6,389 matches
-
individuale. Avantajele cooperării sunt: motivație superioară din partea partenerilor pentru rezolvarea sarcinii, considerarea și respectul celorlalți colegi, o comunicare mai pronunțat simpatetică, având ca efect interstimularea, discuțiile, consfătuirea, intercunoașterea, prietenia. Ca dezavantaje s-ar putea menționa: participarea (uneori) inegală a partenerilor, pretexte de nemulțumire/insatisfacție (Golu, P., 2003) • relațiile concurențiale se referă la rivalitatea mutuală sau la confruntarea între două sau mai multe persoane în vederea atingerii unui scop indivizibil (sau în vederea obținerii unui beneficiu) ele au ca efecte pozitive: creșterea cantitativă și
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
într-ajutorare-indiferență etc.), valori (de exemplu: fidelitate, principialitate, punctualitate etc.), nevoi, gesturi și preferințe (de exemplu: în privința alimentației, vestimentației, modalităților de refacere/ distracție/destindere etc.). Este (și ar fi de dorit) ca diferențele (nefundamentale, trecătoare) dintre noi să nu producă disconfort, pretexte de conflict. Dar, de facto, de cele mai multe ori, nu le acceptăm, considerând că ele ne afectează atât persoana, cât și relația. "Înainte ca rațiunea să intervină scrie A. Stoica-Constantin (2004) -, un impuls egocentric ne determină să ne instituim în etalon
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Emoțiile (negative) stimulează "comportamentul conflictual, iar la rândul lor, acțiunile conflictuale acutizează considerabil fondul emoțional al desfășurării conflictului" (2005, p. 101). Acțiunile conflictuale reciproce pot modifica (și modifică în cele mai frecvente împrejurări) starea conflictuală inițială, complică situația, aducând noi pretexte pentru acțiunile următoare. În acest stadiu al relațiilor conflictuale "părțile intră în conflict cu unele imagini ipotetice, apriorice ale propriilor interese, ale posibilităților, intențiilor și valorilor celeilalte părți și cu anumite aprecieri ipotetice ale mediului. În cursul acțiunilor conflictuale, părțile
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
au impresia că nimănui nu le pasă de ei, că nu sunt apreciați la adevărata lor valoare. Spre deosebire de persoanele-"tanc", atacul lor este direcționat, adresat tuturor celor prezenți, împroșcând în toate părțile cu reproșuri. Persoanele-"grenade" se folosesc de orice pretext, de orice lucru cât de mic și fără nicio legătură pentru a se dezlănțui. În raport cu ele, nu sunt recomandabile: • tendința de a deveni la fel de agresivi și de violenți ca și ei; • tendința de a părăsi terenul, de a-i lăsa
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
model folcloric pare că nu a mai rămas absolut nimic. Nemaifiind preocupat de enunțul moralizator, explicit, prozatorul nu este nevoit a face eforturi speciale menite a-l dirija pe cititor spre ideea că ,,povestea’’ care va urma este doar un pretext necesar pentru a ,,ilustra’’ teza morală formulată oarecum din capul locului. Dobândind un statut epic propriu, teza morală se topește în materia narativă inventată de autor. Impresia că pătrundem prin aceasta în plin univers realist este completă. În basmul simbolic
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
diavolului acceptă propunerea ciudată a ,,gazdei’’ de a se plimba, cu condiția însă ca aceasta să-l ducă în cârcă. Cu variații de rigoare, scena târguielilor dintre cei doi continuă în aceeași tonalitate caracteristică prin vivacitatea replicilor. Recurgând la diverse pretexte (între care, acela al vârstei: ,,să te bucuri tu la o biată șontoroagă de bătrână ca mine, fără putere... să te ducă-n cârcă oscioarele mele!. Auzi, auzi.’’), de fapt, bătrâna pune în funcție cel mai subtil dintre elementele arsenalului
Fantasticul în proza lui Ion Luca Caragiale by Elena Deju () [Corola-publishinghouse/Science/1278_a_1923]
-
interne din Japonia întâmpină o limitare crucială: susținerea unei strategii a puterii civile oferă direct avantaje conservatorilor care se opun schimbării fundamentale din politica externă japoneză. După cum notează Pyle, diplomații postbelici au pus accent pe angajamentul față de scopurile internaționaliste, ca pretext pentru preocuparea lor reală față de naționalismul economic (Pyle, 1996, p. 122). Într-adevăr, prezentarea unei imagini mai respectabile pentru lumea din afară face parte din diplomația realistă mercantilă. Oficialii japonezi au dat în mod intenționat o interpretare pozitivă politicilor lor
Sistemul internațional după Războiul Rece by Ewan Harrison () [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
deopotrivă de ceea ce este transmis și de transmiterea însăși, încât unii văd în cel de-al doilea termen obiectul principal al științelor sociale. Forma de schimb contează la fel de mult, social vorbind, ca bunurile concrete, care-i sunt condiții, suporturi sau pretexte: schimbul cultural începe cu socializarea și educația, transmiterea cunoștințelor și a principiilor, prin gesturi și cuvinte. Unii cercetători au ajuns chiar să califice drept "cultural" tot ce este dobândit; evoluează apoi printr-un medium al limbii sau al obiectelor culturale
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
prin și pentru accesul tuturor la cultură. Aceasta este recunoscută drept un factor esențial de coeziune și de legătură socială. Ceea ce transmite școala este la fel de important ca însuși actul transmiterii. Patrimoniul de cunoștințe și de cultură nu este un simplu pretext (arbitrar), ci suportul unei coeziuni mereu înnoite în ciclul continuu al generațiilor. Georges Friedmann (1902-1977), care a studiat inițial munca industrială dintr-o perspectivă marxistă, a sesizat, în anii 1950, că au crescut mizele sociologice ale unei "civilizații a loisir
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
ideologice de stat, dragi unor marxiști ca Jacques Ion sau Pierre Gaudibert. Ce complicitate se creează astfel între politic și cultural? Rezistența și criticile la această logică a interesului vin din partea artiștilor care refuză intervenția statului în domeniul creației, sub pretextul că resping impunerea unei arte oficiale, a unei arte de stat, a unei autorități estetice. Acest punct de vedere este întărit astăzi prin critica (cel puțin caraghioasă!) a "statului cultural" adusă de foști administratori ca Schneider sau de academicieni ca
Sociologia culturii by Matthieu Béra, Yvon Lamy () [Corola-publishinghouse/Science/1069_a_2577]
-
era oferită de asociații de drept privat înființate de muncitori. Fiecare asociat era direct interesat de buna gestiune a resurselor precum și de prevenirea și sancționarea fraudelor. Bastiat anticipează cum statul (adică guvernul, clasa politică) va interveni în acest sector sub pretextul uniformizării, ameliorării, ieftinirii, generalizării etc. serviciilor de protecție socială. El arată că această "comunizare" a resurselor urma să aibă consecințele pe care le identificase și Aristotel în cazul oricărei proprietăți comune: fiecare are interesul să contribuie cât mai puțin și
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
între ei se plasează un intermediar care e statul, adică legea însăși. Ce altceva mai în stare de a face să tacă scrupulele noastre și, ceea ce e poate mai apreciat, să învingă rezistențele? Deci, toți, cu orișice titlu, sub un pretext sau sub altul, ne adresăm statului. Îi spunem: Nu consider că există, între bucuriile și munca mea, o proporție care mă mulțumește. Aș dori, pentru a stabili echilibrul dorit, să iau puțin din bunul celuilalt. Dar e periculos. Nu ați
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
lucru este de înțeles; recompensa lor ar consta tocmai în însăși rezultatele lucrării. Dar că, după ce îi convocăm, îi înrobim pentru a face străzi pe care nici unul nu va circula, palate în care nici unul nu va locui, și asta sub pretextul de a le oferi de muncă: iată ce ar fi absurd și ar fi, cu siguranță, întemeiat să se obiecteze: n-avem ce face cu o astfel de muncă; am dori mai bine să lucrăm pentru buzunarul propriu. Procedeul care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
sunt cu toții supuși, în ce privește remunerația, adică în ce privește partajul produsului, legii prețului descrescător? Nu se operează această separație a muncii și nu sunt făcute aceste aranjamente în deplină libertate și pentru binele comun? De ce avem noi nevoie ca un socialist, sub pretextul organizării, să vină să distrugă în mod despotic aranjamentele noastre voluntare, să oprească diviziunea muncii, să înlocuiască eforturile asociate cu eforturile izolate și să provoace un recul civilizației? Asociația, așa cum o descriu aici, este oare mai puțin o asociație deoarece
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
este vorba, de pildă, de religie. Cu siguranță ar fi dezirabil să nu fi existat decât o credință, o religie, un cult în lume, cu condiția ca aceasta să fi fost adevărata credință. Intervenția statului, chiar atunci când ar lua ca pretext Fraternitatea, ar fi deci o opresiune, o injustiție, dacă pretindea că întemeiază Unitatea, căci cine ne garantează că statul, fără chiar să o știe, nu ar lucra pentru a înăbuși adevărul spre câștigul erorii? Unitatea trebuie să rezulte din asentimentul
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
posibil să ne punem la adăpostul spolierii contrare legilor. Nimic nu se poate sustrage spolierii legale. Dacă cineva încearcă acest lucru, care este spectacolul trist ce se oferă societății? Un spoliator înarmat cu legea, o victimă rezistând legii. Când, sub pretextul fraternității, Codul impune cetățenilor sacrificii reciproce, natura umană nu își pierde prin acest fapt drepturile sale. Efortul fiecăruia constă în această situație, să contribuie puțin la masa sacrificiilor, și să retragă mult din beneficii. Or, în această luptă, câștigă oare
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
nu are dreptul de a pondera proprietățile? Deoarece pentru a le pondera trebuie să le răpești unora și să îi gratifici pe alții. Or, niciunul din cei treizeci de milioane de francezi neavând dreptul de a lua, cu forța, sub pretextul de a se ajunge la egalitate, nu văd cum forța comună ar putea fi învestită cu acest drept. Și remarcați că dreptul de ponderare distruge dreptul de garantare. Iată oameni sălbatici. Nu au întemeiat încă un guvern. Dar fiecare dintre
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
atunci: dacă nu ne-ar fi venit ideea să plătim funcționari ca să ne scutească de grija de a ne apăra noi înșine proprietatea, minerul ar fi avut oare dreptul să meargă la frontieră ca să îmi interzică un schimb avantajos, sub pretextul că este mai bine pentru el ca acest schimb să nu aibă loc? Cu siguranță că nu. Dacă ar fi făcut o tentativă atât de injustă, ne-am fi bătut pe loc, el împins de pretenția sa injustă, eu încredințat
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
unui capitol de istorie a artei, anterior academismului. Nudurile nu interesează decât prin goliciunea lor, prin voluptate, erotism, frumusețe, calități prin care diferă radical de un nud academic. Modigliani tratează nudurile într-o încercare de evadare din realitatea înconjurătoare, un pretext de a porni în căutarea unui ideal, a unei frumuseți utopice, a unei armonii atemporale. Era un bun desenator. Curburile nudurilor sale sunt realizate printr-o singură linie grațioasă, în care efectul cel mai de așteptat este obținut cu o
Despre muncă şi alte eseuri by Mihai Pricop [Corola-publishinghouse/Science/1398_a_2640]
-
Jaspers se miră că Heidegger nu îi răspundea uneori la întrebări, întrebări la care nu ai ce răspunde când sună așa: "Ce credeți despre Dumnezeu?"" 12 noiembrie - 19 noiembrie 1978 Duminică, 12 noiembrie 1978 " Nevoia unei maxime concentrări" - acesta este pretextul oficial al săptămânii pe care am obținut-o pentru a o șterge iar la Păltiniș. Perioadă de încheiere a "lucrării de plan" (anul acesta - Panofsky), cu pagini scrise, ca de obicei în astfel de cazuri, prin adaptări fortuite la subiecte
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
orice acțiune în această privire. Înainte de două luni, Poarta, prin încheierea unui armistițiu, putea să se folosească de declararea prințului Milan "ca el nu gândește de a turbura în mod violent mersul întîmplărilor ", putea să-i ieie acestui domnitor orice pretext pentru schimbarea politicei sale. Situația de astăzi conține momente analoage. Numai că în acest moment Poarta e și mai aproape de un amestec activ al Sîrbiei, de aceea ar trebui să n' asculte sfatul celora care-i zic să respingă din
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
o sarcină atât de grea, Austria au trebuit să-și caute un alt aliat pentru politica sa, tot fără patrie, fără limbă, fără naționalitate, un element cosmopolit și egoistic, ceea ce drept vorbind este unul și același lucru, căci cosmopolitismul este pretextul de a nu face nimic pentru dezvoltarea unei părți a omenirei, pentru că individul respectiv s-au însărcinat de a nu lucra nimic pentru universul întreg. Afară de aceea acest element e și mai cosmopolit decât cel catolic, de vreme ce e comercial, și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
obiceiuri, purtătorul istoriei unui popor, nația în înțelesul cel mai adevărat al cuvântului. Cum am tratat noi pe acești țărani? Am clădit un aparat greoi și netrebnic pe spatele sale, aparat reprezentativ cum îl numim, și care nu-i decât pretextul de a crea din ce în ce în mai multe posturi, plătite tot din punga lui, direct sau indirect. într-o țară care n-are export industrial țăranul muncește pentru toți: sigur și necontestabil. Dantela de Bruxelles, galonul de pe chipiul
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
Livadia, al doilea concentrările. Deși armata, rezervele și miliția teritorială se concentrează pe divizii, și anume cu scopul instrucției și al manevrelor de toamnă, presa străină clatină din cap și se crede în drept a afirma că manevrele sunt numai pretextul concentrărilor. Oricare ar fi credințele asupră - ni, cetitorul va găsi-o foarte natural că, în momente în care e în cestiune nu pacea noastră, ci a Europei întregi, a pune mînile 'n sân ar fi o nesocotință, iar maxima veche
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
triști și ipocondrici. Gogol însuși, cel mai glumeț scriitor al rușilor, a avut în suflet un fond de nepătrunsă melancolie, care au fost în stare să-i nimicească spiritul sub greutatea ei. Pentru a descrie caracterele oamenilor, autorul caută un pretext, adesa îndestul de ingenios. În romanul "Sufletele moarte" un cavaler de industrie își face următorul calcul: "Guvernul rus vrea să răscumpere pe robi, dar catagrafia locuitorilor se face numai din cinci în cinci ani, prin urmare toți robii câți mor
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]