6,632 matches
-
prin nimic faptul că era șeful jandarmeriei. - Stéphane, vezi ce are de gînd să facă Gildas, cred că... O, Doamne! Ryan, vizibil enervat, tocmai Îl lovise zdravăn pe Gildas, expediindu-l ca pe o ghiulea Într-o masă care se răsturnă cu zgomot Într-o explozie de pahare sfărîmate. Acesta declanșă ilaritatea oamenilor, mult prea amețiți ca să se formalizeze. Stéphane Morineau nu se Încurcă În de politețuri. Îl apucă ferm pe Ryan de umăr. - O să-ți revii din beție În celulă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-și facă un pic de ordine În gînduri. După cîteva clipe de tăcere, Ryan oftă și veni mai aproape de ea. - CÎteva explicații ar fi totuși bine-venite. Tocmai mi-am paradit mașina ca s-o Împiedic pe a dumitale să se răstoarne În rîpă, e aproape miezul nopții și n-am nici un chef să mai poposesc aici. Marie Își veni În fire, Își ceru scuze, apoi Își aminti de imaginea farului În funcțiune. - Ai pus să fie reparată lampa farului ? zise ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
erau acum stinse, cu excepția luminii albăstrui, slabe, a lămpilor de securitate. Prin fereastra zăbrelită a celulei, lumina opalescentă a lunii contura vag silueta lui Pérec. Nu se mai mișcase de ore Întregi, stînd lungit pe patul Îngust, cu fața la perete. Stéphane, răsturnat pe scaun, ținea ochii Închiși. Zăvorul ușii de intrare Începu să se miște ușor, pe tăcute, apoi drugul ivărului se lăsă Încet În jos, iar ușa se Întredeschise. Chipul Mariei abia se vedea printre șuvițele de păr pe care sudoarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
petrecute Într-un magazin pentru alegerea unui aparat de fotografiat... O să stea de vorbă cu el, o să reușească să-l aducă pe calea cea bună, trebuia să dea de urma lui. Loïc intră În garaj, scuterul lui Nicolas era acolo, răsturnat pe o parte. Îl Îndreptă și zări coșul mare de gunoi deschis, lucru neobișnuit. Se pregătea să-l Închidă cu un gest mașinal cînd aruncă o privire Înăuntru. Zări o bucată dintr-un pantalon de blugi. Intrigat, se aplecă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Începu să meargă În urma sicriului, dînd semnalul localnicilor insulei, care alcătuiră un cortegiu Înaintînd agale În direcția cimitirului. La cîțiva metri distanță, pe chei, Fersen și Morineau supravegheau descărcarea unei platforme. Deodată, cablul macaralei scîrțîi, se rupse brusc, platforma se răsturnă și toate lăzile căzură În apă Într-o jerbă de stropi. Se scufundară pe loc. Fersen nu-și putu opri uun șuvoi de Înjurături. Morineau Își luă un aer Îngrozit: - Tot materialul de supraveghere video! E o nebunie, vă pricepeți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
se Întoarse, cu viteză redusă, escortat de vedetă. Pentru cunoscătorii versați În pescuitul marin, simplul fapt că năvodul, Împovărat cu sute de pești, continua să fie agățat de scripete nu era semn bun. În vreme normală, Încărcătura ar fi fost răsturnată direct În cală, Înainte de a fi triată, calibrată, trimisă la Brest și vîndută la licitație. Profanii, În schimb, nu avură decît să observe chipul livid al Mariei care punea piciorul pe uscat și privirea Îngrijorată În care o Învăluia Fersen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
le ținea În brațe și o șterse spre scara care ducea spre camerele de dormit, mormăind de nerăbdare. Ca un păianjen, Yvonne ieși Încet din ascunzătoare și se ținu după el la distanță. Pierric intră În camera lui Ronan și răsturnă pe pat cele cîteva monede și bancnote pe care le conținea comoara lui. TÎnărul, care se Întorsese spre el lăsînd geanta de voiaj pe care tocmai o umpluse, protestă: nu putea accepta economiile lui Pierric. - Nu-ți face griji, Juliette
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
A atacat o bancă În compania fraților Sullivan. Am citit raportul pe care ți l-a trimis Caradec prin fax. Niște escroci amestecați În banditismul de amploare, bănuiți că erau implicați În facțiunea armată a IRA. Marie se ridică brusc, răsturnînd În trecere cîteva picături de cafea. - Asta e! exclamă ea. Știam eu că ceva mi-a scăpat! Scotoci În dosarul spargerii de la banca Hostier, trase afară un teanc de foi prinse Împreună cu agrafe și le puse În fața lui Lucas. - E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și de mutarea ta.” O anunța de altfel că părăsește California și că se Întoarce să locuiască În sudul Franței; nu dădea Însă nici o adresă. În 1967, Într-o dimineață de martie, Încercând să facă niște chiftele de dovlecei, bătrâna răsturnă o oală cu ulei clocotit. A mai avut puterea să iasă În holul blocului; vecinii au alergat la urletele ei. Seara, ieșind de la ore, Bruno fu luat de doamna Haouzi, vecina de deasupra, care-l duse direct la spital. L-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
intre În ritmul sonor al demonstrației, când deodată se simți dezechilibrat de vecina din dreapta. Bețivanca, hipnotizată, era pe cale să se năruie ca un mal. Bruno Își desprinse mâna, dar nu putu evita căderea și se pomeni În genunchi lângă hoașca răsturnată pe spate, care se vânzolea pe tatami. Yoghina se opri o clipă pentru a constata cu calm: — Da, Jacqueline, faci bine că te-ntinzi, dacă așa Îți vine. Cele două păreau a fi vechi cunoștințe. A doua secvență de scriitură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
și un bobârnac cu unghia până face ping. Da, e o cratiță de calitate destul de bună, spun într-un final. Ați făcut o alegere bună. — O, ce bine ! Radiind de încântare, Trish atacă o altă cutie. Fii atentă la asta ! Răstoarnă scârțâitoarea și dă la iveală o drăcie cu mâner de lemn. N-am văzut în viața mea așa ceva ! Ce este, Samantha ? Mă uit la obiect în tăcere. Ce mama naibii o fi ? Pare ceva între strecurătoare, răzătoare și mixer. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nou în jur. Dacă tot am venit, să mă uit bine. Pentru orice eventualitate. Mă îndrept spre birou și încep să scotocesc metodic prin fiecare sertar, deschizându-l larg, uitându-mă bine înăuntru și băgând chiar mâna după hârtii rătăcite. Răstorn coșul de gunoi și-l scutur. Îmi trec mâna peste avizier. Dar nu găsesc nimic. Nici în fișet... nici în dulapurile zidite în perete. — Scuzați-mă. Îngheț, cu mâna în dulapul lui Arnold. Shit. Shit. — Da ? Mă întorc, trăgându-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
milioane de quiche vrea ! Mama privește agitată pătura. — Hai, repede ! spune brusc. Pune chipsurile În castron. E un castron În coș... — Mamă, lasă-le, că stau bine... Încep, dar nu mă ascultă nimeni. — Milionarii nu mănîncă chipsuri la pachet ! șoptește. Răstoarnă repede chipsurile Într-un castron de plastic și Începe să aranjeze pledul grăbită. Brian ! Vezi că ai firimituri În barbă ! — Și de unde naiba Îl cunoști tu pe Jack Harper ? spune Nev. — Pur și simplu... Îl cunosc. Mă colorez ușor. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
de Coca Cola la un asemenea dejun!) Soțiile universitarilor știau că atunci când Îl invitau pe Ravelstein la masă aveau mult de furcă după aceea ca să curețe În urma lui. Împrăștia, Împroșca, fărâmița bucatele, murdărea șervetele, scăpa bucățele de carne sub masă, răsturna paharul cu vin când râdea la o glumă, lăsa câte un Întreg fel de mâncare În farfurie după o Înghițitură sau Îl zdrobea sub talpă pe jos. O gazdă cu experiență ar fi trebuit să‑i aștearnă ziare sub scaun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ale câmpiilor și de zidurile de piatră. Politica liberală a țării noastre Îți Îngăduie intimitatea și libertatea, Îți Îngăduie să nu fii molestat În viața personală. Dar zilele tale zboară grăbit pe lângă tine - În timp ce nevastă‑ta e hotărâtă să‑ți răstoarne planul de pașnică Împlinire. Trebuie să existe vreo zicală rusească pentru tțțț‑ah, tțțț‑ah, constelația ei. E ușor de văzut cum te subjugă. Are, Într‑adevăr, o Înfățișare rasată, când e pusă la punct, și un corp sexi... La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
cu o aromă de bucătărie din trecut, de acasă. Sau cu cea a curcanului de Ziua Recunoștinței. La fel de apetisantă. Carnea de om poate acționa și ea asupra glandelor salivare... războinicii mi‑au oferit o porție de shishkebab uman. Victimele erau răsturnate pe burtă. Pământul mustea de sânge. Învingătorii se prăpădeau de râs văzându‑mi expresiile feței. Îmi spuneau: «Ce mai, e carne ca oricare altă carne».” Și, Într‑adevăr, autorul vorbea mai mult decât era necesar despre aroma apetisantă. Vânătorii Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Culianu, a citit cu acel trist prilej câteva pagini din opera dispărutului. Maestru al artei de a supraviețui, Bellow a compus un frumos elogiu funebru și pentru Allan Bloom, acum inclus cu minime schimbări, dar Într-un montaj care-i răstoarnă sensul, În Ravelstein. În roman, „Chick” abandonează tonul bossuetian de oraison funèbre și spune tot ce nu a putut spune la catafalcul iluștrilor defuncți. Din nou, nimic excepțional. Ceea ce le reproșez lui „Chick” și lui Bellow este colportarea unor acuzații
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
ăștia, osândiții! Și când la o adică... faceți pe voi! (Sever.) Hai s-o aducem! (ARTUR, docil dintr-o dată, o aduce dirijat de CĂLĂU.) CĂLĂUL: Încet... Încet... Sărăcuța de ea... Cu milă... (ARTUR a adus roaba în încăpere și a răsturnat-o; roaba e o veritabilă colecție de obiecte uzate ținând de profesia lui Grubi; buturuga pare mai degrabă un lemn bun de pus pe foc.) ARTUR: Unde-i buturuga? CĂLĂUL: Încet... Încet... călcați pe ea... ARTUR (O extrage din maldărul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Eu nici nu vă cunosc, domnule! ARTUR: Eu nici nu vă cunosc, domnule... Caramba d-aici... Bâzzz! GARDIANUL (Descoperă viclenia persuasivă a lui GRUBI.): Taci, taci, Grubi, că te omor! (Îl trântește într-un colț al camerei; peste CĂLĂU se răstoarnă rafturi putrede cu cărți și obiecte incerte.) Taci! (CĂLĂUL încearcă să se ridice de sub lucruri.) Stai acolo! CĂLĂUL (Rămâne sub morman.): Ești un prost... (Icnind.) Acum era gata... Plecam și noi acasă... ARTUR (Naiv, amuzat, aerian; către GARDIAN.): Hi-hi! Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Ce vă pasă? GRUBI (Rugător.): Zău... FETIȘCANA: A ieșit. Acum se-ntremează. Da’ văd că n-ați făcut nimic. GRUBI: Nu merge. S-a-mbuibat cu zgrunțuri. Ne-a alunecat talpa de două ori. Dac-o ține tot așa... FETIȘCANA: Treaba voastră. (Răstoarnă găleata cu lături în groapă și pleacă.) GRUBI: Ce putoare! BRUNO: Bună! GRUBI: Da-i cam bleagă... BRUNO: E-e! GRUBI: Zău. O dată am rugat-o și eu să-mi înfețe și mie ceva și s-a uitat la mine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
de coada lopeții? Parcă ar roade un os. GRUBI: N-ai ce vorbi cu ăștia.. BRUNO: Pe unde o fi punga aia cu mere, să-i aruncăm un măr. GRUBI: O fi prin geamantan. BRUNO: Unde-i? GRUBI (Se ridică, răstoarnă niște lucruri, răscolește, scoate un măr și i-l întinde lui BRUNO.): Na. BRUNO: Ia hai! Ține-mă de mijloc. Mă duc să i-l duc. GRUBI: Să nu se-nnegrească de tot. Mai bine cobor eu. BRUNO: Țțțț! Cobor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
îi dădea și noi defilam pe buza gropii, ne făceam că ne uitam în ea și ne aruncam sâmburii... He-he... Ce aiureală mai era și atunci... (BĂRBATUL CU TOMBERONUL se îndreaptă, cuprins de nostalgie, spre tomberon și începe să-i răstoarne conținutul în groapă.) Erau alte vremuri, băieți! Câte din astea n-am văzut eu... (Către groapă.) Na, jigodie afurisită! Na! Blestemato! Na! Crapă! Na! ( Încet, încet, din adâncul gropii urcă sunetele unei sonate cântate la pian.) Ia auzi! BRUNO: Ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
acum... Aș putea să-l beau dintr-o sorbitură... Tu cum crezi că e mai bine? Să-l beau dintr-o sorbitură sau să-l beau pe îndelete? PARASCHIV: Nu știu. (Începe să mănânce.) Bea-l și gata... MACABEUS (Îi răstoarnă dintr-o lovitură castronul cu mâncare.): Ascultă-mă și pe mine puțin... E destul de important... Pur și simplu nu mă pot hotărâ... PARASCHIV (Adună îndârjit de pe jos.): Lasă-l pe mâine. E mai bine să-l lași pe mâine. MACABEUS
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
văzut focul. MACABEUS: Unde? PARASCHIV: Acolo... MACABEUS: Era stins? PARASCHIV: Era mare... Au făcut un foc mare... MACABEUS: Vino jos! PARASCHIV: Nu! Au să ne spânzure. MACABEUS: Vino jos! (Urlând.) Vino jos, n-auzi? (Îl apucă brutal și-l trage, răsturnându-l pe scară și rostogolindu-l, în așa fel încât jumătate din conținutul găleții să poată fi salvat.) Vino, mă, aici... (Îl prinde de urechi și-l privește în față.) Umbli cu tâmpenii? PARASCHIV: Jur! MAOABEUS: Pe mine? PARASCHIV: Du
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
punctul de sus al morbidității și excitației.): Ia dă-ți pantalonii jos! PARASCHIV (Nebun.): Trompeta, unde-i trompeta? (Urletele Apocalipsei; sunetele pot sugera un raid aerian, se pot auzi sirenele unui oraș în flăcări.) MACABEUS (Trăgând de hainele lui PARASCHIV, răsturnându-l pe jos.): Omoară-mă, omoară-mă! PARASCHIV (Ripostând, trăgându-se, urlând.): Vreau să ies, vreau să mă duc... (Se smulge și se repede spre scară.) MACABEUS ( Se ridică, uriaș, grotesc, implacabil; se repede spre PARASCHIV, stingând dintr-un gest
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]