18,605 matches
-
Acasa > Stihuri > Prietenie > DIALOG POETIC ADINA ȘI MIRCEA (D-ALE NATURII) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului A Scoarță fără vlagă, mândră ce erai! Ai lăsat și ramuri și frunziș și tot; Când în altă viață, ram bogat purtai! Eu să te mai aflu astăzi, nu mai pot... M Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
ADINA ȘI MIRCEA (D-ALE NATURII) Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului A Scoarță fără vlagă, mândră ce erai! Ai lăsat și ramuri și frunziș și tot; Când în altă viață, ram bogat purtai! Eu să te mai aflu astăzi, nu mai pot... M Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând pe ram, Îmi aduce-aminte că...poate...sunt viu... A
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
frunziș și tot; Când în altă viață, ram bogat purtai! Eu să te mai aflu astăzi, nu mai pot... M Nu găsesc nici toamna, nici culori nu am Sufletul îmi este un adânc pustiu, Numai câte-o frunză tremurând pe ram, Îmi aduce-aminte că...poate...sunt viu... A În adâncu-acela, știu că mai exiști Și ești viu și cântec mai doinești ades; Doar când toamne cântă-n ochii tăi cei triști Eu aleg ce-mi place și ce-i de ales
DIALOG POETIC ADINA ŞI MIRCEA (D-ALE NATURII) de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341290_a_342619]
-
din icoane. Și primul ton al toamnei își țipă ruginiu Un dor de amintirea când mugurii vibrau În primăvara nopții când somnul e târziu Și visele albastre la revedere-și iau... Un cântec mai răsună în scoarța fără viață A ramului ce ieri, pulsa de seva florii; Dar ce sonete, Doamne, scâncesc dintr-o paiață Cu lacrima logodnei uscată-n cer, când norii Mai uită că e toamnă și lasă să mai ningă Cu praf de stele-n palma deschisă-a
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
seva florii; Dar ce sonete, Doamne, scâncesc dintr-o paiață Cu lacrima logodnei uscată-n cer, când norii Mai uită că e toamnă și lasă să mai ningă Cu praf de stele-n palma deschisă-a unui gând, Pe-un ram dintr-o pădure ce-ncearcă să convingă Că nu e timpul încă să moară.Până când Încep să-l părăsească pe rând, frunzele toate: Amante-nfrigurate, uitând că le-a fost drag; Ce soartă mă mai paște, mă mir de nu se
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
frunzele toate: Amante-nfrigurate, uitând că le-a fost drag; Ce soartă mă mai paște, mă mir de nu se poate Că deși casă-mi este pădurea...sunt pribeag... Mă mai mângâie toamna cu-alaiul ei de ploi Mireasă rătăcită prin ramurile mele, Când mai dansează luna un menuet în doi, Sau când arcușul nopții doinește printre stele... Referință Bibliografică: Lemnul învierii / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 784, Anul III, 22 februarie 2013. Drepturi de Autor: Copyright © 2013 Violetta
LEMNUL ÎNVIERII de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341282_a_342611]
-
vară îți las pe sub ferestre; O clipă de tăcere mai strigă-n calendar Secunda răstignită mi-e lacrimă și zestre. Ascultă-mă-n pădurea în care verde, mori Și-n firul de durere din iarba fără glas! E-acolo printre ramuri, ce nu mai râd în zori Un strop de cer albastru și-un loc de bun rămas. Că, lumea-n care dorul, ce-mi cântă într-un vers Crucifică speranța și frumusețea ei, Nu-i nicio vină-n toana ce
NEBUNUL MEU DE TEI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341287_a_342616]
-
Stihuri > Prietenie > EU MIREASA - FRUNZĂ Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 784 din 22 februarie 2013 Toate Articolele Autorului Eu sunt nemurire, tu mă ține minte Lacrimă de stele, șoaptă ce nu minte. Prinde-mă în toamne, frunză fără ram, Ochiul meu albastru stinge-l că e cam Obosit de ploaie și de somn uitat. În pădurea verde, fără de păcat Florile au teamă de sărutul tău, Eu ascund pădurea și de spui că-i rău Că te am în mine
FRUNZĂ de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341298_a_342627]
-
zăbovește-n dungă. Se-adună laolaltă zburlite crengi golașe: (Au mare adunare, la sediul lor central) Și-au apretat în grabă, cămăși și gulerașe Și ce alarmă falsă și ce anunț banal! Se-apropie urgia, ''copaci fără pădure''; Ascundeți-vă ramuri și frunze ruginii! Și acareturi alte ce-aveți să nu vă fure Furtunile și ploaia și toamna ce-o veni! Și se tot miră ele, de teama generală Ce-a împânzit natura de când a dat un strop De ploaie rătăcită
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
vă bucurați, până nu ziceți: hop! Adică, este soare și verdele mai țipă C-o ultimă suflare chiar de ne pare vie, Dar, păsările zboară c-o singură aripă Și de la cea Mărie se poartă pălărie. Așa că dragi copaci și ramuri desfrunzite Mai bine ascultați ce spune în anunț; Vin ploile-n galop, că toamnele-s venite Covorul ruginiu ne face un denunț: O toamnă-a evadat acum câteva zile Din calendarul verii...și plouă peste file... Referință Bibliografică: O toamnă
O TOAMNĂ-A EVADAT de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 784 din 22 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341284_a_342613]
-
asupra străjerilor. Căpitanul Preda izbește cu paloșul în pieptul acvilei. Instantaneu aude un țipăt înfiorător de se cutremură turlele castelului și cei doi străjeri sunt prinși de ghearele fioroasei păsări. Câteva clipe tinerii plutesc prin aer, apoi sunt azvârliți printre ramurile copacilor. Căpitanul privește uimit acest spectacol îngrozitor. Cu o forță nevăzută prinde vânjos o suliță și o aruncă în direcția răpitoarei. Satana o prinde cu ghearele, o rupe în două ca pe un băț, apoi se îndreaptă spre el cu
II. SUB SEMNUL BLESTEMULUI de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1372 din 03 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341158_a_342487]
-
meditam la venirea primăverii. Eram tânăr pe atunci, mugurii mei se grăbeau să înfrunzească, deja, undeva, pe vale, înfloriseră cornii. Și, stând așa pe gânduri, am simțit o pală de vânt căldicel, care se strecura printre brazi scuturând zăpada de pe ramuri. Mijea de ziuă, cerul începuse a se înroși spre răsărit, semn că până la ivirea soarelui nu mai era mult. Drept să-ți spun, nici n-am simțit când a trecut noaptea, ultima noapte a luifebruarie. Când mi-am revenit, era
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
Primăvară. Melodia suavă a fost auzită și de ea, dar bietul ghiocel, căci așa se numea firavul clopoțel, răsărise sub o tufă spinoasă. De bucurie, și plină de compasiune pentru ghiocelul atât de plăpând, ea s-a apucat să îndepărteze ramurile spinoase ce-l umbreau. Înfuriată, Iarna a chemat crivățul care a suflat asupra ghiocelului... și l-a înghețat. Blânda Primăvară a acoperit clopoțelul fragil, cu palmele ei încălzite. Dar, din nebăgare de seamă, zâna s-a rănit într-un spin
LEGENDA MĂRŢIŞORULUI de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 1157 din 02 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/341295_a_342624]
-
ÎN TOAMNA TA Autor: Violetta Petre Publicat în: Ediția nr. 253 din 10 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului E-atâta frumusețe în toamna ta de azi Că șterge și tristețea și plânsul dintre brazi Hai, umple-mă de frunze și ramuri fremătând Și-adapă-mi setea-albastră cu florile din gând! Și du-mă pe cărări pe unde curg izvoare Să-mi spăl cu apă rece iubirea ce mă doare În toamna ta miracol, povești cu zâne bune Ne-or prinde în inele și
ÎN TOAMNA TA de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 253 din 10 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341321_a_342650]
-
marginea unui vis știi tu, acela în care mă așteptai într-o gară cu un singur peron, un singur tren, cu un singur vagon un singur călător... nu m-a așteptat nimeni, doar o toamnă ascunsă-ntr-un balansoar de ramuri uscate mi-a scârțâit un oftat de adio... Și eu care te pictasem în suflet ca pe ultimul trandafir al înfloririi-n asfințit ultima înflorire cu nume de mesager divin... Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - ultima înflorire / Violetta Petre : Confluențe Literare
ULTIMA ÎNFLORIRE de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341330_a_342659]
-
ce nu vrei să știi Ca să nu te doară umbrele ascunse de tine într-o clipă de adevăr E binele ascuns în rău Hai să vedem cine își schimbă culoarea când moartea mușcă din primăvară Omul sau frunza uitată pe ram într-un moment de neglijență al toamnei Mirele sau mireasa Oastea Domnului ne are pe toți în vedere numai noi de-am păstra Ruga în îngenunchere Referință Bibliografică: Cântecul lebedei - dacă m-aș ști / Violetta Petre : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
DACĂ M-AŞ ŞTI de VIOLETTA PETRE în ediţia nr. 781 din 19 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341336_a_342665]
-
și-a apărut în „Năzuințe” în 1979. Am ajuns să debutez și în volum, într-o antologie colectivă a membrilor Cenaclului Literar „Elena Farago” din Craiova, „Ora planetei”, în anul 1980. L-am întâlnit la Craiova, mai târziu, la Cenaclul „Ramuri”, pe Marin Sorescu, originar din Bulzești - la o azvârlitură de băț de Bălceștiul meu. Mereu treceam cu rata aglomerată prin Bulzești, aflat pe ruta Bălcești - Craiova. A urmat atunci o pauză temporară la matematică; eu scriam de grabă poeme, eseuri
TAINA SCRISULUI (42) – CIFRELE AU ÎNCEPUT SĂ VIBREZE LIRIC de FLORENTIN SMARANDACHE în ediţia nr. 767 din 05 februarie 2013 [Corola-blog/BlogPost/341388_a_342717]
-
pe coloane de piatră, iar ascensiunea se făcea cu ajutorul scărilor interioare. Izvoare de apă erau urcate artificial în zona de sus, cu ajutorul unor sisteme de tipul șuruburilor elicoidale (melcul lui Arhimede). Prin urmare, iarba era permanent verde, la fel și ramurile arborilor. Ca într-un tablou suprarealist, complexul de plante avea un aspect luxuriant, în contrast cu deșertul înconjurător. Nu cunoaștem astăzi, cu certitudine, unde anume se vor fi aflat legendarele Grădini, suspendate între pământ și cer, și dacă urmele-martori le aparțin, ori
LAZĂR LĂDARIU-VECERNIILE AMIEZII de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 349 din 15 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341442_a_342771]
-
decât aici unde fiecare kitsch își aprinde rugu-n zori o maree de cristal un halou de lumini albe împrejur atâtea salbe pe atolul de coral eu eram și nu eram cela care mă cunosc aripi fluturii de mosc umeri, fiecare ram împrejuru-mi totul nou cum e cerul de smarald adierea unui fald dintr-un neștiut tablou Referință Bibliografică: atolul de cristal / Ion Untaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 466, Anul II, 10 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ion
ATOLUL DE CRISTAL de ION UNTARU în ediţia nr. 466 din 10 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341458_a_342787]
-
mine la casa mea din munți. - La” Casa cu Voci”? Hmmm, ademenitoare propunere. Era într-o dimineață de mai când am ajuns în satul acela din munți. Mai întâi am văzut doar raze de soare care se jucau voioase printre ramuri de prun înflorit. M-am îndreptat într-acolo probabil căutând căldura lor. Noaptea mi-o petrecusem într-o colibă părăsită și fusese răcoroasă. Îmi fusese prea lene să îmi întind cortul. Ca să ajung la petecul ăla de pământ am urmat
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
unui pârâu a cărui apă murmura suav ca un cântec de fluier. L-a părăsit și s-a strecurat pe sub poala unei stânci golașe. După stâncă, o livadă de pruni, meri și doi nuci bătrâni. Iarba necosită, înaltă, ajungea până la ramurile pomilor în floare. Flori multicolore își scoteau capul din verdele crud al ierbii, vrând să prindă soarele. Albinele munceau de zor, zburând din floare în floare. Razele de soare pe care le urmărisem din vale mă strigau. O pădure de
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
capul din verdele crud al ierbii, vrând să prindă soarele. Albinele munceau de zor, zburând din floare în floare. Razele de soare pe care le urmărisem din vale mă strigau. O pădure de urzici mi-a tăiat calea. Printre ele ramurile unui corcoduș încercau să iasă la lumină. Alături, un colț de acoperiș. Am culcat la pământ urzicile cu un leaț apărut la picioarele mele de nu știu unde și am ajuns la casă. Mi s-a părut un palat deși mai erau
CASA CU VOCI de HELENE PFLITSCH în ediţia nr. 718 din 18 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341439_a_342768]
-
În liniștea făntânii lasă-mi semn De-a te primi în altă primăvară Te-ai rătăcit în țara de ninsori și vulturii de gheață îți dau roată, ghicește-mă și nu vei ști să mori de viscole pustii cutremurată Or, ramul de zăpadă poate-a fost să-ți scuture pe buze floarea toată; la casa cui vei cere adăpost de-atâta ger, iubirea mea iernată ? ÎNTOARCEREA DIN CUVÂNT Cu susur jalnic râul mă chema Și voia geru-n carnea mea să doarmă
MEDALION LIRIC de NICOLAE NEGULESCU în ediţia nr. 724 din 24 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341512_a_342841]
-
Dan Florița Seracin Publicat în: Ediția nr. 360 din 26 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului POPAS ÎN CICLADE ...Rămăsesem în urma grupului și mă plimbam stingher printre chiparoși, oleandri și palmieri. Împrejurul meu, o vegetație densă, mustind de sevă, întinzând lascivă ramuri și frunze către lumină, părea să oficieze ritualul de adorație a unei zeități păgâne. Un adolescent nud, turnat în bronz, se hlizea vărsând apă dintr-un chiup ținut pe umăr într-un havuz cu pești roșii. Pe piept avea dâre
POPAS ÎN CICLADE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 360 din 26 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/341482_a_342811]
-
CARE CHIPUL MEU al cui e cântecul acesta alb în care stau ca într-un abur aici pe muntele suferinței urcând din văile întinse vai și cântecul meu este un abur păsările acestea care urcă veșnic din adâncul timpului cu ramuri de mirt înflorite în cioc mă privesc ca pe o statuie apoi își reiau mersul greoi de pinguini și-n apusul în care chipul meu se recompune îmi aud clipele căzând în mare ca un nor de pulbere varul chipului
POEMELE MUNTELUI ÎNCĂRCAT DE DRAGOSTE (1) de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 728 din 28 decembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/341507_a_342836]