7,955 matches
-
Încercînd să las deoparte măgulirea și să găsesc un răspuns adevărat. — Știi, dacă aș fi singură, sînt convinsă că m-ar interesa, și da, Îl găsesc atrăgător. În alte Împrejurări, cu siguranță m-aș Îndrăgosti de el, dar nu sînt pregătită. SÎnt doar separată de soțul meu, iar În cazul În care eu și Dan ne-am Împăca, nu mi-aș ierta niciodată dacă s-ar Întîmpla ceva. Deci, nu-ți place măcar puțin de el? — Of, bine, mormăi eu, amintindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
știți. — La dracu’, mi-ai dejucat Întreg planul diabolic, rîde Marcus. — Liniștește-te, spune Fran luîndu-mă de braț. Nu avem planuri diabolice. Ești prietena noastră, la fel ca Charlie, și ar fi tare drăguț, atîta tot. Dacă ești și tu pregătită, adaugă ea grăbită. Și știm amîndouă că nu e cazul. — Deci, nu mă mai necăjiți cu Charlie Dutton? Întreb eu. — Bine, ridică Marcus din umeri. Dacă Fran Încetează, termin și eu. — Bine, spune Fran. Soțul meu, În vîrstă de patru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
palma, În timp ce amîndoi ne uităm la mîna mea mică În mîna lui. — Fran mi-a spus că e prea devreme, acesta fiind motivul pentru care nu te-am sunat. Dar, cînd m-ai sunat tu, am crezut că poate ești pregătită. Știi, te consider o femeie extraordinară. — Mulțumesc, Îi zîmbesc eu și-i strîng degetele. Plăcerea e de partea mea, Îmi răspunde și o vreme rămînem tăcuți. Crezi că te vei Întoarce la soțul tău? mă Întreabă Într-un tîrziu. — Nu știu ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
deștepta și că Încă nu doarme atît de profund. E o experiență cu totul diferită cînd ai o fiică. Îmi fusese mult timp atît de teamă să nu cumva să urmez tiparele mamei mele. M-am temut că nu eram pregătită să am o fiică și că poate nu aveam să fiu nicicînd. Și totuși, chiar În clipa În care s-a născut, mi-a fost dragă cu totul. Chiar și acum, după nouă luni, e foarte diferită de Tom. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]
-
este pregătit să preia cârma regatului la Brescia? Am fost sincer cu el. - Are nevoie mai întâi să trăiască cel puțin un an la Cividale. Nu se pricepe deloc la treburi de administrație și de politică, aici fiind doar ocrotit, pregătit să lupte și obișnuit cu singurătatea. Trebuie să stea alături de voi, să vadă cum luați deciziile. E iute la minte, un an de zile o să-i fie de-ajuns. Apoi o să aibă grijă unchiul tău Maginulf să-l învețe restul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
de iminentă agonie. I-am ordonat longobardului: - Supraveghează-l pe băiat, eu trebuie să vorbesc cu acest om. Ne-am întors în grotă, Andras înainte, și eu după el, împingându-l cu scramasaxul prin tunică. Pe micul altar am văzut, pregătite să fie duse de-acolo, o raclă și un copăcel de aur, înalt cam de-un picior, cu o montură de pietre prețioase. Baza copacului era un recipient de alabastru, atât de străveziu, încât se vedea mâlul depus în el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
și despre fiul său: - Știi bine că Gaila are nevoie să fii lângă ea. Și pe Rodoald cine o să-l educe? Ești singurul în stare să-i impună un comportament demn de fiul unui rege. În privința fiului său aveam răspunsul pregătit: - L-am învățat tot ce mi-a stat în putință. Acum trebuie să se pregătească să devină rege, și doar un rege poate să-l ajute. În ceea ce-o privește pe Gaila, lucrurile erau mai încurcate. Nu eram pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
cu o rafală de vânt. Pe lateralele sale, până sus pe ferestre, cineva suflase cu vopsea colorată un popor Întreg de oameni ciudați, triști și melancolici. Pe ușa ultimului vagon, un omuleț cu părul lung ținea În mână o telecomandă, pregătit să apese unicul ei buton. FĂ BUM! Îi spunea Emmei, lui Kevin și Valentinei. Dar apoi ușile se deschiseră și omulețul dispăru. Se strecurară În vagon - trecând printre trecători pentru a ajunge la locurile din capăt. Mamă și fiică, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
o zi, din recunoștință, Fioravanti avea să-l invite la una dintre acele recepții la care Întreaga Romă se Îngrămădea să participe, pentru că orice absent este apoi bârfit ca un deșeu care nu contează. De altfel, studentul Aris Fioravanti părea pregătit. Trecuse deja alte nouă examene, cu o medie destul de bună. Avea să-l treacă, deci, recomandându-i să-l salute pe tată - astfel Încât puștiul să știe de ce nu l-a scos afară ca pe un mizerabil, cu toate că avea telefonul deschis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
Cei care studiază clonarea, știi, oaia aceea pe nume Dolly? Celulele staminale. Ei descoperă cum să vindeci bolile incurabile. Va trebui să mergi la facultate, spuse Antonio. Mângâie cu degetele trompa de piatră, coada, urechile mari și picioarele care păreau pregătite să se miște - o capodoperă barocă a imitației naturii. Nici asta nu o mai văzuse vreodată. Câte lucruri nu am luat În seamă. Și trăiesc la Roma de douăzeci de ani. Dar ce e Roma? E orașul În care m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
toată lumea. De dimineață până seara se auzea, de la grajduri și până sus, în odăile cele mari ale casei, vocea lui puțin răgușită; și, odată cu ea, Ghighinei îi venea în minte și chipul posomorât al vătafului. Avea o figură de om pregătit să dea cu parul. Doar când apărea spătarul Gongea, fața vătafului se lumina instantaneu, iar el devenea bun de pus la rană. Altfel, se făcea că n-aude ori mormăia ceva. Iar pe Ghighina o privea dușmănos și nu se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
adevărat. Spătarul a urcat în casă, a poruncit să-i aducă un coș cu prune uscate și pe urmă l-a chemat pe Pampu. Nu i se părea nici schimbat, nici primejdios. Stătea în fața lui, cu aceeași față ascultătoare și pregătită să se bucure de bucuria interlocutorului. Avea părul puțin umezit și dat cu grijă după urechi, ca un servitor respectuos, care trecuse pe lângă butoiul cel mare de la streașina casei și își netezise în grabă freza ca să intre primenit la stăpân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
distinsă, apariția lui Mihnea fusese de-a dreptul strălucitoare. Era un bărbat tânăr, cu păr negru și bogat, pe care-l lăsa să fluture sub căciula ușoară și fandosită, din piele de jder. Și avea o expresie impunătoare, de om pregătit să treacă peste orice. Își rotea ochii negri în toate părțile, ca și când n-ar fi vrut să scape ceva important, și fiecare avea impresia că pe el îl privește în mod special, îl vede cu adevărat și îl înțelege de la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
o parte perdeaua groasă de cânepă și trecuse pe bancheta mică din spatele vizitiului. Zogru, cu hainele dungate de rugina lanțului și părul răscolit în toate părțile, stătea în picioare, îndrumând caii spre poartă. Dar poarta era păzită de câțiva bărbați pregătiți să sară din părți la hamurile cailor. Zogru s-a aruncat în față, își amintește, aterizând înaintea cailor, pe care i-a oprit brusc, ridicând scurt brațul spre ei. Apoi, a înșfăcat în fiecare mână câte un ins măturând cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un bărbat bătuse în poarta mănăstirii, ca să anunțe că e un om mort pe malul lacului. Din aproape în aproape, călugării descoperiseră că pe ușa mănăstirii lor era zugrăvit portretul lui Pampu, cu părul negru, cu fața senină și buzele pregătite să vorbească. Până și opincile erau aceleași, legate cu șnururi colorate. La început, părintele Damaschin spusese că spiritul de om curat al lui Pampu se ridicase până la oameni, prin voința lui Iisus. Apoi, oamenii începuseră să creadă că însuși Mântuitorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
atârna din tavanul casei. Apoi au început instantaneu să se rotească. Mai întâi ușor, ca într-o barcă, alunecând spre fereastra acoperită cu storuri lungi, s-au strecurat pe lângă Giulia, care privea acum știrile de la ora cinci, fericită și calmă, pregătită să trăiască o sută de ani. Apoi au plutit printre benzile mov, peste vița-de-vie, care acoperea veranda, și s-au înălțat spre cerul alburiu, de iulie, învârtindu-se din ce în ce mai repede, ca un titirez verde-gri. De la poarta Giuliei se vedeau, dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
fie sacrificați porcii. Mai mari sau mai mici, funcție de posibilitățile omului, carnea este pregătită de gospodină, adică de mama și bunica dar, ne pune și pe noi la treabă să „prindem la minte” ce trebuie să știe o fată: sunt pregătite șuncile care se pun la „baiț” timp de zece zile. Acesta este un fel de fiertură din apă îndoită cu vin alb, miere, sare, mirodenii de tot neamul și câteva frunze de busuioc. Scoase din această”zeamă fiartă”, aceste bunătăți
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
cele mai frumoase veșminte, dar să-și ascundă sub ele pumnale, așa încât dacă Esau îi va ataca, să n-o facă fără pierderi. Totul s-a făcut în mare grabă, iar când Elifaz s-a sculat de la masă, noi eram pregătiți și gata de plecare. - Dar nu e nevoie, unchiule, a zis Elifaz. Lasă-l pe tata să vină el la tine. De ce să nu-l aștepți aici liniștit? Dar Iacob a zis nu. - Trebuie să-l întâmpin pe fratele meu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
a scos pe toți cu grijă și a ales-o pe zeița în formă de broască care rânjea. În gura larg deschisă își ținea propriile ouă ca să fie în siguranță, iar picioarele îi erau desfăcute în formă de pumnal triunghiular, pregătită să mai facă încă o mie de ouă. Rahela a frecat acea formă obsidiană cu ulei până când creatura a început să lucească și să picure în lumina lămpilor. Mă holbam la fața prostuță a broaștei și chicoteam, dar nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
îmi îngăduia să rămân în pat, așa cum îmi îngăduia orice. Înainte de a adormi, eu și ea ne uitam la burta mea cum se mișca și se scutura. - E puternic, se bucura ea. - Să fie puternic, mă rugam eu. Nu eram pregătită când a sosit ceasul. Încrezătoare în tot ce învățasem de la Rahela și Inna, nu-mi făceam nici o grijă legată de naștere. Fusesem martoră la venirea pe lume a atâtor bebeluși sănătoși și văzusem curajul atâtor mame pricepute. Îmi imaginam că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
pregătisem pentru surpriză. Mi-am luat de pe birou lanterna chinezească, nichelată, am scos deșteptătorul de sub pernă, l-am luminat cu lanterna, arăta cinci fără un sfert, i-am apăsat butonul să nu sune, apoi am luat de pe spătarul scaunului hainele pregătite de cu seară și m-am îmbrăcat repede, cu mare grijă să nu fac nici cel mai mic zgomot. Când mi-am pus pantalonii, am lovit din întâmplare scaunul care, din fericire, nu s-a răsturnat, s-a ciocnit doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
palid, când am ieșit din vestiar, nea Gică ne aștepta la marginea terenului, stătea de vorbă cu unul dintre ofițeri, când ne-a văzut, ne-a făcut semn cu mâna, balizele erau instalate, cele două perechi de jambiere cu plumb, pregătite, astea erau niște jambiere din piele, tot invenția lui nea Gică, în care se puteau vârî bare de plumb ca să fie mai grele, ni le-am pus, apoi am început să alergăm de-a lungul pistei cu obstacole, după un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
să-l pot recupera oficial pe al meu pentru a-l Înscrie alături de al ei. Vreme de treizeci și cinci de ani, nu se scursese nici măcar un ceas, un minut, o secundă fără să mă gîndesc la ea. Și la planul minuțios pregătit care dăduse greș din pricina dorinței ei de a mînca niște căpșuni. Zărise căruciorul precupețului care vindea trufandale sosind pe docurile din Rouen. Îndrăgostit, inconștient, stupid, plecasem să-i cumpăr căpșuni chiar Înainte de Îmbarcare și fusesem prins de un banal control
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
punem la socoteală fiasco-ul cu ciupercile. Dar sunt la loc sigur, la coșul de gunoi. Am pus masa cu cel mai bun porțelan pe care l-am găsit și am așezat lumânări în sfeșnicele de argint. În frigider așteaptă pregătită o sticlă de Prosecco, iar în cuptor farfuriile încălzite, și am pus chiar și CD-ul lui Trish cu melodii de dragoste cântate de Enrique Iglesias. Mă simt de parcă aș da primul dineu din viața mea. Cu o fluturare plăcută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
dacă se vede de la o poștă că-l doresc. Oricum nu m-am priceput niciodată la regulile astea. Îmi dă drumul la mână și-și pune ambele mâini în jurul mijlocului meu. Și acum mă trage ușor spre el. Închid ochii, pregătită să mă abandonez îmbrățișării lui. — Pentru numele lui Dumnezeu ! aud un glas prea binecunoscut. N-ai de gând s-o săruți odată ? Tresar și deschid ochii. Nathaniel pare la fel de șocat, și se trage instantaneu înapoi. Mă răsucesc pe călcâie - și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]