8,590 matches
-
iubire să-mi fac Din gingașa floare de portocal. ÎN MAI, CÂND ÎNFLOREȘTE LILIACUL În mai, când înflorește liliacul Ciorchini de floare cu miresme fine Când de mușcate roșii-i plin cerdacul Iar fluturi albi valsează cu albine Visez să rătăcesc prin iarba grasă Să-mi ningă gândul floare de cireș Cu dulci miresme, sufletul să țeasă Zănatec dor sub tufa de măceș Să curgă lin izvor de frumusețe Culori sublime-n arc de curcubeu Concert de greieri răscolind fânețe Și-
VISÂND PE MALUL MĂRII, PRIMĂVARA (POEME) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 504 din 18 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358837_a_360166]
-
cu tine, MAMĂ, din părul tău nins să mă-mbăt cu arome de fulgi ca-ntr-un vis de copil de tăceri amuțit care-ncet se destramă, vreau să fiu legănată de brațu-ți puternic precum vara făceai, când prin flori rătăceam și-adormeam amețită de doruri în iarba din lunci. De Crăciun vreau să fiu cu tine, MAMĂ, în sătucul din munți unde cetini de ger amorțite îmi cântă colindul sublim și cete de îngeri cu surle de-argint și trompete
DE CRĂCIUN, CU TINE, MAMĂ! de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 356 din 22 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358881_a_360210]
-
iubito, roșul aprins de iubiri. peste-ntinderile-atât de curate. Apoi, pictează-mi și sufletul din culoarea ce-o are chiar sufletul tău, și mă fă, peste brazi, peste alba ninsoare, cântec de stea, uriaș și aprins curcubeu. Mă voi rătăci în palmele tale pe care le voi mângâia cu buze de dor, Iubito, ia paleta și pune culoare peste alb de zăpezi dintr-un vis călător. Leonid IACOB Referință Bibliografică: pictează ! / Leonid Iacob : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 352
PICTEAZĂ ! de LEONID IACOB în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358892_a_360221]
-
Acasa > Versuri > Iubire > ZĂPEZILE DIN NOI Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Ne umblă pașii prin zăpezi imaginare Bezmetici, rătăcind printre dorinți, Ne plânge lacrima într-un tablou cu sfinți Și rugă mai culegem din izvoare... Și glasul ni-l sugrumă, neputința Atunci când,fruntea ne rămâne aplecată. Mai, adu-mi, Doamne, ruga înc-o dată Și-mbogățește-mi cu zăpezi , ființa
ZĂPEZILE DIN NOI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358887_a_360216]
-
în: Ediția nr. 352 din 18 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Duminică, 18 Decembrie 2011 Fiului risipitor... Din marginile lumii, iată, Înfrigurat spre Tine vin, Ca pe-un copil ce sunt, mă iartă Că nu Te-am înțeles deplin. Când rătăceam, Iisus mereu De Tine-mi aducea aminte- Nimic nu-i fără Dumnezeu, Cum nu-i nimic fără cuvinte! Ce tânăr și frumos eram! Neîmblânzit precum o stea, Nici timpului nu mă rugam În veșnicia lui să stea. Aveam în jurul meu
SPRE TINE VIN... de NICOLAE NICOARĂ HORIA în ediţia nr. 352 din 18 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358890_a_360219]
-
câte-au fost și ceea ce-am promis Constat că doar minciuna e cea adevărată. Ucide-ne un vis ce-acum e perimat (cu toate că-i auzi și-acum a lui chemare). Iubirea ce-am clădit acuma s-a stricat Tot rătăcind hai-hui sub razele de soare. În liniștea bolnavă din noaptea despărțirii Mă lasă să plutesc acum în visul tău. Ca să-nțeleg cumva că e timpul uitării Și că-n ceea ce fac nu o să-mi fie greu. Cuvintele sunt goale de
LINȘTE CIUDATĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358940_a_360269]
-
de soare. În liniștea bolnavă din noaptea despărțirii Mă lasă să plutesc acum în visul tău. Ca să-nțeleg cumva că e timpul uitării Și că-n ceea ce fac nu o să-mi fie greu. Cuvintele sunt goale de conținutul lor Eu rătăcesc bezmetic prin gânduri și prin vis. Demult mi s-a răcit al dragostei fior Și-acuma când mă muți pe sensul interzis. De mine tu nu râde când eu te părăsesc Așa e mult mai bine ! ... Nu spune vorbe goale
LINȘTE CIUDATĂ de FLORIN CEZAR CĂLIN în ediţia nr. 2057 din 18 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/358940_a_360269]
-
Seară de toamnă frumoasă, caldă, liniștită, aici în Carolina de Nord. Sfârșit de octombrie. Cu-adevărat grăit-a poetul: „Octombrie-a lăsat pe dealuri/ Covoare galbene și roșii” ... Mașina aleargă spre Centrul Artelor Performante din orașul Raleigh. Câte o frunză rătăcită prin văzduh cade, se rostogolește pe șosea, maronie și moartă, confirmându-ne efemeritatea vieții. Eternitatea ne-o dăruie doar cerul, cu luna - globul mare, auriu, împreună cu astrele din jurul său. Astăzi, 29 octombrie 2011, vom vedea spectacolul corpului de Balet din
CAROLINA BALLET de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 328 din 24 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/358964_a_360293]
-
Zidit în roua de cioburi A cuvintelor nemărturisite. Din unghiul privirilor mele Rămâne doar clipă cernita... Plutind în aerului cosmic Prin somnul privirilor fără nume. Îmi spăl clipă tăcerilor închise În albia lacrimilor seci ... Și te regăsesc pe malurile reci Rătăcit în gândul astral. gabrielaenerusu Referință Bibliografica: Gândul astral / Gabriela Rusu : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2203, Anul VII, 11 ianuarie 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017 Gabriela Rusu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este
GANDUL ASTRAL de GABRIELA RUSU în ediţia nr. 2203 din 11 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/358995_a_360324]
-
nu mi-ar ajunge să-i conturez prefață, Iubesc clipă de clipă mai mult decât pot duce, În anotimpul ei, captivă sunt de-o viață. Mă las de bunăvoie, de ea încătușata, Aș separă planete, de-ar fi s-o rătăcesc, Rodesc din rai lăstari, cât pot fi de bogată, Regina vieții mele, doar ei am să-i slujesc. Referință Bibliografica: Regina vieții mele / Ines Vândă Popa : Confluente Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1488, Anul V, 27 ianuarie 2015. Drepturi de
REGINA VIEȚII MELE de INES VANDA POPA în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359042_a_360371]
-
și cu lucrurile ei lipsite de însemnătate. Mărunte. Lucrurile mici și mărunte se agață ca râia de noi, pitorești. Frumusețea profesiei de jurnalist stă și în puterea schimbării. Numai așa mâine va fi o altă zi. Suntem oamenii întrebărilor. Ne rătăcim în întrebări. Stăm într-un conflict între trecut și viitor. Nu ne mai ajunge prezentul. E prea puțin prezent. Nu mai suntem prezenți în prezent. Stăm ca o liniuță de unire între așteptare și răspuns. Între acolade, cu satisfacție și
ŞTIREA ZILEI: JURNALISTUL – UN CHIRURG SOCIAL (ESEU) de DONA TUDOR în ediţia nr. 1428 din 28 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/359015_a_360344]
-
în: Ediția nr. 640 din 01 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului Din duh, curcubeu și pulbere de stele A zămislit Dumnezeu semințe de gând Din care ne-am născut pe pământ, Într-un leagăn de armonii eterne. Apoi, ne-am rătăcit... Pașii noștri s-au scufundat În noroaiele lipicioase ale lumii, Iar...după o vreme Ne-am regăsit La margine de timp Arzând, făclii albastre Pe gingașe lujere de lotus. Referință Bibliografică: Semințe de gând / Floarea Cărbune : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
SEMINŢE DE GÂND de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 640 din 01 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359061_a_360390]
-
Mihail Janto Publicat în: Ediția nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 Toate Articolele Autorului Tot mai mult mă îndepărtam De drumul pe care am pornit, Mă îndepărtam de tine. Tu ai hotărât așa, și sper să-ți fie bine. Am rătăcit ca și-un cuvânt, Pierdut între cuvinte. Ca și un gând nepotrivit, Șters din a ta minte. Purtat de viața am pribegit, În umbra și-n lumina sorții, Am rămas indiferent, Chiar și la gândul morții. Zadarnic căutam fericirea, În
CA TU SĂ TE APROPII… de MIHAIL JANTO în ediţia nr. 1488 din 27 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/359084_a_360413]
-
mai acompania scârțâitul/ușii stricate a liftului oprit de decenii/la subsol.” (Sfâșiat între două ceruri, p.6). Trecerea bruscă de la sublim la grotesc și sarcasm este șocantă în unele versuri ca acelea din Poem care trebuia să fie ochei: „rătăceam amândoi peste ochiul lumii ca doi îngeri/bizantini/împiedicându-ne din când în când tu/de surâsul meu știrb iar eu de/părul din nările dilatate ca un vagin de lăuza”. (p. 15). În al doilea ciclu (Anotimpul regăsit) lirismul
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
nimicuri/nu te mai doare tată deloc/nici o-ntrebare/durerea lumii noastre de-acum nu te/mai doare” (Am înflorit statuie p. 67). Amintirea „palmei” tatălui are parcă darul sa reașeze lumea dezechilibrată în rosturile ei firești, ca în poezia Rătăcind prin roua străină (p. 8): „îmi amintesc de palma grea a tatei/cum despica cerul copilăriei/mele în două/ca un trosnet de muguri/copți/ca o vecernie într-o limbă/uitată”. Șarpe sărutând, o piesă de rezistență a volumului
MĂŞTILE POETULUI de SORIN OLARIU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359252_a_360581]
-
Articolele Autorului Suflet trezit poezie [] Poezia de dragoste - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - de Ștefănescu Romeo-Nicolae [ASiIiVro ] 2009-12-04 | | Suflet trezit Am atins cândva dragostea dar a zburat cu inima mea... acum stau zgribulit într-un colț de suflet... Aștept din nou chemarea ta ce-a rătăcit cu inima mea... spre altă stea... uitarea... s-a ghemuit a încolțit în sufletul meu ce-a adormit... În vis am simțit lumina ta iubita mea cum ai revenit aveai un dar neprețuit... inima mea în care brusc... a răsărit
SUFLET TREZIT de ROMEO NICOLAE ŞTEFĂNESCU în ediţia nr. 245 din 02 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359289_a_360618]
-
adun întru zidire Păduri aprinse-n rădăcini de veac. Te știu lumină și respir prin tine. De câte ori ți-am fost oglindă-n vis Și ți-am pictat o mare-n valuri line Cu porți, din loc în loc, spre paradis! Când rătăceam amețitor de-albastru Cu pași de foc pe ochii înserării, Îți eram stea dar și tu-mi erai astru Și străluceam egali deasupra mării. Port vraja ta la drum de primăvară, Prin pieptul meu, azi trece-o ciocârlie Și-n
UN CÂMP DE MACI PE-O OAZĂ DE HÂRTIE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359331_a_360660]
-
bancnota în palmă, ca și cum doar aceea ar fi fost sprijinul clipelor viitoare. Ajunse între ruinele cu ziduri îngropate pe jumătate și se așeză pe patul din crengi de nuc acoperit cu o pătură veche. Era flămând și speriat. O sabie rătăcea prin sufletul lui. Polițistul din comună confirmă faptul că omul era mut și venise în zona lor în urmă cu vreo patru luni, odată cu primăvara. Ba mai mult, suferea de schizofrenie și căpătase obiceiuri oarecum sălbatice însă nimeni nu se
PROMISIUNEA DE JOI (VI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 786 din 24 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359332_a_360661]
-
le pun la icoana nemuririi. De trei ori a fost dat pe sub icoană pruncul, Apoi a fost încredințat Cerului. Rosturile lumii s-au desăvârșit, Rugăciunea a prins rădăcini, Iar din paginile însemnate cu brândușe, Au ieșit sfinții. GARĂ Dumnezeu se rătăcește Pe cărarea necosită a sufletului. Creația Lui S-a revoltat. Lacrimile de sfânt Sunt mai dureroase. În inima mea e o gară Ce așteaptă trenul judecății. Preacuratul mă iubește Mai mult decât mă iubesc eu. Citesc cu ochii sufletului... Viața
RĂSTIGNT PE CUVINTE de MENUT MAXIMINIAN în ediţia nr. 761 din 30 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359349_a_360678]
-
Publicat în: Ediția nr. 747 din 16 ianuarie 2013 Toate Articolele Autorului artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. filele
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. artist: Valovits László e o zi zgomotoasă prin liniștea ei. ascult glasuri străine. pădurea înghite umbrele trecerii gândului, printre schelete de copaci. triunghiul cu aria neagră și volumul rătăcit în uitare, conturează fulgerele trecutului. filele se umplu de uimirea mireanului, în fața creierului naturii, când creația omului stagnează, între explozii și implozii inutile. schelete de copaci devin oameni iar oamenii ascultă foșnetul frunzelor sub stratul uriaș de zăpadă, al propriilor
FĂRĂ GLAS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 747 din 16 ianuarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359374_a_360703]
-
alunecă pe cărare. Simt secunda căzută în pământ Și seismul stratului atemporal Când o lume trece în plan îndepărtat Cealaltă dă cu Dumnezeu extemporal. Trăiesc în tandemul celor două lumi paralele Prin harul necunoscut al timpului curbat Iar dacă mai rătăcesc pe căi de stele Doresc să uit de căderea lumii în păcat. Al.Florin ȚENE Referință Bibliografică: Între soare și rouă / Al Florin Țene : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 353, Anul I, 19 decembrie 2011. Drepturi de Autor: Copyright
ÎNTRE SOARE ŞI ROUĂ de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359452_a_360781]
-
În nr. 4 (8) din apr. 2011 apare povestirea „Furtuna”, în nr. 6 (10) din iunie 2011 apare „Plânsul puiului de lebădă”, în nr. 12 (16) din dec. 2011 apare „Învingerea stihiilor”, în nr. 2 (18) din feb. 2012 apare „Rătăciți pe mare”, în nr. 3 (19) martie 2012 apare proza „Călători clandestini”. Altă revistă care îmi publică prozele este și „Armonii Culturale” din Adjud, care în numărul din 7 noiembrie 2011 îmi publică „Învingerea stihiilor”, din 10 noiembrie 2011 îmi
UN SCRIITOR AL TAINICELOR IUBIRI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 774 din 12 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/359344_a_360673]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > HOINAR... Autor: Camelia Constantin Publicat în: Ediția nr. 353 din 19 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Se scutură frunzele, precum gândurile dospite în negura clipelor. Se aștern cuminți sub pasul hoinarului rătăcit în ceața de nepătruns a vremurilor. Privești in ochii timpului și-i vezi uimirea. Încă, nu s-a obișnuit cu mersul lucrurilor. De la întemeierea lumii nimic nu este cum se aștepta el ... timpul. Te plimbi fără țintă, cu mâinile in
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]
-
lumea întreagă. Geamătul surd îl simți în piept ... tic-tac ... un ritual ireversibil..iți aduni forțele ... mergi mai departe. Hoinarul Timpului pribegind prin iluziile existenței, fără popas. Cauți, cercetezi, experimentezi ... te întorci în cochilia începuturilor. Descoperi taine, cauți răspunsuri ... un singuratic rătăcind spre locuri unde nu există orizont. Urci coloana infinitului ... În straie albe te-a întâmpinat: „Ai găsit calea” i-a întins mâna transparentă. Și-a deschis aripile imaculate. O foaie nescrisă ... un timp început ... stropi de vânt, adiere de ploaie
HOINAR... de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 353 din 19 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/359455_a_360784]