KorAP: Find »[drukola/base=pricepe & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...132 133 134 ...515 >

12,874 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798

ureche. În situația aceasta, adică atunci când constați că ți s-a epui zat lista, înseamnă că nu ai luat în calcul toate ipotezele. Trebuie să te așezi cu picioarele în apă rece și să găsești alte piste de investi gație. Pricepi? Aha! Ce dracu', măi Vasilică, e la mintea cocoșului. Pentru dumneavoastră, domnule inspector. Cristi îl privi pentru o clipă circumspect, încercând să vadă dacă olteanul vorbește serios ori încearcă să-l ia peste picior. Pentru că aveți atâta experiență! adăugă Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
investigat, să nu fie ipoteze fanteziste, adică să fi putut fi comise de eventualii suspecți ori de alte persoane reale și apoi, să poți tu să-ți duci la capăt investigația. Să nu te oprească bariere de orice natură. Îhî, pricepui, spuse Vasilică, dar de ce n-aș putea să-mi duc la capăt investigația? N-ai înțeles nimic, mormăi Cristian. Uite de ce, adăugă el apoi cu voce tare, să presupunem că ipoteza ta sună cam așa: pământul s-a deschis și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
le tăiem pe toate, una mai trebuie să rămână. Hai, vă rog, vreau să învăț și eu ceva de la dumneavoastră. Măi Vasilică, tu vrei să mă pui la treabă. Nu, dom' șef! Nici prin cap nu-mi trece. Tu nu pricepi că mie nu-mi place să lucrez așa? La asta se apelează numai atunci când celelalte proceduri dau greș. Păi, nu ne aflăm într-o asemenea situație? Ce vrei să spui? îl privi circumspect Cristi pe oltean. Nimic altceva, decât că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să treci pe la mine în cursul zilei. Am ceva de discutat cu tine. Nu vreau să vorbim aici, arătase el cu capul spre încăperea unde se aflau doamna Maria și fiică-sa. Cristi dăduse din cap în semn că a priceput și se ridică de la masă, plecând spre camera lui. Se îmbrăcase fără chef pregătindu-se de plecare. Oricum intenționa să treacă pe la secție. Nu avea cine știe ce treabă pe acolo dar voia să-l mai tragă nițel de limbă pe Vasilică

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Toată lumea va crede că mirosul de tutun e din cauza ta. No, ce faci? Aprinde-ți și tu o țigară ca să fie mai plauzibil! Cristi se conformă după care sorbi o gură din cana aburindă. Nu era rea deloc, unguroaica se pricepea să prepare cafeaua. Se lăsă apoi pe spătarul scaunului, privindu-l tăcut pe bărbatul din fața sa. Era clar că acesta avea de dus o discuție nu tocmai comodă dar nu voia deloc să-l ajute. Îl lăsa pe acesta să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Nimic nu se întâmplă în orașul meu fără ca eu să fiu la curent, declară plin de emfază comandantul. Nu, foarte serios acum, de unde știți? se încăpățână Toma să afle. Măi, ficior, rosti Pop sfătos, no-i fi eu așa de priceput ca tine în anchetele judiciare dar să fii sigur că știu să-mi fac meseria de polițist. N-are nici cea mai mică importanță de unde știu, principalul este că am aflat. Tânărul inspector încă se întreba cine este cel ce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
în care crapă, arde și nu se mai poate altfel, vreau să știu și eu și să mai meargă cineva cu tine. Și, nu Vasilică, ci cineva mai bătrân de aici din secție. Nu înțeleg, se făcu Toma că nu pricepe despre ce este vorba, de ce această interdicție? E mai bine așa, fă-mi te rog hatârul acesta și ascultă ce-ți spun. Acum, cu nenorocirea asta care s-a abătut peste noi, mi-e teamă să nu pățești ceva, îi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vreau decât să te rog să ai grijă. Din punctul acesta de vedere puteți sta liniștit. No, bine. Asta voiam să aud. Fără supărare, da? Vreau să vă mai spun ceva, domnule. Chiar dacă în privința mea înțeleg să aveți îndoieli, nu pricep de ce nu aveți încredere în ea. Doar e fiica dumneavoastră. Gata, hai să ne oprim aici! Nici nu știi ce greu mi-a venit să te chem ca să purtăm discuția aceasta. Într-adevăr, Pop părea stingherit. Se foia pe scaun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
să se întoarcă tot pe același drum. Zâmbi în sinea lui imaginându-și fața lui Burcilă când va apare el din întuneric și îl va bate pe umăr. Pășea neauzit printre copaci, ca o umbră în întunericul din jur. Era priceput să se strecoare pe nesimțite prin pădure. Știa să pună lațuri și capcane și tot el era cel ce prindea iepurii și veverițele pe care le puneau țigăncile în ceaun. Se lăuda că poate să se apropie de o căprioară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
se furișeze într-acolo. Era concentrat la traseu și tresări speriat când foșnetul cu pricina se auzi din nou. De data aceasta venea chiar din spatele său dar acum i se păru mult mai puternic. Se opri o clipă încercând să priceapă ce se întâmplă. Nu mai pățise niciodată una ca asta. Putea să jure că păstrase direcția bună, așa că nu își explica cum de se afla tot în fața lui Burcilă. Poate din cauza întunericului ori deoarece se bazase prea mult pe simțul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
nimic. Tufișurile i se agățau de haine, crengile îl loveau peste față, dar el se bulucea mai departe. Căuta în dreapta și în stânga, cu mâinile întinse înainte, încercând să dea de trupul copilului. Se opri nedumerit după câteva zeci de metri nepricepând de ce nu găsește nimic. Îl chemă din nou pe băiat sperând ca acesta să răspundă. Îi veni în minte că poate este rănit și nu-i în stare să mai vorbească. Poate zăcea fără simțire pe undeva iar el trecuse

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
îl împresura. În dreapta, auzi un foșnet și se întoarse plin de speranță cu fața într-acolo. Imediat, același sunet veni și din spate. Își răsuci capul în direcția aceea, rămânând nemișcat. Cineva răscolea frunzele acum și în stânga lui. Nu mai pricepea nimic, era imposibil ca Rândunel să se poată deplasa atât de repede dintr-o parte în cealaltă. Fulgerător, își dădu seama că fusese păcălit. Cea mai sumbră presupunere a lui devenise realitate. Un grup de răufăcători își puseseră în gând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
și să-l împie dice să dea alarma. Tulburat de pierderea fiului său, nu stătuse nici o clipă pe gânduri și se repezise ca un apucat după acesta, îndepărtân du-se tocmai de locul unde era mai multă nevoie de el. Pricepând în sfârșit cum stătea treaba, îi venea să-și tragă palme de ciudă pentru că picase în capcana lor. Acum ce mai putea să facă? Își dădea seama că e înconjurat. Nu reușea să-și vadă dușmanii dar era conștient că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
cu fața descom pusă de durere, se trânti pe jos. Se zvârcolea și bătea cu brațele în pământ, scoțând țipete de jale. Își smulgea părul de pe cap, tângu indu-se de mama focului. Polițistul se uita nedumerit la spectacolul acela, nepricepând ce se întâmplă. Nu înțelegea nici un cuvânt din ce spuneau țiganii, pentru că nu vorbeau românește. După câteva momente în care starostele își urmări oamenii tăcut, acesta se ridică în picioare pe capră și strigă pe țigănește ceva. În afară de femeia care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
ultima oară. Înțeleg că pârâul ăsta este un fel de graniță a împărăției sfinte, se făcu Cristian că nu bagă în seamă spusele fetei. Nu-i nimic sfânt aici, dimpotrivă, mai degrabă locul este blestemat. Vorbeai de zei, nu mai pricep nimic. Și cum ai vrea să-i numesc? Diavoli, spirite? ridică din umeri Ileana. Așa le spunem noi dintotdeauna. N-are nici o importanță ce sunt. Contează numai ce se întâmplă cu străinii care pătrund aici și gata. Noi știm și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
Începe să-și facă simțită prezența, stai cât mai aproape de mine! Aiurea! Afurisitul ăla de Pohoață se ține iarăși după noi. Nu știu cum a făcut, dar e din nou pe urmele noastre. Al dracului oltea nul, trebuie să recunosc că se pricepe la filaj. Până în clipa aceasta nu l-am simțit. Probabil că acum s-a apropiat mai mult de noi, de frică să nu ne piardă. Nu-i Vasilică, dragă Cristi! încercă să-l lămurească femeia. De acum ne apropiem de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
a fost nevoie. A fost singur până sub Stânca Adevărului acum două zile. Acum ține morțiș să se întoarcă acolo. N-aveai decât să-l lași să se ducă. Știi că nu ai voie să vii împreună cu străinii aici. Nu pricepi că a mai fost? Singur, și zeii l-au cruțat! În ciuda faptului că Ileana vorbea calm, ochii ei aruncau fulgere, sclipind ciudat. Nu se poate una ca asta! Ți se pare că are mințile rătăcite? Nici prea sănătos nu pare

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
de acasă, fără să anunțe în prealabil pe nimeni. Calistrat apăruse din urmă, aparent întâmplător, deși inspectorul avea dubii mari și acum Vasilică care să-i urmă rească pe toți trei. Foarte puțin probabil, dacă nu chiar imposibil. Oricât de priceput ar fi fost olteanul la filaj, ipoteza aceasta nu stătea în picioare. Dacă el nu-l dăduse de gol, atunci Calistrat în mod sigur ar fi băgat de seamă că se mai află cineva pe urmele lor. Ileana se îndepărtase

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
observă verdele ierbii după care azuriul cerului îi umplu privirea. Simți pe față o căldură plăcută și în păr vântul care sufla încetișor. Totul era normal acum. Fără să se miște își roti ochii în jur, speriat. La început nu pricepea cine i se află alături, apoi o recunoscu pe Ileana. Nu știa însă cine e bărbatul în vârstă cu care ea stătea de vorbă. Femeia avea fața crispată și îl privea fără a schița nici un gest. Inspectorul îi privea neajutorat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
contează acum, s-a dus acolo și a slobozit bestia. Aceasta-i pricina pentru care ți-am spus că singurul lucru care-l avem de făcut în momentul acesta este să curmăm omorurile. Trebuie s-o ferecăm înapoi sub pământ. Pricepi? Poate, clătină Cristian din cap a îndoială. Îmi vine însă greu să cred una ca asta. Ți-am spus eu? se întoarse iarăși Calistrat spre Ileana care rămăsese tăcută în timp ce bătrânul povestise. Ce mi-ai spus? îl întrebă ea țâfnoasă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
spre moșneag. Cum de a apărut Calistrat acolo, taman când ne-am hotărât noi să urcăm pe munte? Însă mai ales, vreau să mă lămurești ce ai discutat cu moșul la poalele pajiștii. V-am auzit vorbind, dar n-am priceput nimic din ce ziceați. Ne-ai auzit? se miră Ileana, privind cu înțeles la Moș Calistrat. No, cum să nu, doar am vorbit cu glas tare! ridică acesta mucalit din umeri. Ești imposibil, moșule! Îți arde de glume acum! Ne-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
acolo. Vreau să știi că niciodată nu s-a întâmplat ca zeii să hotărască că urmașul paznicului nu este în stare să ducă misiune la bun sfârșit. Până acum, nici un paznic nu s-a înșelat în alegerea lui. Ei, acum pricepi cum de știu despre Moș Calistrat? Să înțeleg că stau de vorbă cu o domniță din acestea? întrebă Toma foarte serios. Ileana privea în gol fără să răspundă. Se mulțumi numai să-i strângă ușor palma pe care încă o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
loc am înțeles totul. Am făcut legătura cu Moș Calistrat care nu mai vrea să moară, cu disparițiile care nici pe departe nu aveau un făptuitor uman și cu tine. Mărturisesc că la început m-am speriat. Dar apoi am priceput că zeii nu te-ar fi lăsat să scapi dacă nu te-ar fi considerat important, dacă nu ar fi avut un plan cu tine. Și, nu m-am înșelat, chiar așa stau lucrurile. N-ai vrea să nu mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
vine! îl trase iarăși pe inspector mai aproape de el, ridicând totodată toiagul înainte. La nu mai mult de douăzeci de metri, siluetele fantomatice ale copacilor începeau să se estompeze. Ceva trecea prin fața lor interpunându-se între ei și aceștia. Cristian pricepu că vâlva cobora repede panta muntelui. Porniră și ei după ea. De data asta era mult mai mică, un bulgăre de negură ce părea să se rostogolească la vale. Alunecau tăcuți după arătarea cețoasă la o distanță care să le

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
altcumva. După ce termin de povestit desigur că o să ai nedumeriri pe care poate că am să pot să ți le lămuresc ori poate nu. Mie nu mi-a explicat nimeni nimic, am tras învățămintele de unul singur, așa cum m-am priceput și eu. Nimănui din Baia de Sus nu-i place Muntele Rău. Circulă o mulțime de povești despre el, însă dacă întrebi, nu vei găsi pe cineva care să-ți spună de ce. Lumea vorbește că locul este blestemat și cine

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]