3,731 matches
-
Presărate pe câmpii, Ș-avea sate mari și mici Pline toate de voinici. Ce mai freamăt, ce mai sbucium Când sunând voios din bucium, Chema țara la hotare De - alergau cu mic cu mare, De curgeau ca râurile Și - nnegrea pustiurile. Amar mie-ntr-un suspin Lacrimile vale-mi vin, Cu năframa de le șterg Ele tot mai tare merg. Și frumoasă mai eram Cum n-a mai fost neam de neam. De - aur mi-erau pletele 85 {EminescuOpVI 86} Și
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
auzit Pețitori din răsărit Că eu stau să mă mărit, Iară cum m-am măritat, Multe neamuri s-au sculat, Casa doar ne-o vor strica Și pe noi ne-or depărta; Mii de limbi curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri Și veneau adunături Răsărite din păduri, 86 {EminescuOpVI 87} Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe noi ne-or depărta; Mii de limbi curgeau în râuri, Răsărite din pustiuri Și veneau adunături Răsărite din păduri, 86 {EminescuOpVI 87} Mai călări și mai pe jos Tot veneau în nour gros, Veneau roiuri, veneau turmă Și lăsau pustiu-n urmă, Veneau turmă, veneau vale Și surpau cetăți în cale; Geaba omul meu da piept L-împingeau tot înderept. I-au înfrînt oștirile, I-au răpit măririle, Pustiit-au țările, I-au luat averile, I-a -nnegritu-i soarele, I-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vârfuri de păduri Mânăstiri cu - ntărituri; Vede târguri, vaduri, sate Pe câmpie presărate, Vede mândrele cetăți Stăpânind pustietăți, Vede turmele de oi Cu ciobanii dinapoi, Cu fluere și cimpoi, Iară ergheliile Petreceau câmpiile Și de-a lungul râurilor S-așterneau pustiurilor. Iară șoimul tinerel Pe asupra-i sboară el Și din gură-i cuvînta: Să trăiești Măria Ta! {EminescuOpVI 107} DRAGOȘ VODĂ CEL BĂTRÎN Dragoș Vodă cel bătrân Pe Moldova e stăpân Și domnind cu toată slava Șade-n scaun la
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
ramurile Să lovească geamurile? Iară tu de ce suspini Când privești peste grădini? Nu mai sta de tot ofta Și în gând nu mă mustra: Că atunci te voi uita Când nu s-or mai arăta Lângă mare râurile, Lângă drum pustiurile, Luna și cu soarele Și-n codru isvoarele. Vei ave de suspinat, Când vei ști că te-am uitat, Când vei sta ca să mă-ngropi Pe cărarea dintre plopi, Ș-atunci vântul o să bată Prin frunza de tei uscată, Scuturînd-o
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe cer trece Ori puica la apă rece. Puica-i naltă, apa-i rece Cine bea de dor îi trece. Pleacă puica de la mine - Cine-o să mă mai mângâie, Cu cine-o să mă mângâi Cu - astă casă în pustiu. Dragă de ești albineață Ce te ții așa măreață, Că și eu sunt albineț Nu mă țin așa măreț. Ucigă-te toaca, drace, Cum nu lași dragostea-n pace, Ci tot umbli ca s-o strici, 192 {EminescuOpVI 193} Ce
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
tăiem, Zi de vară pîn-în sară, Căci e zi de primăvară Și e lupta mai ușoară. Și de luptă s-apuca Cu foc mare se lupta, În săbii că se tăia, Viță din gura grăia: - Mândră, mândrulița mea, Descinge-ți pustiul brâu Și-mi ține murgul de frâu, Că-mi pune capul Codrean, Al meu și al tău dușman. Frunză verde Șoralea, Mândra din gură grăia: - Ba io nu ți L-oi ține, Dintre voi care-a răsbi De bărbat eu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cap de fată, oacheș și visător, ca o noapte de vară. Era fata Genarului. 321 {EminescuOpVI 322} - Bine-ai venit, Făt-Frumos - zise ea, sărind de la fereastră și deschizând porțile mărețului castel, unde ea locuia singură ca un geniu într-un pustiu - astă noapte mi se părea că vorbesc c-o stea, și steaua mi-a spus, că vii din partea împăratului ce mă iubește. În sala cea mare a castelului, în cenușa vetrei, veghia un motan cu șepte capete care când urla
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cale de-o zi, iar când urla din câte șepte, s-auzea cale de șepte zile. Genarul, pierdut în sălbatecele sale vânători, se depărtase cale de-o zi. Făt-Frumos luă fata în brațe și punînd-o pe cal, sburau amândoi prin pustiul lungului mărei ca două abie văzute închegări ale văzduhului. Dar Genarul, om nalt și puternic, avea un cal năzdrăvan cu două inimi. Motanul din castel mieună dintr-un cap, iar calul Genarului necheză cu vocea lui de bronz. - Ce e
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Făt-Frumos și-l asvîrli în nourii cei negri și plini de furtună ai cerului. Apoi dispăru cu fată cu tot. Făt-Frumos ars de fulgere, - nu căzu din el decât o mână de cenușă în nisipul cel fierbinte și sec al pustiului. Dar din cenușa lui se făcu un isvor limpede ce curgea pe un nisip de diamant, pe lângă el arbori nalți, verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
verzi, stufoși răspândeau o umbră răcorită și mirositoare. Dacă cineva ar fi priceput glasul isvorului, ar fi înțeles că jelea într-o lungă doină- - pe Ileana, împărăteasa cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cea bălaie a lui Făt-Frumos. Dar cine să înțeleagă glasul isvorului într-un pustiu, unde până - atunci nu călcase picior de om? Dar pe vremea aceea Domnul îmbla încă pe pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pământ. Într-o zi se vedeau doi oameni călătorind prin pustiu. Hainele și fața unuia strălucea ca alba lumină a soarelui; celălalt mai umilit, nu părea decât umbra celui luminat. Erau Domnul și Sf. Petrea. Picioarele lor înfierbîntate de nisipul pustiului, călcară atuncea în răcoarele și limpedele pârău ce curgea din isvor. Pin cursul apei cu glesnele lor sfâșiau valurile până la umbritul lor isvor. Acolo Domnul bău din apă, și-și spălă fața sa cea sfântă și luminată și mînele sale
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nimica - zise ea tristă și punând dosul mînei pe fruntea ei - am uitat tot. - Însă eu am auzit tot - zise el - Rămâi cu bine, fata mea; în curând ne vom vedea iar. El încalecă pe un cal și dispăru în pustiuri, 21* 323 {EminescuOpVI 324} În arșița cea dogoritoare a zilei... văzu aproape de pădure un țânțar svîrcolindu-se în nisipul cel fierbinte. - Făt-Frumos - zise țânțarul - ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în nisipul cel fierbinte. - Făt-Frumos - zise țânțarul - ia-mă de mă du până-n pădure, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul țânțarilor. Făt-Frumos îl duse până în pădurea, prin care era să treacă. Eșind din pădure trecu iar prin pustiu de-a lungul mărei și văzu un rac atât de ars de soare, încît nu mai avea nici putere să se mai întoarcă-napoi... - Făt-Frumos - zise el - aruncă-mă-n mare, că ți-oi prinde și eu bine. Sunt împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dar apoi își strânse moara cea hârbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. - Hai, ia-ți-l - zise-n sfârșit. El se urcă pe cal cu buzduganul de-a umere. Părea că fața pustiului se ia după urmele lui, și sbura ca un gând, ca o vijelie pintre volburele de năsip ce se ridicau în urmă-i. Într-o pădure îl aștepta fata fugită. El o urcă pe cal după dânsul și fugea mereu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
în turburea împărăție a umbrelor, de unde venise pe pământ, momită de vrăjile babei. Apoi pelița ochilor lui se înverzi... se înegri - și nu mai văzu nimica. Când deschise ochii, soarele era sus de tot. Fata lipsea și aievea. Dar în pustiul arid nechezea calul frumos, strălucit, îmbătat de lumina aurită a soarelui, pe care el acu o vedea pentru-ntîia oară. Făt-Frumos se avântă pe el și-n răstimpul câtorva gânduri fericite ajunse la castelul încolțit al Genarului. De astă dată Genarul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fată pe cal dinaintea lui. Ea-i cuprinse gâtul cu brațele ei și-și ascunsese capul în sânul lui, pe când poalele lungi ale hainei ei albe atingeau din sbor năsipul pustiei. Mergeau așa de iute, încît i se părea că pustiul și valurile mărei fug, iar ei stau pe loc. Și numai încet se auzea motanul mieunând din câte șapte capetele. Pierdut în păduri, Genarul își aude calul nechezând. - Ce e? - îl întrebă. - Făt-Frumos îți fură fata, - răspunse calul năzdrăvan. - Pute
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
calul - pentru c-a încălecat pe un frate al meu, care are șapte inimi, pe când eu n-am decât două. Genarul își înfipse pintenii adânc în coastele calului, care fugea scuturîndu-se... ca o vijelie. Când îl văzu pe Făt-Frumos în pustiu, zise calului său: " Spune frăține-tău să-și arunce stăpânul în nori și să vină la mine, că l-oi hrăni cu miez de nucă și l-oi adăpa cu lapte dulce. Calul Genarului îi necheză frățini-său, ceea ce-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
pe vrăjmași Și-i sdrobește cu mânie. O Moldavie iubită etc. Și în patria iubită Pre noi pre toți ne adună, Ca la altarele tale Să putem cînta-mpreună: O Moldavie iubită etc. 2 Am lăsat lumea și slava Și-n pustiu m-am îngropat Ca să scap măcar cu viața De durerea ce mi-ai dat. În zădaru-i, căci odihnă Nici aicia n-am găsit, Chipul tău nici zi nici noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu. 3 O inimă ce suspină De durere fiind plină, Zi și noapte se muncește Tot cu ah! se pedepsește. Și nimene nu se - ndură Să-mi potoale - a mea arsură, Parcă s-au giurat de moarte Să nu-mi fac
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Moriu, luîndu-mi ziua bună De la ceea ce-am iubit. 396 {EminescuOpVI 397} Astăzi mă dispart de tine Și sufletul mi-ai săvârșit, Pentru că a ta cruzime M-au ars și m-au otrăvit. Dar de-oi trăi cu durere Prin pustiuri rătăcit, Să pomenești câte odată Pre un om ce te-au iubit. Mă lepăd de toată lumea, Mă cernesc, mă - nstrăinez, Mă cufund în întuneric Lumina să nu mai văz. Ochii facă-se isvoare Și curgă necontenit, Despice-se inimioara În
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vedeți nu lăsați Și ce iubiți nu uitați. No. 15 Dintr-o petrecere dulce Bucurat într-al meu trai, Ce gândeam că nu m-a smulge Soarta dintr-acelaș rai, Astăzi văz că ea mă duce, Vrăjmașa, cu mare zor În pustiu să mă arunce Fără milă, fără dor, Unde soarele și luna 424 {EminescuOpVI 425} {EminescuOpVI 426} {EminescuOpVI 427} Sunt cu totul de prisos, Dacă eu de la nici una Nu aștept nici un folos. Toate îmi sunt grele mie Precum zice - o parimie
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu există. Ceea ce nu înseamnă însă că jocul nu e plăcut. Trebuie să fii mort ca să nu-ți placă să vorbești despre astfel de lucruri fantastice și ce loc mai bun pentru asta decât o coamă de deal din mijlocul pustiului tăcut din New England? După masă, întineritul Stanley mă provoacă la o partidă de ping-pong în șopron. Îi spun că sunt cam înțepenit, că n-am mai jucat de mulți ani, dar nu vrea să accepte refuzul. Sportul are să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2244_a_3569]