3,990 matches
-
o legătură extraconjugală a lui Vladimir, după divorțul de Rogneda și căsătoria cu Anna Porfirogeneta. Iaroslav apare în saga-urile nordice sub numele de Jarisleif cel Șchiop, handicapul său, probabil datorat unei răni de săgeată, a fost confirmat de examinarea rămășițelor. În tinerețe, Iaroslav a fost trimis de tatăl său să guverneze ținuturile din nord, la Rostov dar a fost transferat în 1010 la Novgorod, după cum se cuvenea unui urmaș potențial la tron. În timpul aceste guvernări a fondat orașul Iaroslavl (literalmente
Iaroslav I cel Înțelept () [Corola-website/Science/309087_a_310416]
-
prin două motive: O asemenea schimbare ar presupune resurse financiare, resurse care sunt limitate și, Este dificil să faci oamenii din generațiile mai vechi să se obișnuiască cu noul alfabet. Criticii președintelui Putin afirmă că acestea sunt în mod evident rămășițe ale politicii de rusificare. Limba rusă a rămas limba principală sau secundară a multor persoane cu educație superioară, a oamenilor de afaceri din toate regiunile Rusiei. În republici precum Kazahstanul, Belarusul, Kîrgîstanul, rusa a fost declarată limbă oficială, (în Kazahstan
Rusificare () [Corola-website/Science/309066_a_310395]
-
Marelui Caucaz. Din popoarele indoeuropene, predecesorii armenilor au venit în Transcaucazia prin Anatolia, pe la începutul primului mileniu î.e.n. Un al doilea grup indo-european vechi este reprezentat de osetini, care s-au așezat pe partea centrală a Marelui Caucaz. Ei reprezintă rămășițele nomazilor iranieni estici care au cutreierat sudul stepelor ruse din secolul al VII-lea î.e.n. până în secolul al IV-lea al erei noastre (când au fost înlăturați de către huni) și au fost cunoscuți succesiv sub denumirile de sciți, sarmați și
Transcaucazia () [Corola-website/Science/309186_a_310515]
-
, "Kabala", a fost capitală Albaniei Caucaziene. Rămășițe ale renumitului oraș antic Kabala, s-au păstrat până în zilele noastre în raionul Qabala din Azerbaidjan, aproape de așezarea Ciuhur-Kabala. Orașul antic Kabala pe care Plinius îl numește „"orașul de frunte din Albania"”, era un mare centru comercial, meșteșugăresc, administrativ și
Kabalaka () [Corola-website/Science/309266_a_310595]
-
dar și crustată, solzoasă sau cu fulgi. Piciorul este aproape întotdeauna conectat central cu pălăria, câteodată bulbat la bază și poartă adesea oară o manșetă la mijlocul piciorului. Acest inel membranos precum fulgii respectiv solzii care apar frecvent pe pălărie sunt rămășițe ale vălului parțial ("Velum partiale"). Sporii sunt netezi sau ornamentați și se decolorează uneori cu regenții de iod. Culorarea sporilor poate varia. Pulberea lor poate fi de culoare albă (Leucoagaricus leucothites) până la verzui ("Chlorophyllum"), ocru ("Limacella"), portocaliu ("Phaeolepiota aurea"), roz
Agaricaceae () [Corola-website/Science/310570_a_311899]
-
a importanței sale globale și pentru a conserva și proteja situl. Unele proiecte recente de construcție, cum ar fi cele ale zgârie-norilor din împrejurimi, au făcut ca Turnul să fie aproape de a fi listat ca patrimoniu în pericol de către ONU. Rămășițele palatului medieval au fost deschise publicului din 2006. Vizitatorii pot explora camerele restaurate, utilizate odinioară de regi și regine. Deși postul de conetabil al Turnului rămâne cea mai înaltă funcție de la Turn, responsabilitatea administrării treburilor curente este delegată guvernatorului rezident
Turnul Londrei () [Corola-website/Science/310681_a_312010]
-
veterani din ambele tabere s-au întâlnit și și-au cerut iertare pentru greșelile făcute. Partea poloneză a fost de acord cu restaurarea cimitirelor soldaților UPA din Polonia. La sfâritul anului 2006, administația orașului Lviv a anunțat iminenta transferare a rămășițelor pământești a mai multor naționaliști ucraineni (Stepan Bandera, Evghen Konovaleț, Andrei Melniyk ș.a) în Cimitirul Liciakivski. În octombrie 2007, autoritățile orașului Lviv au dezvelit, după mai multe amânări, o statuie dedicată liderului naționalist Stepan Bandera. În 2009 scriitoarea Oxana
Armata Insurecțională Ucraineană () [Corola-website/Science/310767_a_312096]
-
oară de către Bede, care notează sosirea episopului Mellitus la Londra în 604. Era limitat la nord de râul Stour și Anglia de Est, la sud de râul Tamisa și Kent, la est de Marea Nordului și la vest de Mercia. Teritorul cuprindea și rămășițele celor două capitale de provincii romane, Colchester și Londra. Pentru o scurtă perioadă, în secolul al VIII-lea regatul a cuprins și pe cel din sud, Kent, dar la mijlocul aceluiași secol mare parte din Essex, inclusiv Londra a fost cucerită
Regatul Essex () [Corola-website/Science/308800_a_310129]
-
Av. Cristian Tell, Gheorghe Furdui, Av. Mihail Polihroniade, Dr. Paul Craja și Gheorghe Apostolescu), în baza listelor făcute anterior de [[Armand Călinescu]], fostul prim ministru, împreună cu [[Gavrilă Marinescu]], prefectul poliției și cu [[Mihail Moruzov]], directorul Serviciului Secret de Informații (SSI). Rămășițele sale pământești sunt înhumate în Cimitirul Legionar din Predeal. Ing. Gheorghe Clime a fost reabilitat și achitat post-mortem în 1940, prin rejudecarea a procesului înscenat în 1938. Unul dintre apărători în acest proces a fost avocatul legionar Horia Cosmovici. Procesul
Gheorghe Clime () [Corola-website/Science/308854_a_310183]
-
a fost acoperit cu un drapel tricolor lung de 5 metri. Racla a zăcut câțiva ani într-un cavou provizoriu, la Cimitirul Belu. După decesul la 21 mai 1942 a soției sale, principesa Ruxandra Cantacuzino, în casa familiei din București, rămășițele pământești ale lui Ion Inculeț și ale Ruxandrei Cantacuzino au fost reînhumate la data de 7 iunie 1942 în naosul bisericii „Sfântul Ioan Botezătorul" din Bârnova, în părți opuse (Ion Inculeț în partea dreaptă a naosului, iar soția sa în
Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova () [Corola-website/Science/308895_a_310224]
-
lor, epitrop general al averii soților Inculeț a devenit Gheorghe Tătărescu, iar administrator colonelul Vladimir Sachelarie. Cei doi copii au construit în curtea conacului Biserica Sfântul Ioan Botezătorul din Bârnova, unde au fost reînfumate la data de 7 iunie 1942, rămășițele pământești ale lui Ion Inculeț și ale Ruxandei. Construcția bisericii a fost finalizată în anul 1947. În anul 1946, cei doi copii ai familiei Inculeț (ingineri de meserie) au emigrat în Canada, iar biserica a fost donată doi ani mai
Conacul lui Ion Inculeț din Bârnova () [Corola-website/Science/308897_a_310226]
-
probabil de holeră. Moare în apartamentul său din Constantinopol de pe strada Yenișehir (astăzi muzeu), pe 26 noiembrie 1855, trupul fiindu-i înhumat într-o criptă de la subsol. Mai târziu, este adus în Franța și înmormântat la Montmorency, pentru ca în 1890 rămășițele pământești să-i fie transportate în Polonia, la Catedrala Wawel din Cracovia, unde se odihnește alături de alte personalități ale culturii și politicii poloneze. Primele volume de poezie îi apar în 1822 - 1823. Cea mai valoroasă creație a sa este poemul
Adam Mickiewicz () [Corola-website/Science/309859_a_311188]
-
Yeu, o insuliță din Oceanul Atlantic, Pétain s-a senilizat rapid, având nevoie de îngrijire continuă. A murit la vârsta de 95 de ani, în 1951. A fost îngropat în complexul penitenciar, deși au existat unele voci care au cerut ca rămășițele sale pământești să fie îngropate în mormântul pregătit pentru el la Verdun. În zilele noastre, în Franța, cuvântul "pétainisme" definește ideologia autoritaristă și reacționară, care este animată de nostalgia pentru o societate rurală, agricolă, tradiționalistă și catolică.
Philippe Pétain () [Corola-website/Science/309933_a_311262]
-
control turcesc. În noiembrie 1429, nu mult după victoria de la Patras, soția sa italiancă, Maddalena-Teodora, a murit la Stameron, în Elis. Fuseseră căsătoriți mai puțin de 18 luni; Constantin a fost zdrobit de durere. A fost înmormântată la Clarentza, dar rămășițele ei vor fi mutate, mai târziu, în biserica lui Hristos Dătătorul de Viață (Zoodotos) de la Mistra. Doi dintre erudiții oameni de litere de la Mistra, Ioan Eugenikos și Bessarion, mitropolitul de Niceea, au deplâns tristul eveniment în epitafuri stilizate. Câteva luni
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
și fratele său, Toma, nu erau în situația de a-i cere sultanului încheierea unui armistițiu. Au fost obligați să-l accepte ca stăpân al lor și să-i plătească un tribut anual pentru privilegiul de a le fi salvat rămășițele pământurilor și posesiunilor; și au trebuit să jure că nu vor reface niciodată ruinele zidului Hexamilion. Ajutorul care nu a venit niciodată sau care a venit prea târziu a fost un laitmotiv trist al vieții lui Constantin. Poate că i-
Constantin al XI-lea Paleologul () [Corola-website/Science/309799_a_311128]
-
înmormântați aproximativ 30.000 de soldați germani. Aproximativ 20.000 de soldați sovietici au murit în încercarea de a opri străpungerea liniilor lor. Cei mai mulți sunt înmormântați în cimitirul militar de lângă șoseaua Mark-Zossen. În fiecare an mai sunt descoperite în regiune rămășițele altor soldați căzuți în luptă, așa că numărul real al celor care au pierit în bătălie nu va fi niciodată cunoscut cu certitudine. Nu există nicio evidență a civililor care au pierit în timpul luptelor, dar estimările dau o cifră de aproximativ
Bătălia de la Halbe () [Corola-website/Science/309414_a_310743]
-
moare în acel loc, în vara anului 1645, punând astfel capăt Dinastiei Shun. Un raport spune că moartea lui a fost o sinucidere, altele spun că a fost bătut până la moarte de către țărani după ce a fost prins furând mâncarea lor. Rămășițe împrăștiate ale Mingului au rezistat după 1644, inclusiv teritoriile controlate de catre Koxinga (Zheng Chenggong) în Taiwan (Formosa). În ciuda pierderii Beijingului și moartea împăratului, puterea Ming nu a fost în nici un caz distrusă în totalitate. Nanjing, Fujian, Guangdong, Shanxi, și Yunnan
Dinastia Ming () [Corola-website/Science/309369_a_310698]
-
în 69 î.Hr., Antioh al XIII-lea , un nobil seleucid, preia frâiele Siriei. Dar războiele civile dintre Antioh și ceilalți nobili au continuat. Pompei vede în aceste conflicte un factor defavorabil sferei de influență orientale romane, așa că în 63 î.Hr., rămășițele formidabilului Imperiu Seleucid sunt înglobate de Roma.
Imperiul Seleucid () [Corola-website/Science/309464_a_310793]
-
Mărășești. Batalionul ÎI/Regimentul 34 Infanterie a rezistat pe poziții și respins 3 atacuri succesive, câștigând timpul necesar intervenției rezervelor și luând 62 de prizonieri și 2 mitraliere. Pierderile regimentului au fost foarte mari (1586 morți, răniți și dispăruți), din rămășițe regimentului se organizează un batalion, care a fost pus în subordinea maiorului Gheorghe Mihail, singurul comandant de batalion rămas valid după luptele din acea zi. A fost rănit la celălalt picior, dar a ordonat să nu se spună trupei că
Gheorghe Mihail () [Corola-website/Science/304989_a_306318]
-
a mănăstirii călugărilor cistercieni de la Pontigny. Împreună cu regele Bela, a avut șase copii: Ana a murit în 1184, la vârsta de 30 de ani, și a fost înmormântată în orașul Székesfehérvár. În anul 1848, mormântul ei a fost desfăcut, iar rămășițele pământești ale reginei au fost transferate, alături de cele ale soțului ei, în Biserica Mátyás (în ), din Buda, azi cartier al Budapestei, pe malul drept al Dunării.
Ana de Châtillon () [Corola-website/Science/305024_a_306353]
-
Lodomeria în 1189, soldându-se însă cu un eșec. În anul 1190, el a promis că va participa la cruciadă, dar nu avut timp, pentru că în 1192 a încetat din viață. A fost înmormântat în bazilica de la Székesfehérvár. În prezent, rămășițele sale pământești se odihnesc în sarcofagul aflat în capela funerară din subsolurile Bisericii Mátyás, din Buda, alături de cele ale soției sale, Ana de Châtillon. Împreună cu soția sa Ana de Châtillon, Béla a avut șase copii, și anume: Împreună cu cea de-
Béla al III-lea () [Corola-website/Science/305021_a_306350]
-
Woodward, a pretins că fragmentele reprezentau veriga lipsă în evoluția de la maimuță la om. Abia în 1954 testele au dovedit că era un fals. Craniul avea doar 600 ani, iar maxilarul și dinții aparțineau unui urangutan. Fosilele care nu sunt rămășițe de plante sau animale, dar care duc dovezi despre organismele preistorice se numesc urme fosile și includ: Prima oară denumirea de "fosilă" a utilizat-o cercetătorul german Georgius Agricola în anul 1546 în tratatul său "De natura fossilium" , denumiri sinonime
Fosilă () [Corola-website/Science/305025_a_306354]
-
loiale regelui Bourbon al Neapolelui, în timp ce încerca să își recucerească regatul. Pe 13 octombrie 1815, mareșalul Murat a fost executat la Pizzo, în Calabria. Deși există un monument în memoria mareșalului la cimitirul parizian Père Lachaise, locul unde se află rămășițele lui Murat este necunoscut, cel mai probabil fiind că trupul său a fost aruncat în mare, după execuție. Lăudat pentru curajul și capacitatea sa de a conduce oamenii, mareșalul Murat a fost deseori criticat pentru impulsivitatea și avântul său uneori
Joachim Murat () [Corola-website/Science/305050_a_306379]
-
complexe, prin poziția în cadrul țării și prin numeroasele obiective cu valoare istorică, arhitectonică și de altă natură, Bucureștiul reprezintă unul dintre principalele centre turistice ale României. Bucureștiul se remarcă prin de amestecul eclectic de stiluri arhitecturale, începând de la Curtea Veche, rămășițele palatului din secolul al XV-lea al lui Vlad Țepeș - cel care a fost fondatorul orașului și, totodată, sursa de inspirație pentru personajul Dracula -, la biserici ortodoxe, la vile în stil Second Empire, la arhitectura greoaie stalinistă din perioada comunistă
Turismul în România () [Corola-website/Science/305036_a_306365]
-
orașului ca târg. Există date conform cărora localitatea Telenești a fost populată din vremea dacilor. Dimitrie Cantemir afirmă, că pe locul Teleneștilor ar fi existat o cetate gotică (dovadă a acestei afirmații este faptul că în îmrejurimi s-au găsit rămășițe). În privința apariției sau primei atestări documentare a Teleneștilor există foarte multe neclarități. Unii cercetători consideră că într-un document din 1437 se vorbește despre o oarecare localitate "Moiatinul de Jos", care se presupune că ar fi Telenești. Un alt document
Telenești () [Corola-website/Science/305084_a_306413]