3,751 matches
-
în chip fericit nu doar șamponul, ci și apa), săpun, rujuri sau farduri. Iar când apăreau, prin rețele clandestine, cât de prețuite erau aceste obiecte! Văd și-acum bucățile de săpun frumos mirositoare așezate pentru ocazii în dulapurile fetelor sau răsplătind micile servicii și rujurile poloneze (la mare trecere) ori trusele de farduri ungurești, care, nu știu de ce, erau neobișnuit de mari (și tot pe atât de scumpe). Îmi amintesc bucătăriile unor apartamente de bloc (acolo era mai cald) sau oficiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mele n-ar avea absolut nici un efect asupra lui Strickland m-a încurcat groaznic, împiedicându-mă să le rostesc. Numai un poet sau un sfânt e în stare să ude asfaltul străzii crezând cu convingere că efortul lui va fi răsplătit pentru că acolo vor răsări crini. Am plătit eu băuturile și pe urmă ne-am îndreptat către un restaurant ieftin, aglomerat și vesel, unde am cinat cu plăcere. Eu aveam o poftă de mâncare caracteristică oricărui tânăr, iar el pe cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
cunoștințe despre cărți și despre oameni. Am avut grijă să nu-i pun lui Strickland nici un fel de întrebări despre propria lui activitate. N-am manifestat nici cel mai mic interes pentru el și în cele din urmă am fost răsplătit. A început să vorbească despre sine. Dar dat fiind slabul lui talent de vorbitor, n-a putut să-mi furnizeze decât vreo câteva frânturi de indicații despre cele prin care trecuse, așa că a trebuit să umplu golurile cu propria mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
trăgeam targa pe uscat. Înfățișarea noului meu prieten sugera că și acum e în aceeași situație, și mă pregăteam să cultiv o cunoștință plăcută. Societatea celor care bântuie plaja în căutarea unui rost sau a unui vag angajament ocazional îți răsplătește întotdeauna micile eforturi pe care trebuie să le faci pentru a o savura. De oamenii aceștia te apropii ușor, iar conversația lor este plină de afabilitate. Rareori își dau aere și, dacă le oferi ceva de băut, cu siguranță că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până acum câteva luni, când cinam cu un alt vechi coleg de breaslă, Alex Carmichael, care se afla în Anglia într-un scurt concediu. L-am întâlnit pe stradă și l-am felicitat pentru rangul de cavaler cu care fusese răsplătit pentru serviciile deosebite pe care le adusese Angliei în timpul războiului. Am aranjat să petrecem o seară împreună ca să ne amintim de vremurile bune de altădată, și când am convenit să cinez cu el mi-a propus să nu mai invite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Uneori boala durează și douăzeci de ani. E o adevărată binecuvântare dacă își parcurge drumul mai repede. Strickland se duse la șevalet și se uită îngândurat la tabloul așezat pe el. — Ați făcut o călătorie lungă. Se cuvine, să îl răsplătim pe purtătorul unor vești importante. Luați asta. Pentru dumneavoastră, acum, nu înseamnă mare lucru. Dar se prea poate ca într-o bună zi să vă bucurați că-l aveți. Doctorul Contras insistă că n-are nevoie de nici o plată pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Am jucat din nou pe 7. De rândul acesta privirile adunate pe mine surâdeau ironic. N-aveau decât. Cine putea să le împiedice? Bineînțeles bila alese alt număr. Nu-i nimic, voi rămâne fidel dragului meu 7, care m-a răsplătit pentru statornicie. După câteva tururi ieși din nou 7, apoi 12 și iar 7 de cinci ori la rând, ca și cum nu mai existau alte numere decât acest șapte năzdrăvan. Ce uluire s-a stârnit printre jucători!... În istoria cazinoului constănțean
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
plimbărilor cu cântec. Deja la a doua plimbare cu cântec am leșinat imediat ce am ieșit pe poartă. Iar la cea de a treia m-am dus de bunăvoie la bucătărie, considerând că era singura activitate prin care puteam să-i răsplătesc. Chit că aceste plimbări nu erau prea complicate. Trebuia să fim în uniforme de orfani, dar de fapt eram mereu în uniforme de orfani. Duminica dimineață, la ora opt și jumătate, sora Gizella se proțăpea în frunte și, în pas
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
e departe. M-am uitat pe hartă. Și atunci eu, nici nu știu cum s-a întâmplat, pentru că eu dau întotdeauna restul exact, mămica a dat mai mult înapoi. După cum a reieșit ulterior, cu preț de trei bilete mai mult. I-am răsplătit privirea cu vârf și îndesat. Dar domnul Urlich n-a plecat în ziua aceea, ci, când să închid casa, s-a postat din nou aici, în fața geamului, mi-a înapoiat frumos banii într-un plic, apoi m-a întrebat care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
proaspăt afânată și udată de lacrimi fierbinți, de parcă acela ar fi fost cel mai sacru vestigiu dintre vestigiile pământului... Chiar dacă nimeni nu-l bănuia pe el ca fiind adevăratul asasin și chiar dacă el nu intrase la închisoare - căci așa se răsplătește o crimă perfectă -, amintirea fetei i se păstră mai vie decât niciodată în minte. O bună vreme rămase cu conștiința curată, deoarece credea hotărât că nu avusese deloc o alternativă mai bună de ales. Curând, însă, mustrările de conștiință și
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scoici, sidefii și negre, aruncate de valuri. Nisip puțin. Poate de aceea nu e nici țipenie de om în jur. Ca să pătrunzi în mare, trebuie să eviți pietrele de la margine, ascuțite și lunecoase, acoperite de mușchi. Dar după aceea ești răsplătit. Apa e limpede, curată și aproape imobilă, iar pe fundul mării petele verzi ale algelor, incastrate în lespezi albe, alcătuiesc un mozaic natural de-a dreptul fabulos. Înot cu ochii deschiși, privind desenul pe deasupra căruia lunec și, o vreme, nu
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
Moartea lui Domițian trebuie că a produs mare tulburare în oraș. Efesienii ridicaseră un templu în onoarea împăratului, ca să-l lingușească, știind că, devreme ce se proclamase zeu, Domițian va fi foarte mulțumit de adorația supușilor săi și le va răsplăti gestul cu prețioase privilegii (ceea ce s-a și petrecut). Ca să nu piardă ce obținuseră, bravii efesieni s-au decis, repede, să ridice alt sanctuar, de data aceasta în cinstea urmașului. Ei aveau oarecare experiență în arta măgulirii. Memmius, ginerele lui
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
ne-am afla undeva, jos, într-un atelier, că totul este perfect computerizat, că acum funcționează "pilotul automat", îmi risipește teama. Descopăr, uluit, apoi, în fața comandantului, pe bordul cabinei, cartea mea Don Quijote în Est. Niciodată nu m-am simțit mai răsplătit pentru singurătățile din fața mașinii de scris. Am și mărturisit asta în dedicația pe care am dat-o pe acel volum, la nouă mii de metri altitudine, undeva deasupra pustietății Oceanului. La New York, e amiază. Acasă, e acum seară. Sunt obosit
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
să mă arunc de pe acest pisc, care îmi găzduiește chilia să plonjez majestuos către cina propusă de tine, unde vom savura cuvinte dulci-sărate de bucătărie franceză câte o înșiruire de litere foarte gustoasă în centrul unei pagini A4 albe va răsplăti curajul meu incredibil o șansonetă de pahare în clinchet și fondue șuierând ne va face să dansăm într-un colț ascuns al cârciumioarei începutului de dragoste mă voi linge pe degete după ce voi deveni dependentă de crema de zahăr ars
Cartea dragostei by Bogdan O. Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1319_a_2883]
-
-o scrisoarea mea, nu trebuia să se răzbune, chiar dacă nu credea că aș putea suferi prea mult. Fără îndoială, a făcut multe sacrificii pentru mine timp de cinci ani. A făcut toate nebuniile, și fără nici o siguranță că va fi răsplătită la urmă. Poate că a și profitat de pe urma prieteniei mele. A învățat, a văzut, a auzit. Chiar de nu va fi simțind valoarea acestor lucruri, n-ar trebui să le uite. Serviciile reciproce nu se compensează și deci nu pot
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
de scâncete din partea unui om bătrân, cu fața toată încrețită. Doamna Axente îl ascultă surâzătoare, cu înțelesuri către noi. Joc cu el tot timpul cărți, reîncep pentru a suta oară ,șasezeci și șase" ca să-i întrețin simpatia și să-i răsplătesc oarecum că i-am pus stăpânire pe casă, dar poate și de enervare ca să treacă timpul mai ușor în așteptarea doctorului. Când Viky doarme, doamna Axente joacă panțarola cu noi și se antrenează ca și cum nu se întîmplă nimic în odaia
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în cele din urmă, tot orașul. Comandamentul lui Nobunaga era amplasat la Templul Hoyo, care devenise acum cartierul general al întregii campanii. În ziua a douăzeci și noua din lună, la poarta templului se afișă felul în care va fi răsplătită pentru întreaga armată, iar, în ziua următoare, Nobunaga se întâlni cu toți generalii și petrecură în cinstea victoriilor lor. — Se pare că ai băut cam mult pe ziua de azi, Senior Mitsuhide. Cam rar pentru dumneata, cred, îi spuse Takigawa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
declarația? întrebă Kanbei. O citi cu același respect pe care l-ar fi arătat dacă i se adresa lui Nobunaga în persoană. Scrisoarea îi era adresată comandantului Castelului Takamatsu, Shimizu Muneharu. Nobunaga promitea că, dacă Muneharu capitula, avea să fie răsplătit cu un domeniu constând din provinciile Bitchu și Bingo. Depusese un jurământ în fața zeilor, continua Nobunaga, și nimic nu l-ar fi putut determina să-și încalce cuvântul. — Aș dori ca tu și Hikoemon să vă duceți la Castelul Takamatsu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
stăpânul nostru „Cap de Kumquat“ în fața celorlalți. Uitați-vă la oameni ca Hayashi Sado sau Sakuma Nobumori și fiul lui. Ani de zile l-au ajutat pe Nobunaga să ajungă mare cum e azi. Iar apoi, aproape imediat după ce fuseseră răsplătiți cu ranguri și castele, au fost arestați pentru te miri ce greșeală neînsemnată și condamnați la moarte sau alungați în surghiun. În final, acest senior veninos întotdeauna izgonește pe cineva. — Tăcere! Nu-ți permit să vorbești cu atâta lipsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Oare și el încerca să-și facă singur curaj? — Nici o zi nu va fi mai strălucitoare decât cea de azi. Ne vom bizui îndeosebi pe samurai pentru faptele de seamă. Chiar de cădeți azi în luptă, rudele vă vor fi răsplătit conform izbânzilor voastre. Glasul lui Toshimitsu nu se schimbă prea mult, până termină de vorbit. Știa de la Mitsuhide ceea ce trebuia să spună și, probabil, nu se potrivea cu propriile lui gânduri. — Să trecem râul! Cerul era încă întunecat. Curentul râului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
păru Kobayakawa cam surprins. Ekei, însă, clătină din cap: — Persoana care s-a rugat mai mult decât oricine pentru o reconciliere pașnică s-a oferit să se sacrifice de dragul păcii. Despre cine vorbești? — Despre Generalul Muneharu. A spus că va răsplăti cu viața lui protecția pe care i-a acordat-o atâția ani Seniorul Terumoto. — Ekei, ai vorbit cu el la cererea lui Hideyoshi? — Știți bine că nu m-aș fi putut duce la castel fără permisiunea lui. — Atunci, i-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
va avea siguranța garantată pentru totdeauna. Pătruns de emoție, Kobayakawa întrebă: — Care sunt intențiile lui Hideyoshi? — Când a auzit oferta Generalului Muneharu, Seniorul Hideyoshi a fost adânc mișcat. A spus că ar însemna să fie lipsit de inimă să nu răsplătească o asemenea loialitate fără pereche. Prin urmare, deși dumneavoastră i-ați promis cedarea a cinci provincii, el va lua numai trei, renunțând la celelalte două, din considerație față de sacrificiul lui Muneharu. Dacă nu apare nici o neînțelegere, va trimite un angajament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
un mare moment al istoriei, fără a-și da măcar seama. Nobuo se întâlnise, în secret, cu Ieyasu, în anul dinainte și după Bătălia de la Yaganase, și își silise fratele să se sinucidă, la sfatul lui Hideyoshi. Mai recent, fusese răsplătit cu provinciile Ise, Iga și Owari, pentru victoria sa din Ise, și crezând poate că-i venise și lui rândul, aștepta ca, în continuare, Hideyoshi să-i transfere lui autoritatea guvernării centrale. Dar nu putem lăsa situația să continue astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
e? Naomasa? Intră, intră. Închizând Analectele, Ieyasu își răsuci taburetul în loc. Cei doi țărani raportară că, în aceeași dimineață, câteva unități din armata lui Hideyoshi plecaseră din Inuyama și se îndreptau spre Mikawa. — Bravo vouă, îi felicită Ieyasu. Veți fi răsplătiți! Fruntea lui Ieyasu se înnegură. Dacă era atacat Castelul Okazaki, nu se putea face nimic. Nici chiar el nu crezuse că inamicul ar fi părăsit Muntele Komaki pentru a ataca provincia lui natală, Mikawa. — Chemați-i imediat pe Sakai, Honda
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
înțelegerea? Prin ce delapidare blestemată și de la care zei și mai ales de ce, pentru ca acum să îl oprim pe acel nesăbuit care a fost în stare de un asemenea gest colosal și fie să-l dăm morții, fie să-l răsplătim, fiecare după cât ne va permite judecata în fața unui astfel de act fără precedent... Dar iată că, nepricepându-mă la nici un răspuns și neputând cuprinde cu mintea nici un adevăr, mă văd nevoit să mă dau bătut și să încremenesc în cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]