6,309 matches
-
În schimb, medicul-șef al județului Constanța, Ioachim Caton Drăgescu, precum și controlorul fiscal Miltiade Petreanu au fost transferați în alte județe ale țării. Într-un articol inserat în paginile ziarului Constanța, Petre Grigorescu afirma, referindu-se la medicul Ioachim Drăgescu: "Regretăm plecarea d-sale; și regretul nostru e împărtășit de toate straturile societății locale și de toți bunii români din Dobrogea întreagă"1682. În cuprinsul aceluiași articol, Petre Grigorescu a inserat un mesaj de bun rămas adresat de către medicul Ioachim Drăgescu
Dobrogea. Evoluţia administrativă (1878-1913) by Dumitru-Valentin Pătraşcu [Corola-publishinghouse/Administrative/1412_a_2654]
-
-o pe aia care are mai mulți bani. Așa cum sunt crescute pe-aici, toate-s bune de neveste. O să mă gândesc. — Nu vă mai gândiți, signor Tenete. Faceți-o și gata. — Bine. Un bărbat tre’ să se-nsoare. N-o să regretați niciodată. — Bine, spusei. Să-ncercăm să dormim puțin. — Bine, signor Tenente. O să-ncerc să mă culc. Da’ țineți minte ce v-am zis. — O să țin. Acum să ne culcăm puțin, John. — Bine. Sper să puteți dormi, signor Tenente. L-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
încercat să ciugulească ceva din grăunțele pe care bunicii le aruncă în curte, pentru celelalte orătănii. Ușor de bănuit ce-a pățit, așa că nici nu mai are de ce și nici chef nu mai are să se amestece cu ele. Și nu regretă nimic, căci e mai bine hrănit decât toate păsările din curte. Nu-i de mirare că e mult mai gras și pare mult mai mare decât frații săi. E dimineață. Ai zice că e o dimineață ca toate celelalte și
Sorin şi Sorina : Povestiri by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/372_a_1293]
-
conversațiile timp de douăzeci de minute și apoi să treacă la următoarea petrecere... Când eram Împreună ne plăcea să ne tachinăm verbal. Dar nu eram tandri. Nici unul nu a arătat nici un fel de sentimente bombastice, din cele care se pot regreta mai târziu. Și astfel, anotimpurile au trecut, florile s-au ofilit, iar natura și-a urmat cursul către descompunerea inevitabilă. Fără vreo ceartă sau explicație, am Început să ne neglijăm unul pe altul. Cumva am rămas prieteni, asta Însemnând că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lac și cercul de căsuțe, serenada lui bubui și răsună În fața unui public captiv. Lui Harry melodia i se păru un fel de vaiet universal. Era Îngrozitor, reflectă el, perfect pentru acea ocazie. Seara, Walter Îi asigurase că nu vor regreta trezirea matinală. Nu vă puteți face un cadou mai bun decât răsăritul soarelui În ziua de Crăciun, le spusese. Vom merge cu două bărci Într-un loc frumos de pe lac. Îmbrăcați-vă gros și luați-vă Încălțăminte solidă, nu șlapi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
mei priviră șocați cum un individ cu voce mieroasă și accent britanic vorbește despre cei dragi ca și cum le-ar fi făcut panegiricul. Garrett privea și el reportajul dintr-un apartament aflat În al doilea hotel de lux din Bangkok și regreta că nu ceruse decât cincisprezece mii de dolari americani. Până la ora șapte dimineața, ora Pacificului, a acelei zile, diversele rude apropiate se uitaseră deja de trei ori la ce difuza GNN. Adică același reportaj din oră În oră, orice nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
oprit la Kasumigaseki, a mers mai departe). Cum am intrat în metrou, au început să-mi tremure picioarele. Dintr-odată nu am mai văzut nimic. De parcă se făcuse brusc noapte. „Măi să fie! Mai bine rămâneam împreună cu ceilalți.“ Începeam să regret. Când am ajuns la Omote-sandō, l-am întrebat pe un supraveghetor din stație: - Nu știu de ce mă simt așa de rău. S-a întâmplat ceva la metrou? - Se pare că a avut loc o explozie la Hatchōbori, mi-a răspuns
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ele este și domnul Makita. Sincer să fiu, această situație a apărut și din cauza faptului că reportofonul nu prea mergea și nu am putut să redau bine primul interviu. În plus, la câtva timp după primul interviu am început să regret că nu intrasem în mai multe detalii. Poate faptul că reportofonul s-a stricat a fost un fel de mesaj emblematic. De aceea al doilea interviu a fost unul lung. Nu pot spune că este greoi la vorbă, ci că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
mai subțire decât ceilalți oameni. Dacă nu am palton, simt că a venit primăvara. De aceea mi-am zis: «Na că am făcut-o! Nu mi-am luat paltonul într-o zi atât de friguroasă. E cam devreme pentru așa ceva.» Regretam. Nu credeam că îmi era mie frig. Credeam că aerul era rece. Când am ieșit din cabina telefonică, drumul era colorat în nuanțe de roz sau maroniu-deschis, roșu pal. Mă refer la dunga albă de pe drum. Pe deasupra, îmi mai era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
lumea aceasta, părerile sunt la fel de multe ca și oamenii. Meritul opoziției. Nu prea ne cramponăm de astfel de lucruri. Încă din școala generală nu pierdeam în disputele cu persoanele mature. Astfel, deși nu era adevărat, mulți oameni păreau proști. Acum regret faptul că pe atunci gândeam așa. Eram înflăcărat. Tot ceea ce știam era că nu trebuia să pierd, sub nici o formă. O sută de bătălii - o sută de victorii. Nici în fața profesorilor din generală nu pierdeam. De aceea am devenit prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
activitățile acestei filiale. Aveam grijă de membrii care încă trăiau în casele lor. Mă ocupam și de printarea fluturașilor pe care îi duceam la casele credincioșilor. Ei trebuiau să îi distribuie. Mă simțeam singură în această nouă viață, dar nu regretam alegerea făcută. Mi-am făcut prieteni noi în grup. Multe fete de vârsta meu trăiau în sectă și ne simțeam bine în Setagaya. Aveam ce discuta. Subiecte de conversație? Vorbeam despre cum să ne îmbunătățim antrenamentul, lucruri de genul acesta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ar fi mai încrezători. E păcat să gândim că, prin eliminarea acestor invizi, societatea se va consolida. O mare greșeală. Societatea actuală este concentrată pe lucrul acesta. Murakami: Nici unul dintre cei care au plecat din Aum nu a spus că regretă faptul că a devenit membru al acestei secte. Kawai: Oamenii pe care i-ați intervievat nu au avut nici o legătură cu crimele. De aceea nu regretă, ba chiar li se pare normal să rămână în sectă. Așa cum ați menționat și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
acesta. Murakami: Nici unul dintre cei care au plecat din Aum nu a spus că regretă faptul că a devenit membru al acestei secte. Kawai: Oamenii pe care i-ați intervievat nu au avut nici o legătură cu crimele. De aceea nu regretă, ba chiar li se pare normal să rămână în sectă. Așa cum ați menționat și dumneavoastră, chiar dacă ar renunța la sectă, ce ar putea face? De exemplu copiii care inhalează aurolac. Oricine le poate spune că nu este bine ceea ce fac
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
fals și au înțeles că au fost manipulați de dorințele lui diabolice. Faptul că ordinele pe care le-au urmat au dus la comiterea unor crime oribile împotriva umanității i-a făcut să mediteze bine asupra acestui aspect și să regrete. Mulți dintre ei îl numesc pe lider simplu: „Asahara“, fără a-i mai atribui nici un titlu onorific. Cuvintele acestea par a avea o rezonanță de insultă. Presupun că vorbele lor ascund și un fel de ură. Nu pot să cred
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
de sens ca acesta. Pe de altă parte, într-un anumit moment din viața lor, au renunțat la lumea asta pentru a găsi un refugiu spritual în universul utopic Aum. La acest lucru nu se gândesc și nici nu-l regretă. Când li se cerea la proces să dea exlicații amănunțite referitoare la doctrina cultului, nu de puține ori spuneau: „S-ar putea ca oamenii de rând să nu înțeleagă asta, dar...“ De fiecare dată când auzeam expresia aceasta, detectam un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
aici este Asahara Shōkō, care ne-a prostit să-i urmăm ordinele. Dacă bărbatul acesta nu ar fi luat-o razna, noi am fi putut să urmăm scopurile religioase în pace și corect. Cu alte cuvinte: „Rezultatele au fost rele. Regretăm. Năzuințele sectei Aum nu sunt greșite și nu credem că este necesar să le excludem în întregime.“ Această convingere fermă - „corectitudinea obiectivelor“ - este un lucru pe care l-am simțit nu numai la credincioșii Aum, dar chiar și la cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
au părăsit organizația și care critică fără rezerve secta. I-am întrebat: „Regretați că v-ați alăturat sectei Aum Shirinkyo?“ Au renunțat la lumea aceasta și și-au pierdut niște ani din viață. Toți au răspuns în cor: „Nu, nu regret. Nu cred că mi-am irosit în van anii aceia.“ Oare de ce? Răspunsul este simplu: în Aum au găsit niște valori autentice, care nu existau în societate. Chiar dacă la sfârșit s-a transformat într-un coșmar, imaginea aceea strălucitoare, caldă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
asta în fiecare seară. Lumea se uita curios la noi și mie îmi era rușine. Acasă, din pricina întîrzierilor, dădeam naștere la ironii, și eu nu puteam suferi ironii pe seama mea. Și timpul trecu la fel, plictisindu-mă, dezgustat de mine, regretând succesele la care renunțasem și deseori având remușcări. Mă obicinuisem însă, și astfel eram zilnic cu ea. Nu mai căutam minciuna cu care să mă sustrag. Văzîndu-mă incapabil să iau vreo hotă-rîre, eram și mai nenorocit. Ca să nu pierd timpul
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
aceste critice. Îmi spuse apoi lămurit: "Am făcut cunoștință cu ziaristul X. M-am amuzat tot timpul cu el, e un băiat foarte inteligent" etc. Nu m-am putut opri să nu-i spun: După cum se vede, nu m-ai regretat prea mult!" Când despărțirea era mai mare, se simțeau și mai mari schimbări în ea. O părăseam deznădăjduită și o regăseam discutând cu alții, veselă, vorbareță. Și atunci, imediat, cu toate că în lipsă o dorisem vag, voiam s-o supun iarăși
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
o siluetă transparentă. Câte o mică atingere cu realitatea ia proporții catastrofale, și atunci se întîmplă scene violente, nu lipsite de vulgaritate, și în momentul acela o urăsc, mi se pare că sunt pierdut fiindcă nu am curajul să plec, regret timpul irosit, uit toate clipele în care am fost fericit. Cearta se termină epuizând pe Ioana, făcînd-o să cadă istovită pe un scaun, fără viață, și atunci ciuda mea se transformă în milă cumplită, căci, în definitiv, nenorocita se chinuise
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
noi, împărțeam cu el mâncarea, îl întrebam, căci nu era pisc cât de înalt pe care el să nu fi fost. Două zile de emoții puternice, trăite împreună, apropie distanțele dintre oameni. Când ne-am întors din nou la automobil, regretam că trebuie să părăsim pe băiețașul deștept, drăguț și cuminte. El, fluturând mâna între eternitatea ce se așeza din nou între noi și el, ne-a strigat: "Mergeți cu Dumnezeu!" Este oribil felul cum se despart doi oameni care s-
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
părea cea mai mare vină a ta, cu toate că nici o iubită n-ar fi făcut după pretenția mea. Să-mi fi spus ca băiețașul din Bicaz, din toată inima: "Du-te cu Dumnezeu!" În discuțiile noastre, de multe ori mă contrazic, regret ceva neînsemnat din cele ce au fost, faptele nu mai au valoarea lor, ci le colorez după supărarea în fiecare clipă alta. Începe o conversație cu un "era mai bine dacă..." și susțin un lucru arbitrar, deseori prea complicat, fără
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
în fața ta și astami-a fost imposibil. Am făcut-o uneori, dar numai din lașitate, cu gândul ascuns de a mă reface la prima ocazie. Nu pot suferi despotismul. La cea mai mică încercare de a ta de a mă constrânge, regret că nu am curajul să fug și asta mă face să te urăsc. Îmi place să am impresia că, după voie, mă pot duce, întoarce, rămâne singur sau sta cu tine, fără să-mi ceară nimeni socoteală. Am anumite secrete
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
care i le dau zilnic prin întrebări intime. N-a mai avut timpul să facă socoteală că totul pornește la mine nu din răutate gratuită, ci de la un chin pricinuit de ea, și se răzbună imediat, chiar dacă mai târziu va regreta. Dar vorba ei este cu dublu înțeles, și, când vrei să te răzbuni, spui clar ceea ce trebuie să doară. Ioana e prea spontană pentru a cugeta o pedeapsă subtilă, aceea care supără mai precis, cu toate că nu e sonoră și, de
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ioana și cu Roza în orășel și, ca să găsesc un mijloc de distracție, am intrat în cafenele, m-am amuzat la vitrinele sărăcăcioase. Am cumpărat tot ce mi s-a părut bun de mâncare, ca să avem provizii la mare. Am regretat lipsa oricărui mijloc de distracție, a vreunei petreceri populare sau măcar a unui cinematograf. La urmă ne-am dus în grădina publică, mare dar neîngrijită. Ne-am instalat pe niște fân și am început să mâncăm cu poftă struguri cu
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]