4,129 matches
-
traficul e redus, atacurile pe șosea s-au terminat, cel puțin n-am mai auzit despre ele, așadar nu mi se va putea întâmpla nimic în afara monotoniei dintotdeauna, aceiași pași, aceleași cuvinte, aceleași gesturi, ghișeul achizițiilor, subșeful zâmbitor sau celălalt prost crescut, sau șeful, dacă nu e în ședință și are chef să mă primească, după aceea ușa furgonetei se va deschide, va intra Marçal, Bună ziua, tată, Bună ziua, Marçal, cum ți-a mers săptămâna asta, nu știu dacă zece zile pot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
În războaiele din Balcani sau din China. Și, În afară de asta, țarul nu e veșnic, poate muri, poate fi clătinat iarăși de tulburări sau revolte, ca acum șase ani. Ar fi trebuit să avem răbdare și să așteptăm, să facem pe proștii, să tragem de timp, să dăm Înapoi și să mințim, să făgăduim. Asta a fost Întotdeauna Înțelepciunea Orientului; Shuster a vrut să ne facă să Înaintăm În ritmul Occidentului, ne-a condus direct la naufragiu. Părea să sufere pentru că spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2219_a_3544]
-
spre el și încremenește. Pe fază, domnul Claude, personal, îi dă primul ajutor cu o vodcă dublă. — Unde te doare? îl întreabă el pe rus, crezând că e polonez. — Mă doare sufletul c-a murit Kiril. — Care Kiril? face pe prostul, foarte serios, Claude. — Îți bați joc de mine? se enervează Roman. Kiril, bulgarul care aducea pepperoni... — Ce să fac eu cu pepperoni într-un bistrou în care lumea comandă numai băutură? — Didier, vino-ncoa’! începe Roman să-și piardă răbdarea
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
ce? se sperie Lionel. — Cu controlul nostru inopinat: infractorul sau a mirosit ceva, sau nu mai are bani de renovare, sau a terminat lucrările. De două zile, nici o cărămidă la ghenă. — Și noi cum acționăm în situația asta? face pe prostul Lionel. — Nu e grav. Stăm la pândă, nu se poate să nu se dea gol. La unii, modificarea apartamentelor e o boală, nu se pot abține. Lămâiul? — Își dă duhul. — Am un pont extraordinar: pomilor exotici le merge cel mai
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
să dea cuvântul personajelor sale, ca să-și spună părerea despre felul în care au fost prezentate. Părerea lui Lionel Ăsta am fost eu: un om singur pe lume. Sortit să rămână anonim. Și dacă nu ne duceam toți trei, ca proștii, să ne ghicească Esmé viitorul, eram și azi un no name. Un no name francez, în cel mai bun caz. Ceea ce n-ar fi schimbat prea mult datele problemei. Măcar așa, pentru câteva zile, am fost în centrul atenției. Am
Funeralii fericite! by Adrian Lustig () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1316_a_2717]
-
a stimulat omul să fie pe măsura ei. Să devină orice, orice. Fără limitare de rasă, sex, credință sau alte prostii. A înțeles că victima poate deveni călău, dacă nu chiar dorește asta și că jocul ăsta e nelimitat. Dacă prostul dumitale genial era artist, înțelegea asta. Și dacă înțelegea asta, altul era jocul, să știi. Să vezi atunci dilema poporului ales...“ Spusese sau nu spusese Tolea aceste cuvinte? Întrerupsese discursul vecinului Gafton sau îl întrerupea doar acum, în gând, rememorându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
călăilor, să dansăm în fața asasinilor, să ne târâm în patru labe. Ce știu țâncii ăștia veseli, normali, candizi? Nu sunt serioși, sunt prea liberi, prea disponibili. Nenorocirea, mizeria, spaima sunt serioase, foarte serioase! Adică, plicticoase. Libertatea pare ușuratică, copilăroasă. Pentru proști și țânci, pentru clovni sau pierde-vară...“ Să le turuie, dintr-odată, tovarășilor colegi aria asta? Audiența învățase strategiile răbdării, mizeria și frica și suspiciunea si somnolența plictiselii vicioase. Plictiseala otrăvită, canibală, plictiseala supunerii și trădării și somnolenței, chiar și plictiseala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
auzi, să mă dau pe mâna cretinilor! Le bagi o sută de lei în gură și un cartuș de Kent între sâni și îi rogi să-ți facă analize vaxalize. Toți bișnițari, marțafoi, muște. Am un prieten doctor. Face pe prostul, pe sfântul. Comerț cu vorbe bune, ergoterapie, nu știu cum se cheamă scamatoria lui. Nu ia bani, nici cadouri, dar Jeni bleguța spală și gătește, iar Basilică Sifilică, copilul moșneag cu inima de aur, face pe lacheul coroanei britanice. Conașul se lasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
vorba. De ce se ascund, asta întreb. Că doar mata știi, de la fața locului. Ei, tovarășul Toma... Marcel spune că asimilarea... nu erau acceptați nici așa, nici așa... dar acum, acum... Marcel zice, știți ce zice Marcel? Ei, ce mai zice prostul de Marcelica, întrebam în gând. Marcel zice că azi am devenit toți evrei, toți suntem opri... Oprimați, voia să spună șchioapa, dar și-a dat cu mâna peste gura păcătoasă. Ei, n-om fi chiar toți evrei, cum crede tovarășul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
la nimic, orice o rogi, un medicament, o haină, jucărie pentru copil, orice. Că se plimbă, mamă, mamă, mereu pleacă. — Unde să plece, cum să plece? Care plimbare? — În lume. În lumea largă, domnule! Lumea largă nu-i de nasul proștilor. Că ce, chiar toți stau la cușculiță? Nimeni nu iese? Ehe, sunt și excepții, domnule! Interese speciale. Nu s-a îngustat lumea decât pentru unii. Multe nu-s de nasul nostru. Pământul se învârte, nu stă pe loc, chiardacă noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Nu era doar ură, totuși. Nu doar turbare, să știi. I se luase, pur și simplu, printr-o singură mișcare, orice șansă. Era inteligent, era vital Matus acela, dar asemenea calități nu erau suficiente pentru prințesa din basme, așa credea prostul de Tavi. Da, da, înțeleg, murmura, în sfârșit, răgușit, profesorul. Doamna Venera împinse tava spre profesor. Tolea ridică, automat, ceșcuța, se aplecă, zăpăcit, sorbi. Venera retrase tava, ridică, la rândul ei, ceșcuța de cobalt, sorbi, o puse înapoi pe farfurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Gafton, numele nevestei? Să arate ce, ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
ce? Că gata, nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
nu mai facem deosebiri, nu ne mai răzbunăm pe legionari, chiar daca suntem fostele lor victime, gata? Doar știa că e o minciună, doar știa, tâmpitul. Sau nu știa? Spune-i că proștii aleși sunt mai proști decât proștii. Sunt aleșii proștilor, spune-i asta, spune-i! Gata să facă o criză, sărăcuța Venera, tocmai acum, când mărturisise că știa de Mauriciu Gafton și dedoctorul Marga și de bietul detectiv A.D.V.V.. Dar își revenea, iată, se calma, scumpa de ea, spectacolul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
Genova, o replică este și la Luvru, o alternativă... Patriarhul ațipise, mâinile vânoase atârnau, dar tresărise, deschizând ochii. Ochi enormi, urechi enorme. — Alter... care alter... ce-i asta? Ce mai vrei, ce mai vrei? Sunt pe moarte, ți-am spus, prostule. Nici o alternativă! Moartea, moartea!... pfui, pfui... și scuipă gros, cu un hârâit bătrân, de scârbă, aplecându-se mult spre pământ. Cuvântul moarte îl înviora, îl repeta cu un spor de energie, înviat, parcă, dintr-odată. Nu-s prost, tinere, știu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
cărat, ținut cu dinții. Da, da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
da... Ca pe o comoară! Altceva nu avem, să știi. Să-l ferești de microbi! Nici nu știi când cum... uite, m-am molipsit de molimavoastră. Am să mor. De la voi m-am molipsit, de la proști m-am molipsit. De la proști, mă dă gata molima voastră. Am 99 de ani, moare Tiziano Vecellio, să știi... Capul mare și greu căzu peste colanul cu scoică, bătrânul era epuizat. Un enorm sforăit gros, cu zguduiri, cuprinse parcul spitalului. Adolescentul Tolea tresări, deschise închise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
din piesele sale "negre", precum Regele Lear, Hamlet, Macbeth, Richard III. Iar mai înainte, Cervantes cita proverbul spaniol: " Omul este cum l-a lăsat Dumnezeu, uneori și mai rău decât atât." Heinrich Heine scria că "în lume sunt mai mulți proști decât oameni", iar la plecarea sa din lume, Voltaire avea să afirme completeze concluziv: "Și acum când plec, am să las lumea asta tot atât de proastă și de rea, pe cât am găsit-o când am venit într-însa." "Amară și plicticoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1515_a_2813]
-
comparație deplasată :” A-l compara pe N. Iorga, cu Dan Puric, e ca și cum l-am compara...pe Iorga, cu Puric”. Solomon Marcus, la TV, În dialog cu Patapievici, mărturisește cu mîhnire că actorii se mai și laudă că au fost proști la matematică!... Ca să-i ofer o palidă consolare marelui om de știință : și eu am fost prost la matematică, dar mă rușinez de această personală incapacitate. Punct. Uneori, snobismul, ori neglijența, ne joacă feste ; un foarte serios critic de teatru
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
care TOTUL a fost scris?!... Sau, mai găsim În textele de care ne ocupăm reconsiderări cvasi-regizorale, unele din ele chiar propuse de mari directori de scenă ai lumii; Lopahin, eroul Livezii..., spre exemplu, se autoanalizează, fără menajamente:„eu sunt regele proștilor. Doream femeia...și mă trezesc În brațe cu livada ei de vișini...”( p.25). CÎt despre Treplev, aici e clar: are talent! 93 I-o spun Nina, Trigorin și...Însuși Cehov, eroul teatrului lui Vișniec. Numai că, se pare, și-
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
uită rolurile cu adevărat mari, cu care rămîi În istoria teatrului, relatîndu-se secvențe din timpul filmărilor la telenovele, ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
relatîndu-se secvențe din timpul filmărilor la telenovele, ori serile „de neuitat” de la Șarpele roșu. Situația mi-a amintit o povestire africană În care un Înțelept Îi arată cu degetul, prostului, luna și-l Întreabă ce-i aia :” Un deget!” - răspunde prostul. „Dorința de succes e semn de vulgaritate” (Mihai Ralea). Cea mai grea zi, se spune, este a doua, după succes. Da. Probabil. Din puțina mea experiență de individ victorios, nu mi-am dat seama. Dar , din ceva mai consistenta mea
JURNAL TEATRAL by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1611_a_3004]
-
în gușă, și-n căpușă”, Dar de gușa este goală Și nu-i truda ca țepușă, În căpușă e răscoală. Am trudit precum părinții - Poate puși în rând cu sfinții; Ei mi-au dat de la născare Dorul de sacrificare. Zi prostului că-i om deștept, „Că ți-ai găsit de furcă” Și vrea să te facă adept... Spre glorii se aburcă. De nu aperi adevărul, Dă minciuna peste tine Și încet ca, putred, mărul Tinde ca să și domine. 17 august 2004
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
vorbă dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: -Emilian, dragă, nu fă crize. E p’aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma’ pă tine? Vii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
dintr-acolo, dar nu se auzea decât vocea răgușită a lui Emilian Țongu. Amenințătoare: -Bă, dacă nu scoateți dividiul, cu mine nu mai aveți zile bune! Când am plecat la cimitir era acolo, pă masa din dormitor. Mă credeți prostul proștilor? Adică să nu știu ce fac cu lucrurile mele? O femeie încerca să-l potolească: -Emilian, dragă, nu fă crize. E p’aici pă undeva divipleierul ăla nenorocit. Chiar așa de needucați îi crezi, să te fure tocma’ pă tine? Vii atât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]