11,435 matches
-
la invocația amplă. Retractilitatea contemplativă se întâlnește cu firescul răbufnirilor de orgoliu poetic, descinderile în necunoscut își găsesc reversul într-o profundă stare de însingurare, iar aceste două pulsiuni opuse sunt conciliate în intensitatea emoțională a versurilor. Fire romantică, C. relevă în Cântece de amăgit întunericul melancolii, nostalgii și elegii monocorde, într-un regim preponderent nocturn, unde se desfășoară, în singurătate, dialogul cu alteritatea. SCRIERI: Naștere vinovată, București, 1983; Intrarea în scenă, București, 1984; Plimbarea prin flăcări, București, 1988; Preludiu pentru
CORBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286412_a_287741]
-
mai colabora, de-a lungul anilor, la „Steaua”, „Vatra”, „Convorbiri literare”, „Familia”, „Astra”, „România literară”, „Euphorion”. De la primele nuvele, incluse în sumarul unui volum intitulat nu întâmplător În căutarea altui final (1978), și până la romanul Șarpele albastru (1989), prozatorul se relevă ca un martor implicat cu luciditate în istoria pe care îi este dat să o traverseze. Unghiul său de observație este, în esență, al unui moralist discret, preocupat înainte de toate de felul în care fiecare individ reușește sau nu să
COTUŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286454_a_287783]
-
ca decanul conferențiarilor la radio, și T. Arghezi, colaborator statornic), pe scriitorii care au fost nu doar colaboratori, ci și îndrumători ai radioului (L. Rebreanu, V. Voiculescu, V. I. Popa, Horia Furtună, Em. Bucuța). În fine, în Scena undelor, C. relevă contribuția oamenilor de teatru, a scenariștilor și conferențiarilor, a animatorilor și realizatorilor de emisiuni la evoluția teatrului la microfon. Preocuparea constantă a lui C. pentru Eminescu s-a finalizat în albumul Mihai Eminescu - Un veac de nemurire (I-II, 1990-1991
CRACIUN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286462_a_287791]
-
o antologie de texte care ilustrează domeniile și formele poetice abordate de scriitor, de la poezia lirică la nota de jurnal, prin poem, proză artistică, piesă de teatru, articol, eseu teoretic și manifest literar. Saturnia (1995), o culegere de versuri proprii, relevă aplecarea autoarei și spre creația poetică. SCRIERI: Prelegeri de istoria literaturii ruse din secolul al XIX-lea (în colaborare cu Sorina Bălănescu), Iași, 1976; Lirica lui Lermontov. Considerații tematico-structurale, Iași, 1983; Teoria limbajului poetic. Școala filologică rusă, Iași, 1994; Terminologie
COTORCEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286449_a_287778]
-
mijloacelor de expresie, printr-o percutantă economie lexicală. E meditativ și interiorizat, iar fluxul poetic s-a esențializat, ideea fiind concentrată într-o șocantă sugestie, ca în variantele din ciclul Oul, care vor să surprindă forța germinativă primordială. C. se relevă acum ca un poet al tragicului, transpunând teme eterne, precum nașterea, viața, moartea, scurgerea ireversibilă a timpului și relativitatea consecințelor lui, într-o meditație sceptică (Timpul). Problematica existențială are accente grave, elegiace (Elegie). Viziunile cosmice sunt îmbrăcate într-o melopee
CRAMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286476_a_287805]
-
după intrarea cărții în librării, Raymond Mortimer constata că C. oferă cititorului occidental „un document uluitor și zguduitor” asupra condiției umane confruntate cu teroarea comunistă, punând însă accentul pe capacitatea individuală de a depăși barbaria, de a învinge oroarea. Sunt relevate „solia de îmbărbătare” a textului, ca și „eroismul încăpățânat” pe care și-l asumă cu simplitate luptătorii din rezistența românească anticomunistă. Succesul volumului, tradus și publicat în numeroase limbi de circulație (în Statele Unite cartea a cunoscut și o ediție de
CRACIUNAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286464_a_287793]
-
naționale Și naturale din România, ținând cont Și de numărul de turiști care le vizitează. Conform unor studii recente (Mihai, 2009; Năstase, 2011) există un interes tot mai mare pentru ecoturism, la nivel național. Studii realizate în regiunea NordEst au relevat faptul că un număr tot mai mare de persoane sunt interesate de ecoturism Și încearcă să practice această formă de turism, tocmai din motivul protecției mediului. Dar, este nevoie de o creștere a conștiinței ecologice atât în rândul turiștilor, cât
Turismul și dezvoltarea durabilă by Dorin Paul Bâc () [Corola-publishinghouse/Science/238_a_160]
-
Sugestia unei orbiri și iresponsabilități sociale și politice ce anunță un viitor de violente răsturnări, unită cu forța artei de pamfletar a poetului susțin volumul. Cântare omului e sociogonie în imagini și odă libertății. Secvențele principale ale acestei alcătuiri simfonice relevă treptele cuceririi și afirmării umanului din om: ridicarea din pulbere pe verticala demnității și a cunoașterii, botezul nemărginirii, bătălia minții pentru adevăr, cutezanța prometeică, inventivitatea, munca. Semnificativ, fiecare pas înseamnă ruperea unor împotriviri, rezistențe, inerții. Pentru A., omenescul se câștigă
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
constrângere, pamfletul dă curs slobod elementului monstruos și trivial, cerând ex negativo respectul structurilor vitale. Tableta este genul care, în literatura română, îi aparține: A. îl creează și îl consacră. Mărturisind aversiune față de compunerile dezlânate și inexpresive, își propunea să releve substanța, ponderea faptului insignifiant, explorând concentrat semnificațiile unui crâmpei. Tableta este matricea stilistică prin care se întemeiază proza sa. Acuzele referitoare la caracterul ei dispersat, fragmentar se arată fără temei în lumina ansamblului: tabletele țin să cuprindă Totul - viața, împărțită
ARGHEZI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285438_a_286767]
-
asociază sentimentalismul discret și incantația elegiacă. În Bună seara, frumoasă poveste (1981), aceeași tehnică a „acuarelei” combină abil nuanțele, lirismul confesiv fiind marcat de o „cuminte melancolie”. În Armura solară (1983), peisajul e mirific, lumina îl face strălucitor sau îi relevă transparența. Se regăsește aici „eșarfa melancoliei” care învăluie elegia subtil ticluită. Totodată, un segment important al scrisului lui B. este poezia erotică. În Lecția de melancolie (1987), elegia nu mai este menționată în titluri, însă rezonanța ei persistă, căpătând accente
BELDEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285679_a_287008]
-
rol de limpezire a atmosferei literare. În felul lui înțelept de a cugeta, domină preceptele esteticii clasiciste, primite prin intermediul gânditorilor și esteticienilor germani (Goethe, Hegel, Winckelmann, Lessing, W. T. Krug, Jean Paul, J. G. von Müller, K. J. Weber ș.a.). Relevând în repetate rânduri trebuința unei istorii critice a literaturii române din toate provinciile, aduce el însuși importante contribuții documentare, apte să configureze un întins capitol de istorie culturală. Ca scriitor, B. rămâne atașat mult timp teatrului. Debutează cu versurile Murăș
BARIŢIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285644_a_286973]
-
concizia și accesibilitatea expunerii. Poetică folclorică (1979) propune o despărțire de poeticile clasice care s-au ocupat de folclor și care sporesc „opacitatea față de specificul folcloric cu cât sunt urmate cu mai multă fidelitate”. În replică la aceste poetici, sunt relevate „normele populare care condiționează creația poetică”, autorul avansând cu prudență, „fără evaluări tranșante, atât de dăunătoare într-un domeniu stăpânit de alte orizonturi spirituale și de alte ierarhizări valorice”, pe terenul acestui nou mod de a concepe examinarea poetică a
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
la noi un orizont atât de larg ca Ovidiu Bârlea și nu s-a putut apropia mai mult de poziția privilegiată pe care o oferă cercetătorului trăirea simpatetică a valorilor spiritului popular, în urma investigării terenului în contact nemijlocit cu problematica relevată de deplina stăpânire a bibliografiei de specialitate. De aceea, nimeni n-a studiat folclorul românesc mai bine decât a făcut-o acest atât de înzestrat fiu de țărani din Mogoșul Munților Apuseni. ION CUCEU SCRIERI: Snoave și ghicitori, București, 1957
BARLEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285647_a_286976]
-
infirm și din periodicele anilor ’40, precum și romanul O crimă lângă Brașov (1945) indică o anume evoluție a lui B., desprins într-o măsură de sentimentalism și de eticismul confuz. Pe fondul unei anumite obiectivități câștigate, precizia observației, accentele discrete relevă o atitudine mai detașată, ușor ironică. În afară de dramatizarea după Apărarea are cuvântul, B. a mai scris piesa Chestia cu Aura, jucată în București în 1937, reluată și publicată în 1941 sub formă de roman (Uzina B). SCRIERI: Apărarea are cuvântul
BELLU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285693_a_287022]
-
aici, recurgerea frecventă la analiza psihologică și mai ales la tehnica introspecției ca mod de definire a unor individualități. Perspectiva adoptată este cea realistă, nu fără pulsiuni poematice și suavități discrete. Literatura pentru copii scrisă de B. este ingenioasă, atractivă, relevând imaginație și adecvare la destinatar. SCRIERI: Pariu cu viitorul, Timișoara, 1989; Întâmplări mari și mici pentru nepoți și bunici, Timișoara, 1996; Scriitori și lingviști timișoreni (1945-1999). Dicționar bibliografic (în colaborare cu Diana Zărie), Timișoara, 2000. Repere bibliografice: Radu Enescu, C.C.
BIRAESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285743_a_287072]
-
eseu în „Vrerea” din Timișoara (1946) și editorial cu volumul Condiția romanului (1971), o cercetare riguroasă a romanului european modern, abordat cu mijloacele criticii, dar și ale sociologiei literare. Căile eseului (1976) investighează evoluția acestei specii, inclusiv în literatura română, relevându-i-se pătrunderea în proza de ficțiune, dar și calitățile estetice. Competența lui B. în aria comparatismului se va concretiza în Proust, azi (1979) și în Compediu de literatură universală și comparată (I-II, 1997-1999). Vocația critică, autentică, este mereu
BIRAESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285742_a_287071]
-
învățătorului”. În „zumzet de cobză și în tril de fluier”, B. cântă în versurile sale, din toată inima, „frumusețea, visul și seninul”. Cu unele înnegurări trecătoare, lirica lui se scaldă, voios, în „lumină”, sugerând o mișcare ascendentă. Un simț muzical relevă, fără doar și poate, aceste stanțe de licăr folcloric și „zvon patriarhal”, instrumentând acorduri, și triste și jucăușe, dintr-o „rapsodie vâlceană”. SCRIERI: [Poezii], în Gheorghe Bobei, rapsod și poet, îngr. și introd. Constantin Apostol, Râmnicu Vâlcea, 1973; Din licărul
BOBEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285770_a_287099]
-
unei teme sau a unui motiv universal în variante individuale datorate unui povestitor înzestrat vin să contrabalanseze tiparul învederat al b., schematismul construcției sale. B., ca și literatura clasică, aprecia G. Călinescu, este „un plagiat sincer și total, și geniul se relevă în arta copiatului”, adăugând: „Accidentul constituie în basm esența. Așezarea în timp și în spațiu, detaliul senzorial și moral conferă fără sforțări a treia dimensiune.” Colecțiile de b. populare românești, începând cu însemnarea manuscrisă Istoria unui voinic înțălept întrebându-se
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
la Paris, unde își ia și doctoratul. A fost profesor de drept civil la Facultatea de Drept din București, deputat în 1864, ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice în 1889, președinte al Senatului. O culegere de Discursuri politice (1903) îl relevă și ca bun orator, cu o frază armonioasă, elegantă. În tinerețe, B. scrie romanul Aldo și Aminta sau Bandiții (1855), încercare artificioasă, aglomerând influențe livrești contradictorii. Într-o tabără de „bandiți”, tot felul de eroi nefirești, haiduci de operetă, bravi
BOERESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285781_a_287110]
-
al revistei „Transilvania”. Aici publică articole referitoare la educația prin școală și biserică, numeroase schițe biografice ocazionale, unde panegiristul creionează portrete morale pilduitoare ori sintetizează adecvat activitatea personalității omagiate. Volumul Cuvântări funebrale și memoriale (1889) adună discursuri de această factură, relevând talentul oratorului, iar cele trei volume intitulate Semințe din agrul lui Christos (1898-1899), premiate de Academia Română, al cărei membru corespondent B. devenise în 1887, includ cuvântări bisericești. Ispitit de poezie încă din gimnaziu, B. debutează în 1853, în „Telegraful român
BOIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285797_a_287126]
-
și logica enunțului indică sorgintea teoretică și manieră pozitivista, înfăptuirea analizelor trădează recuzita structuralista, iar menținerea judecaților în câmpul unei relativități incitând la meditație îndreaptă spre noua critică. Semnificațiile se organizează din trăsături a caror simplă inventariere și notare algebrica relevă un profil sau altul, închegat gradual prin efecte ascendente, ca și viziunea lui Suetoniu, influențată de ideologia lui Carneade și a lui Cicero. Inițiativele interpretative ale lui C., moderne, descoperă de fiecare dată aspecte inedite în literatura Antichității. Valoarea acestor
CIZEK-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
îl anunță pe marele umorist și satiric, atent la aspectele rizibile ale vieții de fiecare zi și gata să le surprindă semnificațiile sociale. Anecdota ascunde o cunoaștere excelentă a slăbiciunilor umane, aparențele sunt date la o parte pentru a se releva fondul cu mijloacele umorului simplu, accesibil. Meschinăria, parvenitismul, patriotismul afișat cu ostentație și cu gândul la viitoarele recompense, găunoșenia discursurilor parlamentare nesfârșite, corupția și duplicitatea gazetarilor, superficialitatea omului de pe stradă (viitorul Mitică), perpetuu și complet avizat în orice „chestie”, sunt
CLAPONUL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286292_a_287621]
-
Corbului (epitropul țării păsărilor), cel care patronează adunarea politică teribil caricaturizată de autor. După o serie de discursuri (caricate și ele) rostite de felurite personaje, mijloc cu iscusință folosit de autor spre a le caracteriza prin „propriile” lor cuvinte, se relevă gratuitatea și ridicolul pledoariilor, de vreme ce, în culisele otomane, Corbul atribuise deja domnia. E acuzat astfel un mecanism politic controlat în chip tiranic din culise, în timp ce în scenă oamenii se mișcă inconștienți de regimul lor de marionete în mâinile puterii. În
CANTEMIR-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286073_a_287402]
-
limba franceză, o carte de reevaluare istorică a României, „vederea generală” a autorului bazându-se pe însemnările călătorilor străini prin Țările Române, în marea lor majoritate semnalate de N. Iorga. Comentariul său oferea imaginea globală și tradițional consacrată a României, relevând atât încadrarea în dimensiunile latinității europene a spiritului românesc, cât și starea istorică a neamului care și-a zămislit existența întru apărarea valorilor creștine la porțile răsăritene ale continentului. În 1944, tot la București, fusese publicat și un volum de
CIORANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286269_a_287598]
-
dovedește, paradoxal, un receptor mai lucid al realității. Explicația misterului este oferită de Chirică, prin invocarea suferinței care limpezește. Un personaj intermediar, Varlam, are, în economia demonstrației, rol demitizator. Dincolo de valoarea literară, Omul cu mârțoaga dispune de evidente virtuți teatrale, relevate de un pregnant simț al dialogului și de o bună știință în materie de arhitectonică dramatică, fără însă ca aceasta să eșueze în tehnicism. Lucrarea a cunoscut o carieră scenică remarcabilă în deceniul următor premierei absolute, fiind tradusă și jucată
CIPRIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286273_a_287602]