5,449 matches
-
mică. Aceste neajunsuri sunt vizibile în mod deosebit în inductoarele lungi. Inductoarele cu deplasarea semifabricatelor pas cu pas nu prezintă aceste neajunsuri. Inductorul se montează din secții separate, lungimea fiecăruia este de 300 mm. Trei secții se montează pe o ramă comună cu o lungime de l000 mm, formând în acest fel un bloc. În compunerea fiecărui inductor intră secții de trei tipuri. Primul cu conductorul inductor cilindric. Al doilea și al treilea cu conductorul inductor oval, cu înalțimea secțiunii mărită
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Vasile CAȚARSCHI, Smaranda CAȚARSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93160]
-
alunecă in dispozitivul de primire al agregatului de forjare. Semifabricatele stau în inductor pe doua ghidaje din țeavă. Între aceste ghidaje se găsește un jgheab răcit cu apă. Acest jgheab se reazimă la capete pe doi suporți montați pe o ramă. Apa este adusă în jgheab în deschizătura suportului. Rama execută mișcări de dute-vino, când jgheabul ridică semifabricatele de pe ghidaje și le deplasează cu câtiva cm în lungul axei inductorului, apoi se lasă în jos, coborind din nou semifabricatele pe ghidaje
SIMPOZIONUL NAȚIONAL CU PARTICIPARE INTERNAȚIONALĂ CREATIVITATE ȘI MODERNITATE ÎN ȘCOALA ROMÂNEASCĂ by Vasile CAȚARSCHI, Smaranda CAȚARSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/91780_a_93160]
-
o arată. Punerea-în-imagine nu e altceva decât ridicarea inaparentului la vizibilitate, circumscrierea semnificării în sfera dicibilului. Imaginea apare într-o formă, la fel cum chipul unui om capătă conturul expresiv al unei înfățișări sau o natură moartă dobândește viață în rama unui tablou. Dacă trupul poetal al semnificabilului apare în forma unei imagini - poate să apară ca imagine - și dacă aceasta este imaginea originarului, forma pe care o ia esența unui lucru, cum devine posibilă imaginea și, mai ales, ce formă
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
la fel, drept tot. Flacăra aprinsă în "firida unde arde cu foc nestins Divinul" iradiază prin spații redând nemărginirii fugarul ei mister, "mereu mai străvezie, mereu mai necuprinsă,/ Prin sure și înalte pustiuri de eter" (Când va veni declinul). În rama imensă a acestui tablou deschis în infrarealitate, "sub îngânata lumină-abia născândă" (Gest), perspectiva se adâncește până la transparență, arătând imaginea hieratică prin care se străvede epura posibilului, "somptuosul crin / Al formei" (Luntrea)15. Decreația vizibilului Poemul Driada reia aceste teme, circumscrise
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
sub ochi - în ochi - nu e obiect exterior al naturii adus la reprezentare, ci o priveliște creată, în absența oricărei aduceri la prezență în care am putea recunoaște lumea concretă, referentul vizat. Viziune și nu vizare, poemul nu e decât rama în care sufletul își proiectează perspectiva poetală. Nu e de mirare că proiecția aceasta nu este una de natură optică, ci mai degrabă dezvăluitoare a faldurilor de lumină ce învăluie chipul sufletului. Chip al unei transparențe strălucitoare dat intuirii pure
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în evidență desfășurarea. "Gol și sfânt", sensul abia născut în zarea îndepărtată a posibilului se arată în toată măreția simplității, rostindu-și absoluta singularitate, golul luminos al trupului. Gol al unui posibil predispus umplerii, rostirii depline, el nu e decât rama nevăzută a unei forme născânde, a unei imagini fără imagine: "glasul a dansat nevăzut în noapte,/ ca un nou cuvânt, ca o înviere,/ amețind stelele, tremurând tăcerile". Rostire imprezentabilă, dans al slăvirii cuvântului ce se naște - nu e aceasta imaginea
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
în natura inevidentă a formei interioare: "orice peisaj are mai ales un chip nevăzut/ dar nu-l poți/ picta/ decât după ce - meditând, apropiindu-te - ai devenit/ chiar peisajul". Dacă ceva se arată la modul imprezentabilului, el nu se manifestă (în rama unui tablou, ca și în corpul unui poem) în datele sale reprezentabile, imediat perceptibile, transpuse în vizibilitatea unui orizont. El este ceea ce nu e de față, nu are fața manifestării; dacă totuși putem vorbi de fața unei manifestări fenomenale, aceasta
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
Abia atunci se văd "icoanele semințelor", marca imaginală a nevăzutului seminal: "semințele obârșiilor/ Cu fața spre plugurile Răsăritului", iar "grâul e chip/ Și față povestesc și ochii animalelor,/ Primejdia și slava sunt pe chip"78. "Icoană țin" cu toatele, căci în rama invizibilului excesul slavei se oferă privirii, saturând-o extatic, dilatând-o în hiperbola nemaivăzutului: "Semințe străvezii cât munții cresc/ În glii de limpede lumină/ Nu se mai poate tăinui nimic/ Căci totul e o taină în lumină"79. Acesta e
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
golul care le reflectă în lumină 5. Dacă urma este fără formă, ea pune totuși în vederea unei urmări; este imaginea încă neformată a unei surveniri, nu informul ca atare drept inevident al începutului absolut, ci apariția fără contur, neînchisă în rama vizibilului. O apariție deschisă, a Deschisului prin care vederea poate trece, in-forma ascunsă a unei imagini, așa cum ea se arată în poemul Mereu așa6: Și dacă vine larg ocolind peste arbori și spume/ Daimonul serii este pentru ca timpul vechi să
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
haloul unei imagini răsturnate 11. Imaginea nu reflectă ceea ce este ca și cum n-ar fi, nimicul neființei care pune stăpânire pe lume. Ea pune în vedere posibilul contrar: acolo unde totul pare imposibilitate a oricărui înțeles al ființării, posibilul apare în rama inaparentului: "Fluturare de aur/ pe ochi mi se așează". Nimic predictibil și previzibil în această bruscă survenire a luminii; ochii nu văd decât perspectiva deschisă de nimicul invizibil, imprevizibil. Fluturarea de aur nu arată faptul de a fi în care
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
imprezentabil, căci lucrurile sunt acum în starea fără durată a unei manifestări blocate, el se pune ca posibil în liniștea unui contur nemișcat. Ce se conturează aici - acum - e fără chip, suprimă definiția identității, se spune fără să se arate. Rama liniștii în care sunt prinse lucrurile e forma goală, imaginea estompată a absenței. Lipsesc într-adevăr lucrurile din prezentul liniștirii absolute, încremenesc ele într-o formă fără imagine? Formă în care se liniștesc, intră în ritmul unui alt ordin, dar
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
care nimic nu are față decât Cel-pururi-de-față. E chipul cu care, in nuce, totul se aseamănă, se dă pe față, se împărtășește fără să se împartă, întrezărește și înțelege fără rest. Chipul acesta nu se arată în închipuire, iese din rama celor imaginabile. Intră în vedere nevăzut 57. Imaginea esențială a Firului cu plumb dă cu adevărat măsura zidirii. Căci creația e prin excelență verticalitate, postulație dinamică, plăsmuire dreaptă. Aici imaginile se aliniază în funcție de unicul reper care le "magnetizează": icoana desăvârșirii
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
dezghețul mai dăinuie/ și nimic nu împiedică râul să se desprindă de acest/ poem atât de zadarnic, unde/ între glasul păsării și colină/ e o indiferență de pajiște". Contrar aparenței, nimic nu dăinuie, nu rămâne în structura unei închegări, în rama poetică a tabloului. Singura subzistentă - și rezistentă - este desfacerea, desprinderea, decurgerea. Peisaj al derivei, scena unei dislocări. În chiar substanța poemului, ceva se rupe, se îndepărtează, ia distanță. Dacă râul se desprinde de poem, se mai arată el în chipul
Poetică fenomenologică: lectura imaginii by Dorin Ștefănescu () [Corola-publishinghouse/Science/84974_a_85759]
-
insistent și mai lipsită de măsură, ca și cum lipsa de măsură ar fi ceea ce împinge, în ultimă instanță, la confruntarea compulsivă cu exteriorul. În orice caz, acum ei se simțeau măsurați cu atenție de arhitecți dindărătul unor perechi de ochelari cu rame fine și al unei transparențe anonime, ce ar fi putut avea și ea măsurile ei proprii - necunoscute, dar capabile să se intercaleze incognito în scenă cu acea inestimabilă putere de răsturnare ce revine necunoscutului. Cu toată prezența insolită a delicateselor
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-ntindă inspirat mâna către buzunarul domnului de-alături, sponsorul nolens al voiajului său de liberare. Aaa, dumnealui venise la expoziție să pătrundă subtilitățile mizeriei braziliene revelate de arta fotografică... Da, da... Ei, și uite că mizeria sărise afară din rama în care somnola, ca o jivină afurisită, și-l mușcase veridic de venit, pătrunzându-i ea lui în buzunar! "Mizeria-i ca stolul de porumbei", filozofă Rică, simțindu-se înălțat de înaripata constatare; "azi pe casa noastră, mâine pe casa
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
gata mereu să se reasambleze după dezasamblări și să-și transfere clandestin posibilități la distanță, printr-o mișcare ondulatorie; o mașinărie marțială cu geometrie variabilă, și capabilă să fluidizeze stazele în care devenirea socială se împotmolea, îl asalta mobilizator din ramele lucrărilor cu afecte fraterne, ce-l branșau la o amplă dinamică de ansamblu, transoceanică. Rostul artei de a da la iveală chiar și adevăruri mai deficitare în frumusețe se împlinea cumva și prin mijlocirea lui. Mesajul fotografiilor se disimula în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
efemeră cu miros muced de penitenciar, înspre concluzia frustă, rostită însă cu vehemența omului încolțit: "noi... vrem să trăim ca voi, ce mai!" Adică te răsfeți pe canapelele Range Rover-ului deasupra noroaielor, sucești pe toate părțile lumea dindărătul ochelarilor cu ramă aurită, potriviți cu-n deget subțiat de-atâta manichiură, despici aerul și-l purici de cuvinte plesnind de noimă cu mâna-ți fără griji de albă trecută prin brățara ceasului de măsurat plictisul, doar spre a naște întrebarea stupidă: "Dar
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să-i arăt că e o concepție melodramatică. Johan consideră asta o atitudine defensivă din partea mea. Probabil că sunt "un truditor miop". Johan îi consideră "ciclopi" pe toți oamenii muncitori și responsabili. O aluzie clară la niște ochelari de scafandru. "Ramă rotundă de ochelari în jurul meclei, cu prinzătoare de cauciuc". Îl întreb cum vede el reformarea societății. Îmi răspunde că ar trebui să oprim toată mașinăria și să ne punem pe meditat (!) jumătate de an. Am putea trăi un timp din
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
L-oi fi enervat pe șofer că nu i-am răspuns mai devreme la salut?) S-a spart geamul de la portretul lui Luther și am apăsat cioburile ca să stea la locul lor. Mă tem ca umezeala să nu deterioreze gravura. Rama neagră a rezistat, a curs numai un pic de rumeguș la una din încheieturi. În jurul bisericii strat subțire de zăpadă, scuturat din copaci. Ușa deschisă, slavă Domnului. Mai rece și mai umed ca la Sundre. Vamlingbo e totuși catedrala zonei
by P. C. Jersild [Corola-publishinghouse/Memoirs/1092_a_2600]
-
28 ianuarie 2005) La cine scrii, domn’le? Mă aflu în grădina unui restaurant bucureștean. Un prieten ține morțiș să-mi prezinte un posibil investitor, om doldora de bani, gata să finanțeze un ziar „ca lumea”. Ne cântărim reciproc pe sub ramele ochelarilor de soare. Spre finalul mesei, învârtind coniacul în paharul bulbucat, mă întreabă scurt: „La cine scrii, domn’le?” „La nimeni”, răspund. Răspunsul îl amuză. Mă amuză amuzamentul său. Deschide o mapă așezată tacticos pe masă. „Păi, uite aici articolele
ABSURDISTAN - o tragedie cu ieșire la mare by Dorin Tudoran [Corola-publishinghouse/Journalistic/1857_a_3182]
-
una lângă alta, și decorăm cu măsline și verdeață. ȘNIȚEL CU BACON 700 g mușchi de vită tăiat felii, bătut cu ciocanul bine, condimentat, dat prin făină de grâu, apoi prin ou bătut și prin pesmet. Îl prăjim în margarină Rama sau ulei. După ce l-am prăjit, îl aranjăm într-o tavă sau vas yena, felie lângă felie, peste care se pune câte o felie de bacon sau costiță afumată. În tavă, peste escalop turnăm un sos picant, făcut din 2
BUNĂTĂŢI BUCOVINENE by Rozalia Craciunescu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/537_a_874]
-
de neprimitoare pentru un pîrlit ca mine, am văzut în fața mea un omuleț ciudat, care mă urmărea cu o privire amuzată. Era o prezență reconfortantă, cu statură măruntă, rotofei, cu chip bălan, surîzător, cu ochi albaștri în spatele unor ochelari cu ramă de aur. Se făcuse ora cinci, abia se crăpa de ziuă, dar omulețul apăruse îmbrăcat ca din cutie, cu un costum cenușiu, proaspăt, cu cămașă sclipitor de albă și cu un nod ireproșabil la cravată. Proaspăt bărbierit, purta în mînă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
de noapte îi sunt cît se poate de obișnuite. Îi strig: "Sunt eu, Dana". "Doamne! strigă, cum poți fi tu? Cum ai venit?". Să aștept o clipă și coboară îndată. Și pașii se apropie de ușă și ea apare în rama de lumină din prag și zice iar " Doamne! Cum ai venit?" Iar eu îi răspund că "m-a adus un băiat cu mașina, stai să ți-l prezint", dar sacul era lîngă mine și Jackie plecase. POPAS ÎN ALPI Îmi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
dar sacul era lîngă mine și Jackie plecase. POPAS ÎN ALPI Îmi permiteți să citesc și eu " Le Monde", doamnă? Asta se întîmpla în 1964, pe plajă la Mamaia. Un bărbat îndesat, roșcovan, cu o chelie strălucitoare și ochelari cu ramă subțire, se oprise în dreptul meu, privind ziarul pe care tocmai îl lăsasem pe nisip pentru a profita cu ochii închiși de una din razele de soare ce scăldau în acest august plin de toane, litoralul. Desigur, domnule. Soția mea l-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
toamna anului 1919, pe la finele lui septembrie sunt în București cu pictorul Băeșu ca să deschidem expoziția, eu fără nici un ban în buzunar. Băeșu avea mai multă strânsură, însă nu vroia să împrumute. La cineva am găsit credit ca să-mi plătesc ramele și să dau acont la sala de expoziție, după cât îmi amintesc pe la unul din administratorii cunoscuți în Iași. Cu vai și hopuri, în octombrie, la sala Mozart, peste drum de terasa Otetelișanu, facem deschiderea. Vine lume multă, era prima expoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1449_a_2747]