3,446 matches
-
decât de reducție, despre ce poate fi extras] o concluzie și din ce anume. Oricum, se presupune adesea c] dac] judec]țile morale pot derivă din afirmații amorale, naturalismul este adev]rât. Dac] nu, atunci naturalismul este fals. Aceast] ultim] presupunere este o greșeal] și sper c] voi reuși s] demonstrez acest lucru. Antinaturaliștii au că text de bâz] un pasaj faimos din operele lui Hume (1711-1776). Acesta se plânge c] moraliștii „conținu] de ceva vreme pe calea obișnuit] a raționamentului
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Acest pasaj este adesea redus la sloganul „nici un trebuie - nu deriv] din - este” și e venerat că „Legea lui Hume”. Se consider] c] face minuni - indic] distincția fundamental] dintre fapte și valori, demonstreaz] noncognitivismul și (mai ales) respinge naturalismul. (Ultima presupunere este una ciudat], deoarece Hume era naturalist.) De fapt, aceast] Lege nu face nimic din cele de mai sus, deoarece Hume insist] asupra unei chestiuni logice simple. O concluzie care conține un trebuie s] nu poate (logic) s] derive din
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] merite s] fie atribuit] independent fiec]rui individ. Din contr], o tem] care apare frecvent în etică binelui comun este aceea c] indivizii își g]sesc împlinirea ca ființe umane în promovarea și susținerea binelui comun. Pe baza acestei presupuneri despre armonia fundamental] între binele suprem al indivizilor și cel comun, s-ar putea aștepta s] existe constrângeri asupra libert]ții care s] fie mai extinse și mai puternice în comparație cu o tradiție în care nu se presupune o astfel de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
binele comun. Dac] opoziția dintre cele dou] tipuri de moral] este real], ea ridic] întrebarea dac] unul dintre aceste tipuri este mai adev]rât și mai justificat decât cel]lalt. Argumentul pentru un r]spuns relativ ar putea începe cu presupunerea c] fiecare tip se concentreaz] pe un bine care poate ocupa în mod rezonabil centrul unui ideal etic pentru viața omului. Pe de o parte, exist] binele de a aparține și a contribui la o comunitate; pe de alt] parte
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cu o tendinț] înspre nihilism. O parte a motivulului acestei reputații proaste este redat prin identificarea relativismului cu formele lui extreme. Dac] aceste forme sunt adev]rate, atunci orice este permis. Dar un alt motiv pentru acest renume prost este presupunerea c] încrederea moral] a individului, angajamentul s]u fâț] de valori este, într-un fel, dependent de menținerea concepției c] morală cuiva este singura adev]rât] sau cea mai justificabil]. Dar reflecția atent] va dezv]lui bineînțeles c] singur], aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
prilejul de a vedea cum are loc tranziția. Prin intuiție pare acceptabil c] o persoan] cu suficiente abilit]ți cognitive ajunge s] văd] c] privarea dreptului la viat] sau îngr]direa libert]ții altora este moral greșit. Și este justificat] presupunerea c], pe parcurs, ajungem s] ne identific]m cu o serie mai larg] de oameni, cel putin pan] la un anumit punct. Dar cu abilit]ți cognitive la locul potrivit, ce determin] indivizii s] devin] complet dezvoltați, de nivelul Etapei
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
trebuie s] le accept]m: de exemplu, c] uneori action]m liber, c] exist] o lume exterioar], si asa mai departe. Din acest punct de vedere, din moment ce nu putem decât s] credem aceste lucruri, aceste credințe sunt autojustificate. Dar aceast] presupunere este departe de a fi conving]toare. Este posibil s] fim tipul de ființe care nu se pot împiedica s] cread] anumite lucruri care nu sunt adev]rate. Se pare c] nu exist] nici o garanție c] abilit]țile noastre epistemice
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
acele credințe care sunt privilegiate sunt privilegiate în mod egal. Astfel nu rezult] (de exemplu) c] utilitarismul ar trebui respins sau revizuit pentru c] are cerințe pe care mulți le consider] excesive. Opiniile conservatoare în epistemologia moral] sunt consistente cu presupunerea c] (unele dintre) credințele noastre morale zilnice ar trebui revizuite sau respinse. Din aceeași perspectiv], nu este deloc evident c] fundaționalismul ar trebui s] slujeasc] cauza progresului moral. Dac] o moral] fundaționalist] este conservatoare sau nu, acest lucru depinde de
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c] orice diferențe dintre valorile și priorit]țile masculine și feminine pot fi atribuite unei „naturi” masculine și feminine fundamentale, atunci problemă care se pune este dac] ideea „eticii feminine” poate s] fie conceput] într-un mod care s] evite presupunerile esențialiste. Încercarea de a face acest lucru este legat] de o a doua preocupare principal] a gândirii feministe. Aceast] preocupare poate fi explicat] astfel. A existat în mod constant tendința că femeia s] fie considerat] că lipsit] de valoare sau
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
s] îi atribuim deficiență; și poate considerarea judec]ții morale feminine ar putea pune în lumin] problemele formelor de judecat] masculine care au fost v]zute că norme? Urm]toarea sugestie important] poate fi rezumat] dup] cum urmeaz]. Începem cu presupunerea c] practicile sociale specifice își genereaz] propria viziune despre ceea ce este „bine” sau ceea ce trebuie apreciat în mod special, propriile preocup]ri și priorit]ți și propriul criteriu pentru ceea ce ar trebui considerat a fi „virtute”. Poate atunci practicile sociale
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
importantă ei carte În A Different Voice: Psychological Theory and Women's Development (1982), Carol Gilligan susține c] cei care au sugerat c] femeile abordeaz] problemele morale în mod obișnuit diferit fâț] de b]rbați au dreptate; ceea ce difer] este presupunerea lor despre inferioritatea și deficiență judec]ții morale feminine. Punctul de plecare în lucrarea lui Gilligan a fost examinarea lucr]rii lui Lawrence Kohlberg despre dezvoltarea moral] la copii. Kohlberg a încercat s] identifice „stadii” ale dezvolt]rii morale, care
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
a fost în mod constant modelat] (adesea contradictoriu) de intervențiile atât ale „experților” în îngrijirea copiilor (care au fost adesea b]rbați), cât și ale statului. Normele maternit]ții au fost, de asemenea, utilizate în moduri care au înt]riț presupunerile clasiste și rasiste despre „patologia” clasei muncitoare și a familiilor de negri. De asemenea, au fost utilizate chiar de c]tre femei în folosul unor cauze precum devotamentul fâț] de patria lui Hitler sau aspră opoziție împotriva feminismului sau a
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Adams se str]duiește s] salveze „Teoria Poruncii Divine” prin modificarea ei într-un fel care ar evita acest rezultat inacceptabil. În acest scop, el își propune s] controleze leg]tură dintre voia lui Dumnezeu și bine întemeind-o pe presupunerea c] Dumnezeu ne iubește. În timp ce el o accept] că pe o posibilitate logic] c] Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
Dumnezeu ar putea porunci cruzimea, Adams evit] s] concluzioneze c] aceast] cruzime în sine ar fi, din acest motiv, bun] sau permis]. Dac] Dumnezeu ar porunci cruzimea, atunci nu ar fi adev]rât c] El ne iubește; dar f]r] presupunerea c] Dumnezeu ne iubește, explic] Adams, conceptele noastre morale (sau cel puțin ale Lui) pur și simplu „s-ar sf]râma”, nepermițând concluzia c] în asemenea împrejur]ri (că și acelea în care Dumnezeu ar comandă cruzimea) cruzimea nu ar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
ar avea destul] cunoaștere moral] pentru a fi justificate, si aceasta din cauza lipsei de cunoaștere necesare de sau despre Dumnezeu. Pentru a face aceast] idee mai acceptabil], nu este necesar ca statutul concepțiilor morale nonteistice s] fie atribuit unor simple presupuneri norocoase. Concepțiile morale ale nonteiștilor ar putea fi comparate cu cele pe care le au cei care nu sunt fizicieni cu privire la particulele subatomice, cu cele pe care le au terapeuții despre experiențele pe care ei nu le-au avut niciodat
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
promisiunea r]spl]ții divine sau de amenițarea pedepsei divine. Exist] cel putin dou] modalit]ți diferite de a înțelege afirmația c] aprobarea (sau dezaprobarea) lui Dumnezeu este singurul motiv pentru a fi moral. Aceasta ar putea fi pus] pe seama presupunerii c] justificarea principiilor morale nu funcționeaz] suficient de bine pentru a asigura respectarea lor - ca și cum cineva ar putea admite, de exemplu, c] a fura este r]u, f]r] a simți vreo obligație de a se înfrâna de la lucrul acesta
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
c]ror consistent] este în joc (de exemplu, existența unui Dumnezeu omnipotent și binevoitor a c]rui voinț] este identic] cu binele). O semnificație mai general] poate fi atribuit] argumentelor care doresc s] întemeieze o teorie teist] a eticii pe presupunerea c] Dumnezeu exist] și c] are atributele care îi sunt în general atribuite Lui (vezi, de exemplu, Baruch Brody, „Morality and Religion Reconsidered” [Reconsiderarea relației dintre moral] și religie] 1974). Aceste argumente sunt direcționate practic c]tre toți teiștii, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
atare. E adevărat, luat operațional, intelectul are drept corelat obiectual fenomenul prelucrat categorial, adică un material sensbil divers aprehendat, adică "supus" unei categorii; ceea ce înseamnă că intelectul nu se aplică decât asupra sensibilității (reprezentărilor ei), iar nu direct obiectelor; dar presupunerea că intelectul s-ar arunca direct către niște obiecte care îi sunt specifice nu poate fi suspendată. Prin urmare, nu ne rămâne decât să luăm lucrurile din perspectiva unei atitudini a intelectului, anume aceea de a-și constata îndreptățirea aplicabilității
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
sensuri cu adevărat noi; doar schimbarea de orizont "temporal" dar nu de orizont de tematizare, dictatura judicativului îngăduind astfel de mișcări între diferite orizonturi de tematizare poate aduce aceste sensuri cu adevărat noi; dar o asemenea schimbare reprezintă o simplă presupunere, acum. Dincolo de toate acestea, problema noastră, referitoare la centralitatea omului (a ființării conștiente), în preluarea și prelucrarea lucrurilor, se păstrează. Este vorba despre o centralitate "destinală", pe care nu o putem schimba și care condiționează tot ce intră în raza
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
al art. I din HOTĂRÂREA nr. 955 din 8 septembrie 2010 , publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 661 din 27 septembrie 2010. (2) Dosarul de cercetare pentru cazul dispariției de persoane, ca urmare a unui eveniment și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acestora, va fi păstrat la inspectoratul teritorial de muncă care a efectuat cercetarea, până la emiterea hotărârii judecătorești prin care se declară decesul persoanelor dispărute, conform prevederilor legale în vigoare; după completarea dosarului, acesta va fi înaintat în vederea avizării la
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182021_a_183350]
-
prezentele reglementări, cu privire la înregistrarea accidentelor de muncă, inspectoratul teritorial de muncă sau Inspecția Muncii va stabili modul de înregistrare a accidentului în cauză. Articolul 138 (1) Dispariția unei persoane în condițiile unui accident de muncă și în împrejurări care îndreptățesc presupunerea decesului acesteia se înregistrează ca accident mortal, după rămânerea definitivă și irevocabilă a hotărârii judecătorești, conform prevederilor legale, prin care este declarat decesul. ... (2) Data producerii accidentului de muncă mortal, prevăzut la alin. (1), este data înscrisă în hotărârea judecătorească
EUR-Lex () [Corola-website/Law/182021_a_183350]
-
în care funcția de producție putea fi scrisă sub forma: jjj L,K,RfRAY , unde jR reprezintă stocul de descoperiri provenite din angajarea cheltuielilor de cercetare-dezvoltare de firma j” (Romer, 1986). „Până la urmă, dacă cineva ignoră complexitatea activității economice prin presupunerea că există o funcție agregată de producție, cât de mult rău poate face dacă este neclar în a diferenția inputurile rivale de cele nonrivale? Din păcate însă, acest demers poate cauza neclarități importante. Distincția dintre inputurile rivale și nonrivale, precum și
Economia României sub impactul investiţiilor străine directe by Marinela Geamănu () [Corola-publishinghouse/Science/225_a_443]
-
sentimentul american că suntem deosebiți, că suntem un popor ales, Într-o lume În care exclusivitatea pierde din ce În ce mai mult teren În favoarea inclusivității? Este Dumnezeu mai puțin interesat În Întreaga lui creație decât În America de Nord? Europenii ar putea găsi o asemenea presupunere distractivă, dar, credeți-mă, mulți americani rămân atașați noțiunii statutului nostru special de aleșii lui Dumnezeu. Dacă am renunța la această credință sau am avea doar dubii asupra veracității sale, sentimentul de Încredere În noi Înșine și În visul american
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
fi Încercat să introducă subiectul, aceștia ar fi fost primiți cu exclamații de neîncredere de către colegii lor. Totuși, În Europa cei aflați la putere par să fie Înclinați, chiar doritori, să pună sub semnul Întrebării vechile șabloane și să schimbe presupunerile de bază a ce este progresul economic. Ce legătură au toate acestea cu visul american și european? Când ne gândim la vechiul vis american, ceea ce ne vine În minte este ideea că oricine poate să treacă de la rags to riches
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
-lea și XX, care reflectau rădăcinile paternaliste și colectiviste ale Europei. Lumea Nouă devine astfel o sintagmă oarecum improprie. Noi, americanii, continuăm să trăim un vis ale cărui rădăcini se află Înfipte adânc În trecutul Europei, multe dintre doctrinele și presupunerile centrale ale căruia nu mai au influență Într-o lume aflată la mare distanță În spațiu și timp față de condițiile istorice care l-au generat. 6. Invenția ideologiei proprietății Schimbările vaste În conștiința spațio-temporală și apariția individului rațional și autonom
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]