5,132 matches
-
săi, și în trupul social al tuturor celor prezenți, cu excepția lui Iuda. În acest trup social, funcțiile fiecărei mâini sunt diferite: un apostol îl corectează pe altul cu mult tact, așa cum face aici Iuda Tadeul cu Petru, unul face să răsune cuvintele abia rostite de către Isus, așa cum face Toma cu degetul îndreptat spre cer; unul intră în dialog cu un coleg prin intermediul mâinii, așa cum face Andrei cu Matei. Brațele lui Isus indică încă un alt conținut universal: fac aluzie la judecata
CETIRE ÎN PALMĂ by Noemi BOMHER () [Corola-publishinghouse/Science/100963_a_102255]
-
Singurel voi merge numai pe cărările de piatră, (250) Să vedem ce-a fi cu mine. Ei se pun de îl ascultă Și el trece în pădure făr a pierde vorbă multă Și la orce pas el face, codrul simțitor răsună Și pin mrejile de frunze glasuri trec ca o furtună, Căci o strună-i orce creangă și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
și o limbă-i orce frunză. (255) Luna doar, trecând pe ceruri, voind codrul să-l pătrunză, Împle noaptea-i arămie cu mari dunge de omăt Pe sub cari răscolite, fulger apele încet. Și de-odată-n codrul mândru el aude de departe Răsunând un glas de fată, ce venea din lunci deșarte (260) Și urechia i-o desmeardă; el ascultă sub un trunchi Și cântarea durearoasă îl pătrunde în rărunchi: Greeruș ce cânți în lună Când pădurea sună, Cum nu știi ce am
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
mi se mai simte. De ochește-o căprioară Șoimul pe de-asupra-i sboară, De-și întinde mîna-n sus Șoimu-n palmă i s-a pus; Și tot vine chiuind Și din frunză tot pocnind, Și când prinde a cânta Codri - ncep a răsuna, Doina când o tragănă Frunza toată-o leagănă, Că o cântă trăgănat Codrului de legănat. Nime-n juru-i nu era Numai mierla fluera, Iară el se cobora Unde apa tremura. Cucul cântă, mierla-i zice: Ce cați tu, băiet, pe
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
m-aș tot duce, l00 {EminescuOpVI 101} " Dor să nu mă mai apuce. " Și m-aș duce-n cale lungă, Dor să nu mă mai ajungă; În zădar în vânt mă chiamă Dor de casă, glas de mamă, " În zădar răsună-n vânt Căci așa menit eu sunt: Să-mi fac cale pe pământ, Să-mi întind cărările, Să cutreier țările, " Țările și mările. Fire-ar tare glasul meu, Ca să treacă tot mereu De ori unde oi fi eu: Peste ape
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Și mugesc încet atât " Cu talangele de gât " Și așteaptă răbdătoare Mâini frumoase de fecioare, " De le mulg în donicioare. Căci să știi, iubite frate, Că nu-s codru, ci cetate, " Dar vrăjit eu sunt de mult Până când o să ascult Răsunând din deal în deal, Cornul mândru triumfal " Al craiului Decebal. " Atunci trunchi-mi s-or desface " Și-n palate s-or preface, Vei vedea eșind din ele Mii copile tinerele Și din brazii cât de mici " Vei vedea eșind voinici
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
i se împle Ochii dulci de mângâiere. Ea suspină fără vrere Neștiind încă ce-i cere Inima cu-a ei durere, Iar gândirea ei cea dulce N-o mai lasă să se culce. Peste vârfuri trece lună, Tânguios un corn răsună, Petrecând cu-atîta drag Toată rariștea de fag. Mai începe, mai se pierde, De-i răspunde codrul verde Fermecat și îndrăgit De - acel sunet rătăcit. Iară inima îi zice: Ce stai, draga mea, aice, Scoală-te, supune-te Valului de sunete
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Sub cel teiu bătut de vânt Cu floarea pân-la pământ, Să mă culc cu fața-n sus Și să dorm dormire-aș dus; Dar s-aud și-n visul meu, Dragă codri, glasul tău, Din cea rariște de fag, Doina răsunând cu drag, Cum jelind se tragănă Frunza de mi-o leagănă, Iară vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vântul molcomit De-a vede c-am adormit, El pin teiu va vicoli Și cu flori m-a coperi. {EminescuOpVI 125} DOINĂ, DOINĂ, GREU ÎMI CAZI Doină, doină greu îmi cazi Din pădurea cea de brazi, Și cu jale îmi răsuni Din huceagul de aluni, Și m-adormi, m-adormi cu drag Pin frunzișul cel de fag. Cine sună-n cetine, Doinițe prietene, Diu, diu, diu, de-a codrului Că doina-i care-o cântai - Tragănă-se tragănă Frunza-n codru
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nimenea nu se - ndură Să potoale - a ei căldură Parcă s-au jurat cu toate S-o întîmpine cu ură. MII DE STELE... DULCE SARĂ Mii de stele... dulce sară Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă; 127 {EminescuOpVI 128} Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
El șezu pe un scaun, iar ea șopti o vrajă dulce, și cum îl sărută pe frunte, el se prefăcu într-o floare roșie închisă ca vișina coaptă. Ea-l puse între florile din fereastă și cânta de veselie, de răsuna castelul tatălui ei. Atunci intră și Genarul. - Veselă fata mea? și de ce ești veselă? - întrebă el. - Pentru că nu mai este Făt-Frumos, ca să mă răpească, răspunse ea râzând. Se puseră la cină. - Tată, întrebă fata, - de unde ai calul D-tale, cu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noapte De mine nedespărțit. De văd ceriul, de văd stele Fața ta le-nchipuesc, Și cu-a firii hazuri toate Nurii tăi se-nvăluesc. Pustnicele cântărețe Apele ajung la glas - Ele cântă, eu vărs lacrimi, Făr-de tine c-am rămas. Munții, stîncele răsună De cumplitul meu suspin, Ceriul stă la îndoială: Lui sau ție mă închin? 386 {EminescuOpVI 387} {EminescuOpVI 388} {EminescuOpVI 389} Dar, vai mie!, că durerea N-a lipsi cât voi fi viu, Făr-de tine toată lumea Îmi pare ca un pustiu
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
negrit, Sufletul mi s-au rănit, Trupul mi s-au veninat, Amoreza m-au lăsat. Spune-mi, puică, ce-am greșit În vremea, ce te-am iubit, Dacă la a mea durere Vei ave milostivire. Liră jalnică, duioasă, Ce mai răsuni în zadar, Când fericirea și viața Se sfârșește cu amar? Ah - fericirilor trecute Care n-o să mai veniți, Truda gândurilor mele, Pomeniri, ce mă munciți? 29 M-am rănit făr de nădejde, Ah. mă cunosc săgetat, Simt că arde-n
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
Viteazul mândru nengrijat, În pușcă s-a răzimat Cu ce ochiu amerințat. Iată-l, iată-l, vine Roșie fâlfâie pana sa, 465 {EminescuOpVI 466} Învălit într-o manta De-a mai bună catifea, Tremurați! Departe în furtună Unde des echo răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește Poate spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați departe în furtună Unde des eco răsună
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
răsună: Diavolu, diavolu, diavolu! De l-au văzut vrăjmașul Cumplit, grozav amerințînd Dulce, vesel tot rîzind. Pe câte întîlnește Poate spune mândra sa, Cum știe le mângâia Încât nu-l mai pot uita. Tremurați departe în furtună Unde des eco răsună: Diabl', diabl', diabl'. No. 76 Ah! M-ați născut părinți pe lume Și m-ați luminat c-un nume, Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Ah! Și creștere că mi-ați dat Să vă fiu nedepărtat Taică, tăiculiță, maică, măiculiță! Să m-
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
nu cunosc nimic mai indicat decât o bomboană gustoasă..." Bucătăria cu compartimentele ei i se păru tulburător de pustie. Valerica, Paveleștii, Doru... Curând, paravanele de carton presat vor dispărea și, gând neașteptat care-i aburi privirea, între aceiași pereți vor răsuna alte glasuri. ----------------------------------------
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
ta. Adică pregătești iarăși unul din atacurile acelea inutile, zadarnice împotriva Arsenalelor, și crezi că aș putea afla ceva în această privință ca să raportez consiliului Arsenalelor? Ochii ei verzi îl inundară cu văpaia lor. Cînd vorbi din nou, cuvintele îi răsunau ca niște schije de oțel: ― N-am să spun nimic care să-ți ofere o scăpare. Nu știu cam ce sistem de comunicații folosești cu superiorii tăi, dar sînt convinsă că unul există. Fizicienii mei au înregistrat adeseori pe instrumentele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
TÎNĂRUL BINE CLĂDIT CARE-L DECLARASE ARESTAT PĂȘI ÎNAINTE DIN PLUTON ȘI-I SPUSE SEC: \ NU FACEȚI VREUN GEST NECUGETAT, DOMNULE JONES ARSENAL. AR FI MAI BINE SĂ VENIȚI CALM CU NOI. \ JONES, SPUSE HEDROCK. ȘOCUL FĂCU ACEST CUVÎNT SĂ RĂSUNE LINIȘTIT, APROAPE BLÎND. ȘOC ȘI UȘURARE. O CLIPĂ, PRĂPASTIA DINTRE PRESUPUNEREA SA INIȚIALĂ ȘI REALITATEA DOVEDITĂ ACUM I SE PĂRU PREA MARE PENTRU A O SĂRI FĂRĂ VREUN EFORT DE VOINȚĂ SUPRAOMENESC. ÎN SECUNDA URMĂTOARE ÎȘI RECĂPĂTASE STĂPÎNIREA DE SINE
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CU O GRABĂ NECRUȚĂTOARE. MĂ VĂD SILIT SĂ CAD DE ACORD CĂ MOARTEA ESTE SINGURA SENTINȚĂ POSIBILĂ. DE JUR ÎMPREJURUL MESEI SE VĂZURĂ CAPETE APLECÎNDU-SE APROBATOR ȘI SE AUZIRĂ GLASURI CARE MURMURAU: \ DA, MOARTEA... MOARTEA... MOARTEA IMEDIATĂ. \ O CLIPĂ VĂ ROG! RĂSUNĂ GLASUL LUI HEDROCK MULT MAI CLAR DEFINIT DECÎT AGLOMERAȚIA ACEEA DE VORBE POTOLITE. AȚI SPUS CĂ ACEASTĂ SALĂ DE CONSILIU SE AFLĂ ACUM ÎNTR-O PARTE O HOTELULUI CARE NU ERA OCUPATĂ ANTERIOR DE CORPORAȚIA METEOR? SE UITARĂ CU TOȚII LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ECRANUL LUI, FĂRĂ SĂ POATĂ LUA HOTĂRÎREA DACĂ SĂ RĂSPUNDĂ SAU NU LA APEL. TRECU ȘI CEL DE-AL TREILEA MINUT. ÎNCEPU SĂ-L APESE UN SIMȚĂMÎNT AL ÎNFRÎNGERII, CĂCI TRECEAU MINUTE MAI MULT DECÎT PREȚIOASE. DUPĂ CIRCA CINCI MINUTE RĂSUNĂ O VOCE ASPRĂ DE BĂRBAT: \ DA, CE ESTE? UN FIOR ÎL STRĂBĂTU PE HEDROCK DIN CREȘTET PÎNĂ-N TĂLPI. ÎȘI PREGĂTISE EL BINE POVESTEA, DAR ÎNAINTE DE A PUTEA RĂSPUNDE, GLASUL VORBI DIN NOU, ÎNCĂ ȘI MAI ASPRU: RĂSPUNDEȚI LA ANUNȚUL-RECLAMĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
CAZ AVEA SĂ-ȘI ÎNDULCEASCĂ ÎMPIETRIREA \ FIE O CONȘTIENTĂ LIPSĂ DE PRIETENIE. ȘI DACĂ N-AR FI FOST VORBA DE NICI O RECUNOAȘTERE, ȘI ASTA AVEA SĂ CAPETE UN SENS. Așteptă, dar de data asta nu prea mult. Glasul din teleecran răsună: ― Foarte probabil te întrebi de ce a trebuit folosită această metodă ciudată de angajare. Îl compătimi vag pe omul respectiv. Celălalt era atît de acut conștient de ciudățenia propriilor sale acțiuni încît o lua drept bună din capul locului că toată lumea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ÎN LUPTĂ. BANG! SUNETUL CARE IZBUCNI DIN ADÎNCURILE NAVEI ÎL ELECTRIZĂ PUR ȘI SIMPLU PE HEDROCK. ASTA TREBUIE SĂ FIE UȘA CAMEREI DE PROPULSIE. Tocmai acum se descoperea faptul că el se află în libertate. Peste cîteva secunde avea să răsune zgomotos alarma. Hedrock se îndreptă fără grabă, cu un aer degajat, spre scară, se frecă de mai mulți oameni care așteptau pe acolo și începu să urce. Era incredibil de simplu. La fiecare nivel se aflau alți paznici, dar n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
Într-un tîrziu se hotărî să parieze, mai întîi ca oricare alt jucător de jocuri de noroc: albul este simbolul purității. Albul pierdu. Își văzu banii ducîndu-se pe copcă și se hotărî să uite de puritate. Negrul pierdu. Lîngă el răsună ca un clinchet de clopoței rîsul unei femei. ― Sper, domnule Gonish, că în jocul cu uriașul vei fi norocos. Dar te rog să ne urmezi în camerele rezervate. Gonish se întoarse și văzu o femeie și trei bărbați, dintre care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ton plin de interes. Hedrock zise plictisit: \ MĂ ROG, MĂ DAU BĂTUT. AȘ VREA SĂ ȘTIU CÎND POT CĂPĂTA CEVA DE MÎNCARE. CEL CE-I PUNEA ÎNTREBAREA ERA DE-A DREPTUL TULBURAT. AI AUZIT, XXY (UN NUME NEDESLUȘIT)? ― Foarte interesant, răsună glasul unui alt gînd. Într-un moment critic nevoia de hrană este dominantă. Asta pare semnificativ. Liniștiți-l și continuați-vă experiența. Hedrock le spuse: \ NU E NEVOIE SĂ MĂ LINIȘTIȚI. CE VREȚI SĂ FAC? Dar cum? GÎNDEȘTE-TE LA
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
acest gest ar însemna ceva. În lunga tăcere care urmă, se gîndi pentru prima dată ce sens ar putea să aibă toată rigiditatea asta a ei. Era oare posibil să știe adevărul în privința lui? Înainte să apuce el să vorbească, răsună stins glasul ei: ― Robert, poate că nu e nevoie să spun decît atît: o să fie un moștenitor al dinastiei Isher, un prinț Isher. Din această dezvăluire, partea cu copilul nu-l prea afectă. Deci ea știa. Asta era ceea ce conta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]