4,392 matches
-
pe ea la sfat. Această femeie se numea Sakakawea, al cărui nume Înseamnă „femeia pasăre”. Ea făcea parte din tribul Shoshone, care trăia acolo unde e acum statul Wyoming și vestitul parc Yellowstone. La vârsta de 10 ani a fost răpită de o bandă de indieni din tribul Sioux și adusă În campingul lor, la nord de Bismarck. A crescut aci și s-a măritat cu un vânător, punător de curse (trapper) francez pe nume Toussaint Charbonneau. După altă versiune, Toussiant
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
pe mazilii și răzeșii din toată Bucovina să se afirme ca români, „un drept care le aparținea pe temeiul legilor fundamentale”, luptând să li „se dea înapoi limba românească, care singură ne asigură propășirea noastră culturală și care ni s-a răpit fără de nici un drept din școalele noastre.” „Noi respectăm drepturile naționale ale altor neamuri, dar cerem să fie respectate și drepturile noastre” - spune rezoluția votată în adunarea generală din 10 decembrie 1911 a mazililor și răzeșilor, În gazetă au apărut articole
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Străinul, Traian Chelariu în articolul „Bucovina în libertate - restituiri și completări necesare” din Glasul Bucovinei nr.5321 din 24 aprilie 1938. Ascunzându-și până și numele administratorului pe care îl numeau convențional Pană Verde, de teamă să nu le fie răpit, iconarii au scos „cu o regularitate puțin obișnuită” la timp nu numai revista, dar editura a dat și alte lucrări. A tipărit „Tarot” sau „Călătoria omului”, de Mircea Străinul, „Costea” cor bărbătesc de Paul Constantinescu, „Intrare în pădure” de Aurel
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
aveam să le văd îndată la geam crâmpeiele de lună. Casa fusese a familiei pictorului Gheorghe Petrașcu și mai în urmă, a nepotului său, filosoful Ion Petrovici. În odaia nu prea încălzită, plină de obiecte, cărora o lungă așteptare le răpise vârsta, de cărți, reviste și fotografii, se intra printr-un paravan lateral în care era instalată bucătăria de vară. ... Mi-a povestit aequo animo cum la înscris ea pe Iosif la facultatea pe care n-a mai terminato din cauza vieții
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
fi însemnată cu litere luminoase” - scrie Bucovina nr.15 din 20 mai (1 iunie) 1849. Iar la 17 iunie (29 iunie)1849 Bucovina își lua „rămas bun” de la Mihail Sturza scriindu-i: ...” Mihai Vodă cel vestit La prăpăd și la răpit Care-au scurs țara de bani Domnind 15 ani În sfârșit, e alungat De popor și de'mpărat, Plângă curtea cât va vrea Eu voi râde și-oi giuca...” După Curierul românesc, Albina românească, Gazeta Transilvaniei și Bucovina fraților Hurmuzachi
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
am rezolvat nimic. Trebuie să reiau totul. Îmi propun să pregătesc bine volumul suplimentar la Traité, unde aș atinge tocmai problema Istoriei. Dumézil s-a întors în decembrie. I-am telefonat (este prea ocupat acum cu cursurile pentru a-i răpi o după-amiază de discuții). Îmi anunță vestea bună: pe 31 ianuarie, se pare, veți avea ultima bătălie. Widengren tocmai i-a scris o scrisoare în acest sens. Spune că aveți toate șansele. Dumnezeu să-l audă!... Ceea ce îmi spuneți legat
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
indieni, de un interes atât de mare pentru el și despre care totuși regula jocului îi interzice să vorbească, atâta vreme cât dvs. înșivă nu veți fi expus, indiferent cât de succint, liniile esențiale. Închipuiți-vă că un accident brutal l-ar răpi mâine pe Dumézil studiilor sale și prieteniei dvs.: nu ați regreta atunci că nu i-ați făcut și această plăcere - să formulați în câteva pagini rezultatele principale ale cercetării dvs. cu privire la gemenii din epopeea indiană? Nu vă veți teme atunci
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
a fi stăpînit și slugărit în voie, țăranului i s-a luat pămîntul spre a nu mai avea nici un punct de sprijin și a-și pierde umilit și obligat să fure sentimentul onoarei, poporului, în întregul lui, i s-a răpit Scriitorul, prin compromiterea imaginii lui. Scriitorul nu ca scriitor, ci ca simbol al onoarei naționale". Rămîne să ne deparazităm de această nouă mitologie propovăduită aproape cinci decenii de propagandă comunistă, de la A. Toma la A. Păunescu și retur. Cu luciditate
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Nobile intenții, urmărite, cum ne spune domnul Bălu, "pînă în ultima zi de viață și după moarte, pînă în ziua înmormîntării" poetului. Moartea lui Blaga, pe 6 mai 1961, în spitalul unde se afla de cîteva luni grav bolnav, a răpit Securității posibilitatea de a-l aresta, cum se intenționa, încă de la începutul anului 1961. Cu adevărat zguduitor este materialul Note privind Lucian Blaga, scriitor, redactat în baza raportului unui critic literar de la Timișoara, care pe vremuri scrisese și cîteva articole
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu mai puțin ideologice; toate punctate cu obiectivitate și strict documentate. O anchetă din "Contemporanul" (1976) asupra filosofiei românești prilejuiește o amară și întristătoare concluzie, valorificarea tradițiilor gîndirii filosofice românești este o iluzie, și marele vinovat este sistemul "ce a răpit filosofiei ceea ce o fundamentează: libertatea, dragostea de înțelepciune, deschiderea pluralistă, confruntarea ideilor". Marxismul rudimentar din România a metamorfozat filosofia într-o anexă a discursului politic. Dumitru Micu, o altă victimă lucrată de bisturiul lucid al criticului de la Paris, este înrămat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
Cristi s-a și repezit în el și l-a dat pe gât. — Încă unul ? — Nu... — Pentru curaj ! Curaj ? Domnișorule Cristian, doar n-o să stăm cu mâinile în sân. Trebuie să intervenim ! Doar n-o să lăsăm frumoasa prințesă să fie răpită pentru totdeauna de acest zmeu deco- lorat și pistruiat. — Și ce propui, cumetre ? râde Mamutu’. Un duel ? Mai mult ! — Două dueluri ? râde și mai tare Mamutu’. Domnișorule Cristian, aici dumneata trebuie să intervii. Păi, cum să ne apropiem de ea
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
dormit în acest timp, a întins-o încet și a atins podeaua. O liniște de cimitir în gara din Budapesta, cum nu a fost vreodată. Și un miros puternic de moarte. A închis ochii și anii războiului ce i-au răpit tatăl au început să curgă din nou în mintea lui. Era sfârșitul lui 1917 și iarna lui blestemată. Avea doar nouă ani și jumătate, dar își amintește fiecare detaliu, de parcă ar fi filmat totul, secvență cu secvență. Era un ger
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Zaraza, femeia fatală despre care începuseră să se lanseze sute și mii de zvonuri. Că ar exista într-adevăr și că ar fi fost logodnica lui Cristi, pe care o ținea ascunsă la cât de frumoasă era, să nu fie răpită sau omorâtă de doamnele și domnișoa- rele înamorate de fabulosul interpret. Unii spuneau că ar fi găsit-o chiar și nu puține femei frumoase au fost arătate cu degetul în acei ani, toți șușotind în jur că este ea, Zaraza
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
Și nu din cauza jazzului, nici a tensiu- nilor vremurilor, ci pentru că înăuntrul său mirosul morții deschisese răni vechi, pe care le credea de mult vindecate. Violența de pe străzi îi amintea de anii războiului, de anii fără casă, care i-au răpit tatăl și totodată copilăria. Nesiguranța și frica renăscuseră în viața lui și se așezau în fiecare seară, ca niște amante cuminți, lângă perna lui și-l mângâiau cu gheare de fier. Avea din ce în ce mai des coșmaruri. Se întorcea de pe o parte
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
respectuoasa familie, astăzi stațiunile de reanimare din toată lumea ne arată inși prinși În ghearele morții, izolați sub aparate ciudate, luptând uneori săptămîni dacă nu și ani Întregi cu ceea ce pare a fi cel mai aprig, mai nemilos dușman al omului, răpindu-i-se astfel, acestui moment, acestor ceasuri, demnitatea lor firească. Spaima de moarte, În cazul meu, s-a instalat precoce, cam În jurul vârstei de treizeci de ani. Mai bine-zis „conștiența, luciditatea ei”, a „existenței” ei, care pe insul lucid și
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
despuind-o de aura ei magică, solemnă, sub care a patronat secole. Moartea, retrasă În clinici Închise și În noile camere de tortură „de catifea” ce au devenit stațiunile de reanimare, a devenit o „non-existență”, iar muribundului i s-au răpit acele privilegii care făceau ca În trecut el să se poată regăsi În mijlocul familiei și prietenilor, onorat pentru ultima dată, furat nu numai el, dar și ceilalți, de un ritual vechi, unul din acele ritualuri nespectaculare pe care se reazimă
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
dau un telefon, dar am ezitat puțin pentru că mi-am amintit numele băiatului care dispăruse cel mai recent: Maer Cohen. Robby dădu din cap fără să se uite la mine și am realizat că nimeni nu avea cum să-l răpească (decât dacă-l lasă el, veni un gând nechemat.) M-am plimbat încolo și încoace prin holul multiplexului în timp ce formam numărul lui Aimee, însă de data asta i-am lăsat un mesaj: „Hei, Aimee, sunt Bret. Hm, te-am văzut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
nu? Părea însuflețită de refuzul meu, iar indignarea din vocea ei părea să nu se tragă din beție, ci din teamă. Chestia e, Bret, vreau să zic... iar acum respira scoțând un sunet înăbușit, sumbru, chestia e că nu-i răpește nimeni nicăieri. Am dat gânditor din cap, de parcă i-aș fi cântărit vorbele, apoi am zis: - Îmi pare rău, dar asta chiar nu-mi spune nimic, Nadine. - Chestia e... acum era fățiș sarcastică - chestia e că trebuie să știi asta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
eram atât de surescitat, încât vocea mea a sunat pițigăiat și alarmant. N-ai contactat poliția să le comunici teoria ta? - Nu-i o teorie. Își scutura capul ca o fetiță. Nu-i o teorie, Bret. Copiii n-au fost răpiți. Nu există cereri de răscumpărare. N-a fost găsit nici un cadavru. Scotoci în poșetă, apoi scoase un șervețel. Au un plan. Băieții au un plan. Cred că au planul ăsta. Dar de ce? De ce au un plan? Vreau să spun că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
determinată, chiar după ce recunoscuse că totul era în zadar. De ce? Pentru că îi oferisem ceva de care să se aghețe prin depoziția mea, atunci când declarasem autorităților din Midland că eu personal credeam că fiul nostru fugise de-acasă și nu fusese răpit. Când am fost întrebat de ce credeam în această „teorie,“ am realizat rapid că n-aveam ce să le furnizez în acest sens. Nu văzusem e-mail-urile trimise - sau primite? - altor băieți dispăruți în după-amiaza zile de 5 noiembrie deoarece computerul murise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
făcut în total la Mail Boxes Etc. numai în luna octombrie, al căror rost încă tot ne dădeam seama care fusese) erau prea subțiri ca să mizăm totul pe ele. Și în definitiv: ce conta dacă fugiseră de-acasă sau fuseseră răpiți? Băieții erau duși. Tot ce se știa era că Robby și Ashton fuseseră lăsați la Fortinbras Mall de Nadine Allen în dimineața zile de 10 noiembrie (conform celor declarate de Nadine, Robby avea un ghiozdan în spate) și cumpăraseră bilete
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Stimate domnule Dimitriu, Am primit scrisoarea D-tale și Îți mulțumesc că ești atât de drăguț și te gândești la noi. Te rog să nu iei În nume de rău că nu ți-am răspuns mai curând, dar ne lăsăm răpiți de una, de alta și nici nu știi cum trece timpul, fără să mai adaog că suntem din firea noastră și greoi la scris - amândoi. Prea multe lucruri despre noi nu am a-ți spune, deoarece ne petrecem timpul mai
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
sănătate și cele mai distinse salutări. Marie Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”30 martie 1975”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Mă iertați, dacă cu această scrisoare și cu rugămintea pe care vă o fac, vă voi răpi clipe de cari necesită preocupările Dvs., dar doresc mult să știu dacă sunteți sănătos și dacă ați primit scrisorile și Programele trimise mie de artista de la Iași, fostă eleva mea la Fălticeni. Sunt lucrări pe cari leați crezut necesare să
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
rugăm să primiți aceleași condoleanțe și foarte multe mulțumiri, cu urări de sănătate (...). Vă urăm familiei Dvs. sărbători liniștite (...). Maria Kalmicov </citation> <citation author=”MIHĂESCU (KALMICOV) Maria” loc=”Brașov” data =”28 iunie 1977”> Mult stimate Domnule Dimitriu, Cer scuze dacă răpesc câteva clipe din timpul Dvs. cu scrisoarea mea, dar a trecut mult timp de când nu am mai cetit rândurile scrise Într-o formă atât de plăcută, cu vești bune, cari mie Îmi fac o deosebită plăcere. Pe la Începutul lui iunie
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]
-
frate medicul din Fălticeni cu activitate lăudabilă și În domeniul cultural la sfârșitul secolului trecut și la Începutul acestui secol. Dacă există date despre familia ROSSIGNON, m-ar interesa foarte mult, desigur Întâi ce este publicat, căci nu vreau să răpesc nimănui originalitatea, dar poate există interes și pentru a publica acolo date despre cei din Fălticeni, ajunși oameni de seamă . Din câte Îmi amintesc, un farmacist de acolo este În prezent academician În America, la Chicago și a fost pe
CORESPONDENŢĂ FĂLTICENEANĂ VOL.II by EUGEN DIMITRIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/700_a_1279]