3,546 matches
-
1897-2000)”", criticul Călin Căliman afirma că în filmul "Povestea dragostei" Gopo este „cuceritor prin capacitatea de invenție, ba și prin distribuție”. Natalia Stancu susținea că în acest film este dominantă "„preocuparea pentru expresivitatea plastică de ansamblu și dinamismul culorii, pe realizator nepreocupându-l frumusețea, ci expresivitatea (când de excepție, când absolut comună - după împrejurări) personajelor sale, după cum nu îl interesează decât pentru anumite momente ale filmului său profesionalitatea actorilor”". Nicolae Mateescu considera că această variantă a basmului este demistificatoare, "„ușor ironică
Povestea dragostei () [Corola-website/Science/327303_a_328632]
-
întrebându-se unul pe altul: „Cine ești tu?” pe versurile Flaviei Buref și muzica lui Temistocle Popa. Câteva apariții cu totul episodice fixează personaje de insectar: Draga Olteanu într-o florăreasă plină de savoare, Amza Pellea mușcând dintr-un sandviș, realizatorul însuși strâmbându-se comic în obiectiv ș.a.m.d.”" Jurnalistul Cristian Tudor Popescu, doctor în cinematografie și profesor asociat la UNATC, considera că filmul "Eu, tu, și... Ovidiu" se înscrie printre filmele care prezintă „un univers fictiv, o Românie paralelă
Eu, tu, și... Ovidiu () [Corola-website/Science/327340_a_328669]
-
Cinematografică București (România), în colaborare cu studiourile "Mosfilm" și "Soiuzmultfilm" (Moscova, URSS). Scenariul a fost scris de Valentin Ejov și de Ion Popescu-Gopo, filmul fiind regizat de Ion Popescu-Gopo. Regizorul susținea că tehnica avansată începe să ajungă la îndemâna copiilor, iar realizatorii de filme trebuie să se adapteze acestui progres. "„Evoluăm cu o viteză specifică secolului nostru, tehnica ne înconjoară și se joacă cu copiii, oferindu-le butoane pentru apăsat, pentru răsucit: se aude, se vede, se calculează, se telefonează, se face
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
ca oricând, plin de inentivitate și candoare. Criticul Tudor Caranfil a dat filmului o stea din cinci și a făcut următorul comentariu: "„Cele două fetițe atât de diferite, explorează Tranzistoria, lume imaginară din interiorul televizorului. Nouă glumă cinematografică pentru care realizatorul se servește, doar ca pretext, de rețeaua circuitelor electronice, ingenios concretizate în balerine care interceptează, în dansul lor, fetițele. Maria și Mirabela au fizionomia schimbată. Locul Medeei Marinescu și Ingridei Cellia, care în opt ani au devenit domnișoare, a fost
Maria Mirabela în Tranzistoria () [Corola-website/Science/327347_a_328676]
-
uscat, pentru care s-au folosit 32 modele de culori. Culoarea albastră-verzuie a aripioarei lui Ariel este o nuanță realizată special în laboratoarele Disney; culoarea a fost numită "Ariel", după personaj. Alegerea culorii părului a fost subiect de dispută între realizatorii filmului și executivii studioului, care doreau să aibă păr blond. Aceștia au fost convinși când li s-a explicat că părul roșcat realizează un contrast mai bun cu coada verde a lui Ariel și că această nuanță este mai ușor
Ariel (personaj Disney) () [Corola-website/Science/327382_a_328711]
-
a ieșit din cursă și nu vrea să rănească pe nimeni. El a spus că și-a dat seama cât de mult l-a dat peste cap relația lui cu Judy. Filmul se încheie brusc după ce Gabe îi întreabă pe realizatorul nevăzut al filmului documentar: "Pot să plec? E gata?". Distribuția îi include în ordinea apariției pe generic pe următorii: "Soți și soții" a fost lansat la 18 septembrie 1992 în 865 de cinematografe, obținând încasări de 3.520.550 $ (4
Soți și soții () [Corola-website/Science/327410_a_328739]
-
Lumea poveștilor lui Ion Creangă, căreia Gopo avea să-i rămână tălmăcitor fidel și creator, e tratată familiar, savuros, cu distanțare, după formula basmului în basm. Deși cunoaște viitorul, în momente decisive feciorul se fâstâcește uitând mereu soluția din poveste. Realizatorul n-a știut folosi integral trimiterile filozofico-estetice ale interesantei premise, dar a păstrat luciditatea, ironia bonomă, fina persiflare și excelența picturalității cinematografice. Ion Oroveanu (Pr. Mamaia), semnatarul scenografiei, se mișcă în largul său într-o amplă gamă plastică, de la miniatura
De-aș fi... Harap Alb () [Corola-website/Science/327389_a_328718]
-
femeie fotograf și mută care se lovește de obstacole emoționale și existențiale în viața sa și începe să ia în considerare ideea ca conștiința individuală și cea de grup pot influența lumea materială. Experiențele sale de viață sunt folosite de către realizatorii filmului pentru a ilustra teza filmului despre fizica cuantică și conștiință. Premiera cinematografică din 2004 a filmului a fost urmată de o versiune extinsă pe DVD în 2006, versiune schimbată substanțial. Printre subiectele discutate în acest film se numără neurologia
What the Bleep Do We Know!? () [Corola-website/Science/330594_a_331923]
-
din anii 1960. Ursus era un personaj supraomenesc din epoca romană veche, care a fost folosit ca protagonist într-o serie de filme de aventură italiene realizate la începutul anilor 1960. După ce a început „nebunia” filmelor cu "Hercule" în 1959, realizatorii de film italieni au căutat alte personaje de musculoși care să fie similare cu Hercule, rezultând astfel seria de nouă filme cu "Ursus" de mai jos. Ursus a fost menționat ca fiind unul dintre "Fii lui Hercule" atunci când două dintre
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
stimulat o a doua renaștere a genului italian pepla de sabie și vrăjitorie în următorii cinci ani. Majoritatea filmelor din această perioadă aveau bugete mici, concentrându-se mai mult pe filme cu barbari și pirați, pentru a evita decorurile scumpe. Realizatorii filmelor au încercat să compenseze aceste neajunsuri prin adăugarea unor elemente grafice gore și nuditate. Multe dintre aceste filme din anii 1980 au fost regizate de către regizori italieni notabili de filme de groază cum ar fi Lou Ferrigno ori Sabrina
Film peplum () [Corola-website/Science/330802_a_332131]
-
23 de ani mai tânără decât Beligan. Filmul i-a prilejuit comicului Mircea Crișan să realizeze unul dintre cele mai întinse roluri de film din întreaga sa carieră. Regizor secund a fost Geta Tarnavschi, iar director de imagine Nicolae Girardi. Realizatorii au beneficiat de aportul inginerilor Costantin Xenachis și Richard Martini pe post de consilieri tehnici. La acest film au colaborat ca asistenți viitori profesioniști din domeniul cinematografiei precum Jana Dochița (asistent de regie), Elena Pantazică și Sanda Bălășescu (asistente de
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
el împrumută chipul unei plăsmuiri ideale de activist al altruismului, un «șef al sectorului suflete». Ecranizarea unei piese de succes conjunctural a lui Al. Mirodan, în care suficiența, ipocrizia, filistinismul sunt aspru penalizate de aspirația spre vis, dragoste și poezie. Realizatorul a mizat, în reliefarea tipurilor, exclusiv pe jocul aluziilor și ironiei dialogului-recital de calambururi, ghiftuit cu aforisme. Semitonul și șoapta compun climatul unei comedii de marivodaj, curajoase în conjunctura timpului. Diapazonul vocal al protagonistei e valorificat mai bine ca oricând
Șeful sectorului suflete (film) () [Corola-website/Science/329072_a_330401]
-
încoace, munca de regizorat a așa-zisei "Școli Poloneze de Film" a avut o mare influență asupra tendințelor contemporane, cum ar fi noul val francez, neorealismul italian sau chiar cinematografia hollywoodiană clasică târzie. După al Doilea Război Mondial, în ciuda cenzurii, realizatori de filme precum Roman Polanski, Krzysztof Kieślowski, Agnieszka Holland, Andrzej Wajda sau Andrzej Zulawski au influențat dezvoltarea cinematografiei. În perioada de după căderea comunismului, când nu a mai existat acea luptă cu cenzura și fiind caracterizată de un număr mare de
Cultura Poloniei () [Corola-website/Science/329115_a_330444]
-
(n. 16 mai 1967 în Salzburg) este un regizor, scenarist, realizator de film independent și artist multimedia austriac. este implicat în numeroase proiecte de film și creații multimedia, lucrări personale sau de grup. Este cunoscut în special pentru filmele de scurt-metraj și pentru creațiile multimedia. Născut în Salzburg, Virgil Widrich și-
Virgil Widrich () [Corola-website/Science/329132_a_330461]
-
la o serie de proiecte multimedia pentru diferite companii. În 2001 fondează compania checkpointmedia AG, al cărei CEO este. Continuă să producă filme prin compania sa "Virgil Widrich Film- und Multimediaproduktionen G.m.b.H.". Este co-fondator în 2001, împreună cu alți realizatori de film independenți, a casei de film Amour Fou Film specializată, în special pe sprijinirea tinerilor regizori și a producerii filmelor de artă ale acestora. În 2004 este ales membru al juriului pentru festivalul Ars Electronica și devine președintele Asociației
Virgil Widrich () [Corola-website/Science/329132_a_330461]
-
inspiră dintr-o tema din Three to Get Ready)9, Tu verras 7, l'Île de Ré, Armstrong 10 sau Petit Taureau. În 1971 se reîntâlnește cu Michel Legrand pentru coloana originală a filmului La Décharge / La Ville Bidon al realizatorului Jacques Baratier, prietenul lui Audiberti. În anii 1970 colaborează și cu compozitorul și aranjorul Jean-Claude Vannier (Un Grain De Folie, Dansez Sur Moi, Plume d'Ange, Insomnie). Părăsește casă de discuri Philips pentru Barclay în 1975. După un album considerat
Claude Nougaro () [Corola-website/Science/329323_a_330652]
-
bani pare mai decis ca oricând să demaște jocurile Puterii. Premierul răspunde trimițându-i o aparent inocentă invitație la .. vânătoare!. Reportaj-pamflet la adresa luptelor politice din România postdecembrista, inspirat de românul lui Dinu Săraru „Ciocoii noi cu bodyguard”. Cu acest film realizatorul se postează mai aproape ca oricând de obiectivul multor regizori din generația să, jurnalistică, însoțită de versatilitatea-i caracteristică. La liziera dintre ficțiune și realitate, Marinescu își înconjoară acțiunea polițista cu elemente de autenticitate perimata precum comentatori reali de TV
Ticăloșii (film din 2007) () [Corola-website/Science/328626_a_329955]
-
obscur administrator de bloc, care disimulează tare morale dintre cele mai nocive sub masca principialității, păstorește, în taină, o sectă care-i aduce beneficii. Satiră care depășește cu mult limitele „comenzii sociale” (atac la adresa „meditației transcendentale”) scrisă de Titus Popovici. Realizatorul insistă pe aspectele exterioare spectaculos oferite de intrigă (o partidă de pocker pe care o lălăie peste zece minute, insolitul plenarei sectanților, pitorescul tipurilor) neremarcând cea mai interesantă ofertă a scenariului, portretul unui ins cu nostalgia puterii de care a
Secretul lui Nemesis () [Corola-website/Science/328638_a_329967]
-
la 5 ianuarie 2001, fiind vizionat de încă 5.457 spectatori. Filmul "Neamul Șoimăreștilor" se află astfel pe locul 5 în topul celor mai vizionate film românești din toate timpurile după cum atestă un comunicat din 2006 al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România. Recenziile critice din perioada lansării filmului au fost mixte. Majoritatea criticilor cinematografici și-au exprimat nemulțumirea față de tratarea superficială a operei sadoveniene, considerând că regizorul a fost „ispitit de filmul de aventură în costumație exotică” și
Neamul Șoimăreștilor (roman) () [Corola-website/Science/328742_a_330071]
-
2008, dar filmul a fost retras sau refuzat tacit în cele trei-patru ocazii. Lansarea sa oficială a avut loc la 26 septembrie 2008. Conferința de presă de după lansarea filmului a fost una tragi-comică, presărată de înțepături ironice între jurnaliști și realizatorii filmului. După ce un critic de la TVR s-a enervat și i-a strigat isteric regizorului: „Este o rușine ce ați făcut!”, producătorul filmului l-a întrebat pe critic dacă lucrează la Televiziunea Română ca portar. Actorul Dorel Vișan a părut a
Dincolo de America () [Corola-website/Science/328786_a_330115]
-
în coproducție cu Star-Film. Filmările au fost realizate în colaborare cu Studioului de producție film Cinerom R.A. și cu sprijinul Studioului Cinematografic București S.A., filmul fiind turnat pe platourile de la Buftea. Regizor secund a fost Stelian Stativă. La finalul filmului, realizatorii mulțumesc pentru sprijinul acordat S.C. „Carmen Silva” S.A. din Eforie Nord, Clinicii de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan” din Otopeni și R.A. Romsilva. Filmările subacvatice au fost realizate de Tiberiu Lazăr, iar cele combinate de operatorul Nora Irimescu și de
Somnul insulei () [Corola-website/Science/328796_a_330125]
-
cerdac, în zorii unei zile de vară din «Duios Anastasia trecea». Chipul Manuelei Boboc, prin armonia trăsăturilor, puritatea zâmbetului și tristețea privirii, amintește de cel al Andei Onesa în rolul Anastasiei (este tipul de frumusețe care sugerează cel mai bine realizatorilor acel amestec de inocență și obstinare caracteristic ambelor eroine (...). Hora din vârful munților își află perechea într-o altă horă pe malul Dunării, iar lumea cârciumii, a vânzătorilor de alimentară și a pozarilor se înrudește îndeaproape cu cea din «Secvențe
Fructe de pădure (film) () [Corola-website/Science/328843_a_330172]
-
Brașov, unde activează aproape un an. La scurt timp, în urma unui concurs, este angajat la ziarul România Liberă unde publică articole și reportaje. În 1970 , activitatea să se extinde la Radioteleviziunea Română, unde parcurge toate etapele pentru desăvârșirea funcției de realizator și producător de emisiuni- reporter, redactor, redactor de rubrică, dar și prezentator la Radio matinal sau al Emisiunii De la 1 la 3. Remarcabile sunt și relatările pe care le-a prezentat zilnic, dintre dărâmături, în perioada de căutare a supraviețuitorilor
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]
-
prezentat zilnic, dintre dărâmături, în perioada de căutare a supraviețuitorilor, în urma cutremurului din 1977. În 1989, îl găsim că redactor principal, la Televiziunea Română , în Redacția de Emisiuni Informative. Între 1992 - 1996 este redactor șef adjunct, Secretar general de redacție și Realizator de emisiuni la Departamentul de emisiuni informative al TVR. Din 1997, ca realizator, produce emisiunile Oferta specială, Zona pașilor pierduți, Românii de pretutindeni, Misterele Indoneziei-5 episoade, pentru TVRi. În 2000, devine realizator al emisiunii Matinal, până în 2003, la TVR1, apoi
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]
-
1977. În 1989, îl găsim că redactor principal, la Televiziunea Română , în Redacția de Emisiuni Informative. Între 1992 - 1996 este redactor șef adjunct, Secretar general de redacție și Realizator de emisiuni la Departamentul de emisiuni informative al TVR. Din 1997, ca realizator, produce emisiunile Oferta specială, Zona pașilor pierduți, Românii de pretutindeni, Misterele Indoneziei-5 episoade, pentru TVRi. În 2000, devine realizator al emisiunii Matinal, până în 2003, la TVR1, apoi creează emisiunea Amfitrion Diplomatic, la TVR2. În 2005, realizează ediții în cadrul proiectului Ne
Teofil Octavian Cepraga () [Corola-website/Science/335546_a_336875]