3,728 matches
-
mai intens, cu atât - prin contrast - interiorul se arată mai pur, iese la vedere în modul său propriu de a fi. Să fie un simplu fenomen optic, de vreme ce ziua trece mai iute prin acest spațiu golit? Trece spre dispariție prin pustiul netrecător, prin transparența plină a ceea ce rămâne, rezistă trecerii, subzistă chiar în măsura în care toate se petrec fără urmă. Nu e sufletul singurul care are propria lumină, cel care, fără să primească lumina din afară, luminează de la sine, prin sine? "O, voi
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care se vede. În rest nimic - realul gros din jur/ se scurge prin cadențe ca prin ciur", decantat până la pragul liminar al pre-realului, derealizat până la quidditatea esenței pure. În rest nimic - doar un teren incult/ în care nu s-a-nsămânțat demult", pustiul în așteptare, tărâmul purei putințe-de-a-fi înaintea puterii ființei absolute. În rest nimic - rotund ca un inel/ verbul e forma vidului din el", nimic în afara formei rostirii, formă și ea a golului rotunjit în sine, semnificant prin ceea ce arată pre-fiind. Căci
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
de preagolul unei lumi neîncepute, de imaginea neființei care își află locul, locuiește în lumina putinței- de-a-fi. Căci ceea ce nu este - nu mai poate fi în ordinea ființei poetice - dispare pe fața ștearsă a lumii, dar în cuprinsul noului tărâm pustiul celor ce nu sunt e golul în care ele sunt posibile. E chiar posibilul ființării poetale, locul apariției imaginii. Neființa care află un loc stă deja în locul ființei, previne pe calea celor ce vin pentru a fi. De aceea, locul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
trupul poetal care se vede ca real, căci el este ca realul pro-mis, transcendentul realului demis. Transferul este o proiecție în posibil, pe calea semnificabilului care iese din inaparență, arată o imagine care se mișcă între neființă și ființă, tranzitând pustiul ființării. Iar "ceea ce se află între a nu fi și a fi s-a dovedit, într-un sens, de pe acum mai semnificativ decât neființa sau ființa în fixația lor", un ar fi să fie care, aducând posibilitatea și astfel un
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
se pune în finalitatea ei începătoare 9: "nesemnificativul tras la sens, pe pârâu mers până la izvor, pe zbor până la zvâcnetul aripii, pe stea până la hora universului"10. Pentru a nu fi ea însăși obiect de adorație, imaginea se retrage în pustiu, în golul nevederii, se lasă absorbită de chipul neimaginabil al inaparentului 11; altfel spus, se șterge din vedere, devine transparentă. Intră în deșertul non-manifestării, adică se deșertează de faptul de a apărea, se supune deșertăciunii, fragilității: "a deșerta înseamnă a
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în bezna indistinctă, ci urcă spre lumină; de fapt, aici urcarea și coborârea sunt cuprinse în acolada aceluiași act: doar privirea înclinată - închinată - poate să se înalțe mai presus de ceea ce cade în simțuri, devine vedere. Smerită, aplecată în praful pustiului și al morții, în eclipsa orizontului mundan, ea se regăsește în chipul originar al lumii 28. "Acest chip de origine îl poartă tot drumul"29, căci ceea ce luminează și cheamă vederea spre lumină deschide drumul însuși, călăuzește de la bun început
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în departele neființării unde nu mai e de văzut decât dispariția, stingerea oricărei urme de vizibil care ar mai invoca imaginea. Și totuși acolo - dincolo - ceva strălucește, se arată fără să fie văzut. Mai mult: strălucește fără să fie, în pustiul determinațiilor ființării. "În zarea drumului" totul se îndreaptă către această zare: "Roțile curg îndărăt", "pe cumpăna acelui ceas/ Din care toate sunt uitare"54. Nu e vorba de o întoarcere în timp, în locul și în clipa din care ai plecat
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
spre "altundeva și altcum"55. "Ceasul întoarcerii" nu e prin urmare timpul în care spațiul e restrăbătut în sens invers, repetiție a aceluiași; e clipa kairotică a reversului, a feței întoarse pe dos, răscrucea din care pornește un alt drum, pustiu, drumul celuilalt. Drumul într-acolo - atunci - este întoarcerea care se deschide, singura deschidere spre posibilul care semnifică în început, de la bun început. Această întoarcere (reditus) este ieșirea (exitus), precum un exod din bineînțelesul vizibilului, înălțarea spre început 56. "Spre Răsărit
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înseamnă a te întoarce spre viață "pe drumul spre moarte", dar a te întoarce în viață, după ce ai avut revelația morții. De aceea " Ieșirea este întoarcere", regăsire a adevărului vieții prin ocolul "Drumului pustiu"58. Drumul spre ființă trece prin pustiu, prin neființa în care totul e desființat, redus la pulberea deșertului, din care ne e dat "să ieșim/ cât mai degrabă în lumină"59. Pentru a ne lăsa văzuți de chipul nevăzutului, ne lăsăm pradă nevederii, morții care ne închide
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pulberea deșertului, din care ne e dat "să ieșim/ cât mai degrabă în lumină"59. Pentru a ne lăsa văzuți de chipul nevăzutului, ne lăsăm pradă nevederii, morții care ne închide ultima vedere. Ieșim din lume pentru a intra în pustiu, dar e singura cale de întoarcere, prin fața absenței, prin chipul nelumii. Înțeleasă în acest fel, ca fenomenologie a inaparentului, "pustia nu-i decât ieșire", "deschidere este pustia, fără margini/ Răsărit, a fi"60. Intrăm în pustiu fără să fim, ieșind
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
pentru a intra în pustiu, dar e singura cale de întoarcere, prin fața absenței, prin chipul nelumii. Înțeleasă în acest fel, ca fenomenologie a inaparentului, "pustia nu-i decât ieșire", "deschidere este pustia, fără margini/ Răsărit, a fi"60. Intrăm în pustiu fără să fim, ieșind în calea neființei, la fel cum, pentru a ieși în perspectiva nevăzutului, vederea intră în nevedere. "Poate că numai nefiind poți fi", " Numai nefiind aici,/ Ne-ntoarcem la izvoare"61. Întoarcerea nu este ieșire decât cu
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în neființă, în urma ștearsă a vieții, pe fața lumii defuncte. "Atunci să știi că ești pe drumul bun,/ Că ai intrat în urme pân'la sânge/ Că ai ajuns la miezul grăitor/ De unde-ncep luminile a curge"63. Drumul prin pustiu duce vederea până la izvorul care își revarsă lumina în orbita goală, la zvonul întrezărit al celor ce încep să fie, sunt pe calea ființării posibile, "un fel de mări grozave ce încă n-au pornit/ Ce sunt făcute doar și
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în ceea ce le dă începutul, le reîncepe creator. Dacă "la început a fost pustia"65, ea nu se pune ca începere decât în virtutea celor ce urmează să fie, ca origine a urmării și a ființării. Ceea ce iese la vedere este pustiul vizibilului în care transpare chipul invizibilului. Vizibil și invizibil sunt atât de legate încât descalificarea unuia implică, invers proporțional, atestarea celuilalt. "Văzutul nu se poate vedea,/ Căci nevăzutul mă adeverește"66, vederea nemaifiind calificată de un orizont în care lucrurile
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
e pusă în depărtarea de unde luminează nevăzutul, întinsă în distanța evacuată care face posibilă prevederea chipului. Astfel încât "buza de lumină/ Ce-și sângeră icoana pe colină"84 este imaginea imposibilității imaginii, forma transparenței înseși, manifestarea non-fenomenală a revelatului. Întoarcerea în pustiul acestui început absolut este actul de retrimitere non-imitativă, nereprezentabilă, la invizibilul întipărit iconic în vizibil 85. Întoarcere a perspectivei deopotrivă, căci pentru a intra în vederea nevăzută a chipului ce ne privește "începem să cădem în sus"86. Ceea ce intră în
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
vizibilă: "Și ningeri de clipe se prefac fericit în uitare/ Deasupra mâinilor noastre pustii/ Lăsând o urmă amorfă în timp și în noapte/ Ca ape albe în ape/ Ca goale oglinzi în oglinzi". Tot ce dispare din vedere cade în pustiul fără de timp al uitării, se desensibilizează în departele pe care mâinile nu îl mai pot atinge. Coboară în pre-manifestarea nevăzută, în timpul ce stă în suspensia trecerii 3. Lasă în trecere o urmă amorfă, semnul fără formă al inaparentului. Semnul acesta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
În urmă vedem prevenirea continuă a netrecătorului, a celui ce dă loc și chip lumii care începe, " Pentru ca tot ce are loc să aibă și chip, părtinire și soartă/ Și, trecând, să rămână privit de ochii mari din cuprinsul nopții". Pustiul alb nu se pierde decât în timp, cu timpul; el e imaginea ascunsă a inaparentului care trece în urmă, dă loc urmării, deschide distanța unei treceri. Trecere în care netrecătorul își face loc, se arată sub chipul începutului veșnic nou
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Privirea aruncată în urmă iese din timp, din calea înaintării, discerne deschisul netimpului, adună sporul pe care îl lasă în urmă timpul trăit și pierdut. Cu alte cuvinte, citește pe chipul lumii timpul uitat, cel rămas în nevedere, scurs în pustiu, în golul larg al ochilor deschiși. Aici, în albul acestui prag nevăzut, uitarea timpului este iubirea, veșnicia fidelității 8. În prezentul care închide viitorul, daimonul vine la nesfârșit și luminează urmele zilei, trece mereu așa. Mircea Ivănescu sau imaginea absenței
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
înseamnă că vacuitatea se pune în vedere pe măsură ce lumina dispare. Totuși, ochii mai au ce vedea, căci în slava desfacerii "cerul roșu" și "crucea de zăpadă" fac imagine. Ce pot ele reflecta dacă nu tocmai retragerea care le face loc, pustiul în care intrăm ca în robia luminii slăvite? Totul cade în somnul unui alt timp, în trecerea abia văzută a netrecătorului: "ce voce așteaptă în ramuri/ lumina care se va stinge/ departe lângă durerea/ acestui râu// în curând o să crească
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Din tot ce-a fost au să rămână plopii/ Pe marginile drumului pustiu/ Cu frunza care tremură-așteptând,/ Fără să știe că e prea târziu,/ Fără să știe ce și până când". În aparență, o formă goală a rămânerii pe margine, în pustiul unui drum care nu aduce nicio veste, nu duce spre un orizont. Rămânere în tremurul așteptării, în proiecția ștearsă a nemanifestării. Așteptare ca un interval al ființării, în suspensia vreunui obiect ori termen definit. Totuși un răstimp indefinit al creației
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
a aduce lucrul la îndemâna vizibilului. Ceea ce e atins atinge, pustiește și suspendă; nu poate exista reducție mai radicală decât aceea a lucrării divine, răvășitoare până în adâncul ultim al sufletului. Iar atingerea aceasta este înălțare, ridicare fără egal la înălțimea inegalabilă. Pustiul nu poate fi străbătut decât în zborul rugăciunii; nu se intră în nevedere și nu se iese la lumină decât trecând prin Non-Imaginea nimicului, în retragerea ascensională. Aici - acolo - totul se pierde din vedere, scapă în trecere; inaparentul se vădește
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
necunoscut. Rămânere pe loc, în nelocul evacuării. Totuși, aici, din lipsă de timp, e loc de întoarcere, de reculegere, la fel cum imaginea oglindită în sfârșit se întoarce în conștiința care se vede. Se vede întoarsă în sine, căci - în pustiul sfârșitului - doar pe ea se vede, respiră aerul care încă nu e. Coboară în propria imagine, iar ceea ce se arată dinspre sfârșit se pune în vederea începutului, deschide perspectiva unui acum în așteptare: "compoziții stranii de sunete se vor așeza/ pe
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
zbor, iar pe 6 octombrie bombardierele inamice aruncă douăsprezece bombe. Trei zile mai târziu, generalul Jienescu vizitează aerodromul și le cere aviatoarelor să execute și zboruri pentru transportul corespondenței la Rostov, Tacinskaja, Bucovskaja, Proletarskaja. Nesfârșitele întinderi prafuite, purtând amprenta dezolantului pustiu asiatic, înconjurau micul aerodrom de la Plodovitoje. "La câțiva kilometri de Plodovitoje își amintește Mariana Drăgescu era un sat locuit de calmuci, o rasă mongolă, blânzi și prietenoși; nu cunoșteau limba rusă. Trăiau foarte primitiv; se hrăneau cu lapte de iapă
Escadrila Albă : o istorie subiectivă by Daniel Focşa [Corola-publishinghouse/Memoirs/1429_a_2671]
-
și din Montparnasse aveau separeuri care-ți dădeau un sentiment încântător de izolare la orele când nu era aglomerat. Ne întâlneam în fiecare joi și duminică, și uneori și în alte zile, spre seară. Intervalul dintre întâlniri ne părea un pustiu, pe care îl umpleam cu scrisori nesfârșite". După o vreme, André o duce pe Dominique la el acasă, un pavilion din suburbia Issy-les-Moulineaux, unde părinții tânărului o "îndoapă cu prăjitură și limonadă, după care se scuză că trebuie să se
Istoria flirtului by FABIENNE CASTA-ROSAZ [Corola-publishinghouse/Science/967_a_2475]
-
a vizei fac parte din altă poveste. Pînă atunci însă, drumul spre Chambery se strecoară printre crestele spectaculoase ale Alpilor, într-o noapte fără lună, dar senină-senină, țintuită pe boltă cu milioane de cuie sclipitoare. Ajungem Orașul este atît de pustiu, încît pare mort. Jackie vrea să știe încotro trebuie s-o ia și eu nu știu decît că-i vorba de un sat din Alpi. Cunosc doar numele satului și știu că vorbesc uneori despre Chambéry. Jackie zice că s-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
iurtă, înainte de plecare, Ganjur? Suna atît de frumos! Parcă ar fi fost o poezie... Era, într-adevăr, o poezie... avea să răspundă, visător, prietenul nostru mongol, aprinzîndu-i lui Sandan cea de a cinzecea țigară din ziua aceea care apusese în pustiul Karakorumului... DE LA MUSIQUE AVANT TOUTE CHOSE 6 Mă aflu undeva, într-un loc pierdut de lume, din munții Apuseni. Liniște. Atît de multă liniște, încît mi se pare că sunt undeva, între cer și pămînt, unde sunetele nu pot ajunge
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]