4,326 matches
-
cercetători științifici, doctori în științe, cadre universitare. (1908 - 1992) S-a stins din viață la 29 iulie 1992 la Suceava. Profesorul Bujdei Vasile a fost unic, a fost imposibil de „copiat”. Pentru el toată existența se transformase în matematică. În puținele sale plimbări, acasă, în vacanțe, se recrea rezolvând probleme dematematica Că fanatic propovăduitor al matematicii, în clasă, isi crea ucenici, nu elevi, unii entuziaști. Succesele elevilor săi la olimpiade și la examenele de admitere în învățământul superior, duseseră faima liceului
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Șorea Niculai () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93286]
-
localitatea Estaque, iar peisajul era incredibil; privirile noastre extaziate se fixau temporar pe priveliștea care ni se așternea de jur-Împrejur, apoi a trebuit să aflăm numele și explicațiile tuturor lucrurilor pe care le vedeam. Aymarașii ne Înțelegeau cu greu, dar puținele indicații pe care ni le-au dat, Într-o spaniolă Încurcată, n-au făcut decît să sporească impactul emoțional al Împrejurimilor. Ne aflam Într-o vale legendară, a cărei evoluție fusese oprită cu cîteva sute de ani În urmă, iar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
surprins contururile durdulii ale unor portocale. Ospățul a fost groaznic și trist; Într-un minut, stomacurile noastre au devenit pline și acide, iar În următoarea clipă au revenit crampele dureroase ale senzației de foame. Lihniți, ne-am hotărît să alungăm puțina rușine care se Încăpățînase să ne rămînă și să mergem la spitalul local. De această dată, Alberto era cel copleșit de o timiditate ciudată, iar eu a trebuit să găsesc cuvintele potrivite pentru a ține următorul discurs diplomatic: „Doctore“ - găsiserăm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
au strîns 100½ de soli, pe care ni i-au dat Împreună cu o scrisoare emoționantă. Apoi, unii dintre ei au venit să-și ia rămas-bun În persoană și În mai multe cazuri s-au vărsat lacrimi În timp ce ne mulțumeau pentru puțina speranță pe care le-o oferiserăm. Le-am strîns mîinile, le-am acceptat darurile și am ascultat cu ei meciul de fotbal transmis la radio. Dacă există ceva care să ne facă să devenim și mai dedicați luptei Împotriva leprei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mai multe ori, de la mai mulți oameni, și nu m-au impresionat niciodată. Interlocutorul nostru era, de fapt, un personaj foarte interesant. Originar dintr-o țară din Europa, a scăpat din tinerețe de amenințarea dogmatismului, cunoștea gustul fricii (una dintre puținele experiențe care te fac să pui preț pe viață), iar apoi cutreierase dintr-o țară În alta, adunînd mii de aventuri, pînă cînd s-a trezit În această zonă izolată, așteptînd răbdător momentul marii recunoașteri care va să urmeze. După ce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
Mauder. Copil fiind îi vizitam adesea. În timpul războiului din 1916-1918 au murit atât bunicul meu Giuseppe Baroli, cât și soțul mătușii mele, Vincențiu Mauder. Am fost martor, cu destule amintiri, ale vicisitudinilor celui dintâi război mondial. Armatele române și rusești, puținele avioane micuțe cu aripile de șindrilă și doar câteva zboruri ale dușmanilor, cele două bombe aruncate la întâmplare asupra orașului, câteva lupte aeriene, camuflajul și un singur tun antiaerian improvizat în centrul orașului, care n-a reușit să doboare nici un
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
din ceea ce am reușit să cunoaștem. Deși nu avem documentație în acest sens, totuși considerăm că amintirile care mai dăinuie în memoria confraților de suferință din familia franciscană care au înfruntat împreună teroarea comunistă a celor fără Dumnezeu, și a puținelor documente de la Nunțiatura Apostolică din București, dacă se mai păstrează, sunt destul de grăitoare. Mons. Ioan Duma s-a născut în com. Fărăoani, sat Valea Mare, jud. Bacău, la 5 noiembrie 1896. După absolvirea claselor primare în satul natal, în toamna
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
Relatare Cuvânt înainte In anul 2004 am reușit să scriu o scurtă biografie a fratelui meu, părintele Gheorghe, pe baza unor amintiri, a unor corespondențe trimise părinților ce au mai rezistat timpului în condițiile vitrege de la țară dar și a puținelor mărturii orale sau înregistrate întrucât practic nu mai putem vorbi de martori. Mă bucur că aceste date au putut fi folosite de pr. dr. Damian Patrașcu în articolul publicat în revista Mesagerul sf. Anton și pe internet pe pagina sa
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de a recupera orele pierdute în clipa în care voi dispune de tot timpul meu. Deocamdată, am reușit să aflu că Giglio a plecat din oraș duminică pentru vreo zece zile. Seara a venit Aranjuez să-mi facă reproșuri pentru puțina grijă pe care o avem cu privire la securitatea lui. și a făcut-o într-un chip atât de meschin, atât de străin de orice simțământ de noblețe, încât m-am întrebat cum de am putut oare lua în serios un asemenea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de toate acestea. Slavă Domnului, atâția ani am dus-o foarte bine. și totuși, aș prefera să te știu aici, aproape, decât la sute de kilometri depărtare. Să știi că mă gândesc la vecinătatea noastră viitoare ca la unul din puținele lucruri bune care mă așteaptă în următoarele trei luni de zile. Profită deci de această clipă de slăbiciune și înregistrează, fiindcă n-o să mai ai adeseori prilejul de a auzi asemenea mărturisiri, ba chiar dimpotrivă! Cu aceasta am încheiat introducerea
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
căci aici, la noi, sclipirea înseamnă moarte! Lipsa aceasta de sclipire a timpurilor noastre are însă și partea ei bună - autenticitatea. Căci nimic nu e mai fals pe lume decât anumite sclipiri care-ți iau ochii. Poate că unul din puținele merite ale regimului actual este acela de a fi smuls vestmântul onorabilității de pe vițelul de aur. și acum, fără doar și poate, avem cu toții nevoie de bani. Dar nu-i mai învăluim în aura sacrosantă cu care i-au împo
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
vârful de ac și ochii adânciți de foame și zgâiți la fel ca mama. și de câte ori mă uit la poza asta îmi zic: oricât ți-ar fi pisicile de dragi, cum de împarte cineva stors de ultima picătură de vlagă puțina lui mâncare cu o pisică?! Să fie și-aici părul cauza - părul pe care pisica-l avea, iar mama nu? Blana pisicească e zbârlită, perii-s pieziși și lungi de parc-ar fi crescut pe socoteala cărnii și împotriva propriei
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
se zbenguia pe lângă noi. Spre nenorocul nostru, Mircea a dat peste un salcâmaș uscat. Nu aveam nici lopată, nici hârleț. Cu palmele și cu degetele am râcâit zăpada de la rădăcina lui, iar Mircea cu ajutorul toporiștii a reușit să-i îndepărteze puținele ancore ce-l mențineau în poziție verticală. Copăcelul era lunguț, dar nu depășea în diametru mai mult de 12-15 centimetri. L-am luat pe umeri, distribuind, pe cât posibil, în mod echitabil greutatea lui pe fiecare membru component al echipei, și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
și de milițieni întrucât făcea legătura dintre sat și gostat -, doi dintre participanții la onomastica șefului de post se îndreptau spre sediul gostatului. Cu mintea încă tulbure, plutind într-o pâclă aburindă care-i împiedica să judece limpede, folosindu-și puținele resurse cerebrale de care mai dispuneau, cei doi milițieni înaintau, așa, ca-ntr-o stare hipnotică, aflându-se încă sub controlul divin al "agheasmei de Zăvoaia". Având copăcelul pe umeri, raza noastră de vizibilitate era oarecum redusă: priveam mai mult
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
avut unul în mână la Timișoara, când, fiind arestați și închiși în vagonul de transportat animale, soții Sabina și Sandu ne-au oferit o plasă cu alimente ambalate în ziarul "Scânteia". Eram asemenea naufragiaților care-și drămuiau cu maximă zgârcenie puținele resurse vitale în speranța unei salvări miraculoase. Chestiunea e că nici nu prea aveam după ce bea apă. Ultimul pospai de mălai (făină de porumb) fusese epuizat, așa că mama, cu chiu cu vai, de-abia reușise să ne facă o mămăliguță
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
de parcă un batalion de cârtițe ar fi umblat flămânde în căutarea meniului favorit. În acest război pe viață și pe moarte am fost înfrânți de niște ființe mai bine organizate, mai numeroase și mai puternice decât noi. Ne-am luat puținele bunuri și am pornit la drum având în suflet gustul amar al pugilistului trântit la podea în urma unei lovituri sub centură. Mama și tata erau în față, urmați de frații mei, în timp ce eu încheiam plutonul. O familie sărmană formată din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
anunțul dătător de speranță... Ei bine, nu, a apărut de niciunde un coșuleț căptușit cu catifea violetă în care cei prezenți erau obligați să lase o ofrandă pentru Biserică. Derutați, oamenii nu mai știau ce să creadă, iar eu, cu puțina liturgică pe care o știu, mi-am dat seama că ceva în "ritmul" slujbei fusese perturbat. Am încercat din răsputeri să mă rog, dar nu am reușit deloc. Și cum ora de plecare a ultimului autobuz spre campus se apropia
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
a unor eschimoși - pe mâna unor viețuitoare care nu știi ce hram poartă și ce idei le joacă-n cap e singura care mă enervează în povestea asta cu bombardierul căzut tam-nisam în deșertul arctic”. Joc de câtva timp - cu puțina imaginație care-mi este proprie - la teatrul din Rennes (Franța), figurant în opereta Cântărețul mexican. Nimeni nu mă întreabă dacă-mi place sau nu. Joc, trebuie să trăiesc, n-am nici un rol, sunt figurant. N-ar fi grav - dar de la
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
amănunt cunoscut - integrarea câtorva delegați în Ordinul Buretelui - nu satisface. De ce atâtea secrete? De ce atâta tăcere în jurul lui? De ce atâta timiditate în a spune celor cu păr ce au discutat cei fără păr? E trist să constați că unul din puținele congrese mondiale netrase de păr n-a avut ambiția să comunice și să lase o urmă în viața omenirii, dovedindu-se sectar. Challengeul internațional al coafurii 1969 revine Comitetului artistic din Luxemburg. S-a dezlegat misterul Moitessier - singuraticul barcagiu care
Supraviețuirile 6. În jungla unui bloc de gheață by Radu Cosașu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
realitatea românească în poezie. Dar intenția lui Virgil Ierunca nu a fost doar de a prezenta și, deci, condamna limba obositoare a propagandei. Românii din țară o știau foarte bine, evitau articolele de propagandă din ziare și reviste, citind doar puținele articole care aveau un miez cultural. Ceea ce antologatorul a vrut să sublinieze este mult mai grav: uniformizarea limbajului. Indiferent de profesia lor, de gradul de cultură, de trecutul și de perspectivele lor, toate persoanele antologate vorbesc aceeași limbă plată, anostă
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
cascadă de pumni, care, în acest fel, nu lăsau urme.) Nu-i de mirare că, la asemenea perspective, majoritatea adolescentelor se temeau de amorul trupesc, încercând să amâne pentru cât mai târziu contactul cu fatalele realități ale ginecologiei. În liceu, puținele fete care-și pierduseră virginitatea se bucurau de un respect aparte: înfruntaseră Moartea și Oprobriul Societății de dragul Iubirii. În plus, beneficiau de un interes special din partea băieților, ba chiar și a preachipeșului profesor de fizică și chimie, la care noi
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
populară, era pe cât de simplu, pe atât de vag: mergeau la curve. Dar cine erau aceste curve? Numărul extrem de redus al liceenelor care-și pierduseră virginitatea n-ar fi putut satisface numărul mereu în creștere al tinerilor încercați de hormoni. Puținele prostituate care aveau voie să-și exercite legal meseria erau agenți ai vigilentei noastre Securități, care-și sacrificau trupurile pentru apărarea integrității și suveranității patriei și poporului. Activau în perimetrul hotelurilor Lido, Ambasador și Athenée Palace și nu pertractau decât
Tovarășe de drum. Experiența feminină în comunism by Radu Pavel Gheo, Dan Lungu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2262_a_3587]
-
s-o recomand și altora, dar cu toate recomandările mele, gradul de interes al celor vizați a fost aproape inexistent. Se dovedea că eram unul din puținii oameni care înțelegeau importanța excepțională a acestei scrieri, reprezentam până la urmă, unul din puținii destinatari ai mesajului. Deci ne aflam aici pentru a învăța niște lecții și am început să caut și alte repere. Am avut prilejul să stau de vorbă și cu oameni de la alte culte religioase și să iau cunoștință și cu
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
și strămoșii mei» - «Quod erat demonstrandum», ar fi spus cuceritorii Daciei de altă dată. Ceea ce era de demonstrat fusese demonstrat atunci în 1896 de acest curajos dac. Oamenii satului nostru sunt neîndoielnic, nemijlociți urmași ai învinșilor de pe columna Traiană. Prea puținele inscripții descoperite din perioada anterioară ocupației romane, nu permit cunoașterea limbii vorbite de daco-geți, s-a putut deduce însă că limba dacilor nu era altceva decât un dialect al limbii tracilor, din marea familie a limbilor indo-europene, înrudită cu limba
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]
-
era format din nouă membri, președintele ales al acestuia fiind preotul Victor Vulcan. Societatea deținea pe râul Bâlea trei sau patru joagăre de fasonat scânduri ce se valorificau la Făgăraș, Sibiu și în alte centre, veniturile ei fiind una dintre puținele surse financiare a locuitorilor de aici. Nu dispunem de date din care să aflăm cât a funcționat această cooperativă. 5. Circumscripția medicală Problemele de sănătate înainte vreme, oamenii satului nostru și le rezolvau pe bază de vrăji, de leacuri băbești
Cârţişoara: monografie/ vol. I: Satul by Traian Cânduleţ, Ilie Costache () [Corola-publishinghouse/Memoirs/411_a_1126]