
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
ca verbul să nu fie accentuat (în condiții normale). Mackenzie (2006: 36−38) susține că inserția expletivă este o resursă "prezentativă"; multe verbe inacuzative sunt "prezentative", iar prin construcția expletivă apar "nefocusate". Prin urmare, construcția expletivă este un fenomen esențial pragmatic. 7.2. Inversiunea locativă În engleză, de obicei, inversiunea locativă este posibilă numai pentru inacuzative, nu și pentru inergative: On our left was the Mediterranean (apud Avram 2003: 181) 'La dreapta noastră era Mediterana' *In the hall talked many people
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acțiuni/procese care nu pot fi inițiate sau controlate ('a se maturiza', 'a-și aduce aminte'). Anumiți factori care-l fac pe vorbitor să accepte o anumită formă verbală cu marcare de tip nominativ sau ergativ nu sunt gramaticali, ci pragmatici. În cazul verbelor intranzitive, nominativul și ergativul formează o opoziție privativă în exprimarea agentivității. BIDJARA Limbă australiană, de tip pama-nyungan, vorbită în regiunea Queensland, (aproape) stinsă. Marcarea ergativă caracterizează numele, iar cea acuzativă, pronumele. BISCAZEN Dialect al BASCEI. BORCH Dialect
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
CIUKOTĂ (CHUKCHEE) Limbă paleosiberiană din familia ciukot-kamceatka, vorbită în estul extrem al Siberiei. Circa 10 000 de vorbitori. În mod normal, într-o construcție tranzitivă, A este marcat cu cazul absolutiv, însă poate primi ergativul dacă, din punct de vedere pragmatic, e relevantă capacitatea argumentului A de a iniția sau de a încheia acțiunea. Partiție morfologică acuzativ/ ergativ, cu grade diferite de ergativitate pe scala: imperfect > aorist > perfect. Ergativitatea este mai puternic marcată la plural. Flexiunea ergativului este aceeași cu a
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
e Agentul. Prefixul verbal pronominal conține informații despre persoana, numărul și genul constituentului aflat în poziție S/A sau O. Marcarea morfologică a numelui prin ergativ apare numai atunci când nici informația conținută de verb, nici semantica grupurilor nominale, nici contextul pragmatic nu pot contribui la distingerea argumentului A de O. Când A și O au genuri diferite, prefixul verbal este dezambiguizator, deci nu e nevoie de marcarea morfologică ergativă a argumentului A. Chiar dacă flexiunea nominală este ergativă, prefixele verbale funcționează după
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
acord). 15 E. Woolford, "More on the Anaphor-Agreement Effect", Linguistic Inquiry, 30, p. 257−287. 16 Dixon (1994: 52) arată că pentru caracterizarea unei limbi ca fiind ergativă parametrul topicii nu este suficient (fiind de multe ori influențat de factori pragmatici); acesta trebuie deci să se combine cu alte caracteristici ergative. 17 J. H. Greenberg, "Some Universals of Grammar with Particular Reference to the Order of Meaningful Elements", în: J. H. Greenberg (ed.), Universals of Language, Cambridge, Massachusets, London, England, MIT
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
comunicarea reprezentativă și-a afirmat drepturile, în mod dominant, temperată într-o mică măsură, cînd excesele sale slăbeau, de comunicarea expresivă. Puțină sărbătoare, puțină fuziune la nivelul comunității veneau să atenueze răceala legalismului birocratic național și abstract patriotic. Această combinație pragmatic dozată a fost numită "politică simbolică" în L'enfer et le paradis 111 și "gestionarea tradițională a comunicării" în Critique de la communication 112. Or, această politică simbolică s-a năruit, această gestionare tradițională s-a dezintegrat. S-a întîmplat ceva
Comunicarea by Lucien Sfez () [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
întrucât ei nu mai vorbesc aceeași limbă. Nu mai este vorba despre ajustarea unor diferențe în interiorul sistemului politic, pentru că de-acum e pus în discuție chiar sistemul politic. Stabilitatea și reforma, libertatea și autoritatea apar ca antitetice, iar dezbaterile, din pragmatice, devin ideologice. Atunci când nu mai există consens în privința a ceea ce e considerat legitim, nu mai există temei pentru un acord. Pot interveni anumite concesii, dar ele sunt considerate tactice, întrucât consolidează propria poziție și contestă legitmitatea adversarului"6. Doi factori
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
cele mai importante instituții. Aceasta afectează aproximativ cincisprezece instituții, minând respectabilitatea și reducând autoritatea guvernului. În sfârșit, neîncrederea pare să aibă o tonalitate rațională. Pentru majoritatea celor chestionați, o astfel de încredere nu are o natură ideologică, ci mai degrabă pragmatică. Într-adevăr atitudinile de neîncredere variază foarte puțin pe axa liberalism-socialism. Persistentă, internațională, structurală și rațională, criza de neîncredere s-a înrăutățit în paralel cu dificultățile economice din anumite țări europene, în special cu șomajul structurant. Neîncrederea pătrunde toate straturile
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
și celălalt la putere. Pentru că aceste partide erau, fiecare, când la putere, când în opoziție, distincția pe care francezii o făceau între partidul de ordine și partidul mișcare nu mai avea un sens real. Platformele celor două partide erau orientate pragmatic și nu ideologic. Epicentrul regimului politic Cine balansa pendulul? În Anglia, o mică parte a alegătorilor cauza oscilația balanței înainte și înapoi, bineînțeles pentru că preferințele imensei majorități a alegătorilor erau stabile. Paradoxal, această mică fracțiune fluctuantă este mult mai puternică
Comparaţii şi explicaţii în ştiinţa politică şi sociologie by Mattei Dogan [Corola-publishinghouse/Science/918_a_2426]
-
a-i Îmbolnăvi și pe alții de reveriile noastre; „noi” ne mulțumim cu rolul de copii și de clovni, deși nu rareori suntem profeți și inși mai mult decât practici! E vorba bineînțeles de acel plan profund al „practicului”, al pragmaticului, care este iubirea. Dar... mai știe oare cineva azi ce mai Înseamnă acest cuvânt, atât de Întrebuințat Încât s-a golit de sens? De fapt, sensul său inițial a fost pur și simplu eliminat de ceea ce America și tinerele generații
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
pare că altele sunt căile, cel puțin de la al doilea război mondial Încoace; nu știu, nu cunosc, nu am Încercat, dar se pare că acolo vârtejul „modernizărilor” și-a spus mai apăsat cuvântul, mai bine zis spiritul comercial, așa-zis pragmatic, cel care vizează succesul iute, bănesc, succesul de librărie, de vânzare. La noi și În „vechea Europă” Încă deosebim cel puțin două feluri de succes: cel de stimă și cel de public. Nu mă Îndoiesc că și În America de Nord, În jurul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
partid și chiar polițienesc - aidoma cu ceea ce se Întâmpla În Ungaria sau Polonia, dar nu În același grad de radicalitate ca acolo! -, iar gestul său, dacă nu l-ar fi răsturnat pe Ceaușescu, care se bucura de aura unui comunist pragmatic, de-o uriașă abilitate, cu relații extinse chiar și cu inamicii Rusiei, precum Israelul sau China, ar fi limitat pofta de putere nemăsurată a micului om, care, ca și Stalin la Începuturile administrative ale acestuia, părea În ochii multora ușor
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
puțin devastatori. Sunt influențe ce s-au Înscris adânc În caracterul de azi al Românilor, recte 1906. Moștenirea pozitivă, cea latină (așadar, curajul, violența, capacitatea de a organiza, hărnicia, dar și o anume „indiferență” față de metafizică, Romanii fiind spirite reci, pragmatice, violente!Ă, a fost, În secole, spune Drăghicescu, Întunecată, erodată până la dispariție de ravagiile pe care le-au făcut năvălitorii Încă În vremea lui Aurelian În structurile citadine și civice Împrumutate de la Romani, aici, la nord de Dunăre; și, odată cu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
cu pensionari candizi și resemnați și cu adolescente frumoase și visătoare, să se ivească rara avis! câte un intelectual de rasă, o specie pe cale de dispariție, un spirit ales, dedat cititului (o ocupație să recunoaștem! din ce în ce mai nefolositoare în această lume pragmatică și cinică în care trăim), care sparge canoanele și habitudinile locului. Intelectualul nostru, în loc să meargă la crâșmă și să facă politică, în loc să înființeze un S.R.L. și să adune banii cu lopata, sau cu lingurița, după caz, frecventează bibliotecile (desuetă ocupație
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
încât, chiar disprețuindu-l, omenirea îl contemplă totuși cu o admirație stupidă" (159). Probabil că Theodor Codreanu căuta în lecturile sale modele de politicieni care să se distanțeze de modelul comunist al omului nou, semianalfabet, umflat cu lozinci, scamator, corupt, pragmatic și agresiv, una spunând și alta gândind, în așa fel încât viața de zi cu zi părea, în preajma lui, o interminabilă ședință de partid: "Ședințele de partid, de sindicat etc. sunt forme diabolice de răpire a libertății individului. Dintr-o
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
infinitul apare închis ca un cerc, înfășurare în sine însuși, și, surprinzător, se deschide în pătrat, care este semnul finitului; transgresând logica terțiului exclus, Eminescu gândește în cheia dogmei, transfigurând antitezele, la modul blagian; el [Eminescu] sfidează "imposibilitatea" logică și pragmatică a cuadraturii cercului, zicând: "Raportul dintre finit și infinit e raportul dintre pătrat și cerc"" (ibid.). În ceea ce privește pe Ion Barbu / Dan Barbilian, cel ce vedea în "ermetismul teorematic" al lui Gauss, având în centru theorema aureum, "legea reciprocității cuadratice", drept
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
organizațiilor evreiești, care clamau discriminarea evreilor în România, ci și de interesele proprii. Prin prețul său, grâul american devenise atractiv, concurând slaba producție românească, bazată pe o muncă rudimentară, feudală. Este un alt motiv pentru care politica externă britanică, extrem de pragmatică, se reorientează peste ocean, lăsând de izbeliște România, care devine pradă sigură, pierzând cele trei județe din sudul Moldovei: Ismail, Cahul și Bolgrad. Alteori, Theodor Codreanu se înflăcărează în a susține meritele lui Eminescu, revenind la ideile din cărțile precedente
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
către propriile interese, grație lui Ion I. C. Brătianu, un excelent om politic și un strateg excepțional. Decesul liderului P.N.L. (24 noiembrie 1927) a produs „un imens gol” atât la nivelul mișcării, dar și în viața politică românească. Lipsa unui lider pragmatic și carismatic în rândurile P.N.L. a fost resimțită rapid. La nici un an de la moartea lui Ion I. C. Brătianu, partidul se va retrage de la guvernare, fiind uzat de problemele cu care s-a confruntat și fără a găsi o strategie care
Istoria serviciilor de informaţii-contrainformaţii româneşti în perioada 1919-1945 by Alin SPÂNU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101011_a_102303]