3,930 matches
-
Ajunsesem la scări, unde lucrătorul de la protocol îl opri pe ambasador pentru a-și lua rămas bun de la ministru. Am ieșit din minister, ne-am urcat în mașina care ne aștepta și am plecat spre ambasadă. Nu am făcut nici o remarcă în fața șoferului și nici nu mă așteptam ca șeful să zică ceva. După ce am intrat în ambasadă, i-am spus: Tovarășe ambasador, în maximum o oră vă aduc telegrama de răspuns. Nu a avut nici o reacție. Am scris telegrama, așa cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1535_a_2833]
-
brațele noastre`”. De altminteri, șeful Statului-Major al generalului Berthelot era contrariat de faptul că în cele patru luni de război a constatat „o inexplicabilă tandrețe a rușilor pentru bulgari, care, la rândul lor au mari afinități cu rușii”. Pétin face remarca: „perspectiva ocupării Constantinopolului schimbă rolul Bulgariei în politica rusă” - lucru perfect adevărat. Un episod tragi-comic, dar de un cinism greu de imaginat, este relatat de ambasadorul Franței la Petrograd, Maurice Paléologue. La sfârșitul lui octombrie 1916, după ocuparea portului Constanța
Românii şi politica externă rusească : un secol din istoria Tezaurului românesc "păstrat" la Moscova : (studiu şi documente) by Viorica MOISUC () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100997_a_102289]
-
cu orice preț, ardelenii tot caută nordul, ca să stabilească unde e Clujul, pe când moldovenii se dau bine pe lângă bucătărie...! Într-o cronică sportivă, făcând referire la nu știu ce meci de fotbal și la nu știu ce fotbalist moldovean ratangiu, Fănuș Neagu făcea o remarcă vesel/ ironică/ supărată spunând: Cine a mai văzut poet oltean și fotbalist moldovean...". Crezi că există vreo urmă de adevăr în ceea ce spunea Fănuș Neagu? Se poate vorbi de vreo urmă de segregare? Crezi că e vreo relație între locul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
triumful clasei muncitoare de după 23 august 1944. Abordarea doamnei profesor Serinela Pintilie devine acum instructivă istoriografic și arată utilitatea unor astfel de studii aplicate referitoare la implantarea la nivel local a directivelor „orwelliene” de schimbare a trecutului. Interesante sunt și remarcile privind activitatea societății culturale, sportive și muzicale a personalului Atelierelor C.F.R. Iași din perioada dictaturii carliste, ce ne arată că regimurile totalitare, de stânga sau de dreapta, au în fapt aceleași metode de a „folosi” omul în atingerea perverselor lor
Povestirile uitate ale Nicolinei : o istorie a oamenilor şi a fabricii by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100998_a_102290]
-
1707-1709, 1715-1726), și din 2 martie 1757, în scurta domnie a lui Constantin Racoviță (1756-1757). Deși nu știm cu precizie dacă printre oamenii străini (poslușnici), menționați de documente, erau întotdeauna și bulgari sau numai bulgari, trebuie să luăm în considerare remarca lui Melchisedec: „Prin cuvintele chrysovului: „adunarea târgului acestuia este acum mai multă” se face alusiune la colonisarea în el a unui numeru de familii bulgăresci ce emigrase din Turcia, cu ocasia resbelului ce fusese între Rosia și Turcia” , opinie reluată
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
la acea dată numai 10 familii de locuitori „schismatici” „ceea ce ar face poate 60 de suflete numai în jurul orașului”. Catolicii, deși nu aveau un preot și nu puteau asculta o liturghie, totuși „sunt atât de tari în credința lor catolică - remarca P. B. Bakšič - încât nu ascultă niciodată de preoții schismatici, și nici nu vor să-și boteze copiii cu numiții preoți, ci așteaptă totdeauna până vin preoții catolici”. În ciuda relatărilor idilice, rivalitatea între biserica catolică și cea protestantă exista, chiar
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
a ancorat în fața insulei Cuba, iar duminică, 28 octombrie, Amiralul "puse piciorul pe uscat"! Îmi amintesc de cele spuse de cos-monautul american Armstrong, la coborârea pe lună: "un pas mic pentru mine, dar un pas enorm pentru umanitate"! Cred că remarca poate fi valabilă și pentru "Pa-sul" lui Cristofor Columb pe pământul Cu-bei, care practic avea să deschidă o nouă eră în istoria omenirii. Ce avea să relateze Amiralul suveranilor săi în "Jurnalul" primei călătorii: "această insulă este cea mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
se sfia să îndrepte fumul havanei nici chiar în nasul primului secretar al P.C.R., Nicolae Ceaușescu! Se știe că "tovarășul ministru'' era aprovizionat regulat cu havane de către ambasadorul Cubei la București! Vorbind de tutun și diplomați, iată în final o remarcă privind impactul descoperirii tutunului, aparținând lui Salvador de Madariaga (1886-1978), ministru, ambasador al Spaniei (SUA și Franța), și reprezentant permanent la Liga Națiunilor, istoric și scriitor, autor, printre altele, a lucrării "Vida del muy magnifico señor Don Cristobal Colon" (1940
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1571_a_2869]
-
mărunt al zilei la probleme înalt existențiale, astfel zicând, confruntându-ne experiențele intelectuale, lecturile, gusturile, curioși unii de alții, de ceea ce știam și de cum gândeam. Amândoi noii mei prieteni mă cuceriseră prin apetența pentru umor, Modest ilustrându-se prin promptitudinea remarcilor tăioase, șfichiuitoare, prin „întreruperile“ malițioase care-l descumpăneau o clipă pe preopinent, iar Matei prin felul înșelător, perfid în care mima gravitatea, seriosul, când el de fapt glumea. Admiram la Modest suplețea gândirii și iuțeala reacțiilor, iar la Matei logica
Amintiri și portrete literare - ed. a 3-a by Gabriel Dimisianu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1345_a_2700]
-
ajunge în rai, se gândește cum să îndure loviturile decât să caute răzbunare 21. Principele, de asemenea, este consecvent în indiferență față de religia creștină. În capitolul 19, Machiavelli compară papalitatea cu sultanatul mamelucilor din Egiptul musulman. În capitolul 6, în remarci ironice despre Moise, Machiavelli sugerează că autorul Pentateuhului nu era agentul lui Dumnezeu, ci un lider înzestrat cu "virtutea spiritului", asemenea prinților păgâni Cirus, Romulus, Tezeu (care, ca și Moise, se născuseră în împrejurări speciale). Deși nu pare să fi
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
completă încă de atunci 43. Între timp, însă, există dovezi că Machiavelli a făcut revizuiri minore în prima jumătate a anului 1515. Într-un articol publicat postum, Hans Baron remarcă faptul că în capitolul 26 din Principele, Machiavelli urmează o remarcă cu privire la "tânte guerre fatte nei passati Venti anni" (atât de multe războaie care au fost purtate în ultimii douăzeci de ani) cu o listă de lupte care începe cu bătălia de la Fornovo pe Taro, desfășurată la 6 iulie 149544. Douăzeci
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
guerre", așa cum a remarcat în mod corect Sasso, ar putea indica, de asemenea, invazia franceză inițială din 1494 și, prin urmare, să indice dată preferată de Sasso, adică 1514. Pasajele care pot fi cel mai sigur considerate alterări apar în remarcile din capitolele 3 și 16 referitoare la Ludovic al XII-lea al Franței. O intervenție în capitolul 3, care sugerează o dată, a fost observată pentru prima oara în propria mea traducere în engleză a Principelui, publicată în 2005. Cand Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Ricordi a lui Riccardi diminuează șansă că aceasta să fi fost inventata doar pentru a fi vândută în scopuri literare. Cea de a doua parte a anecdotei ("Și el a avut ocazia să spună printre prietenii lui...") seamănă oarecum cu remarcile lui Reginald Pole din 1539, bazate, de asemenea, pe comentariile prietenilor lui Machiavelli, ceea ce sugerează că o parte din aceiași prieteni au fost sursa anecdotei lui Riccardi. Atât Pole, cât și Riccardi sunt de acord în prezentarea unui Machiavelli care
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
temeiul intenției, conținutului și datei redactării a fost formulat de J. H. Hexter, "Seyssel, Machiavelli & Polybius VI: The Mystery of the Missing Translation", Studies în the Renaissance, 3, (1956), pp. 75-96; și Baron, "Machiavelli: The Republican Citizen". A se compară remarcile lui Felix Gilbert, "Machiavelli în Modern Historical Scholarship", în Italian Quaterly 14 (1970), p. 25 n. 20. Asupra unei tendințe îndelungate de găsire a unor"dihotomii" în opera lui Machiavelli, vezi Dante della Terza, "The Most Recent Image of Machiavelli
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
Medici la Florența și alegerea ulterioară a lui Leon. 31 Machiavelli, Lettere, p. 492; Machiavelli and His Friends, p. 315. 32 Gennaro Sasso, Niccolò Machiavelli. Storia del suo pensiero politico, ed. rev., Îl Mulino, Bologna, 1980, pp. 314-320. 33 Conform remarcelor atribuite lui Machiavelli de prietenii săi, care au discutat despre Principele cu cardinalul Pole, și conform anecdotei prezervate de Riccardo Riccardi. 34 Paul Larivaille, "În attesa della Stele di Rosetta. Appunti sulla cronistoria di un rompicapo machiavelliano", în Filologia e
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
prin predominantă culturală a Florenței. Asupra acestui argument vezi Carlo Ginzburg și Enrico Castelnuovo, "Centro e periferia", Storia dell'arte italiană, I: 1, Questioni e metodi, Einaudi, Torino, 1984, pp. 285-348. 15 În legătură cu această și ceea ce urmează, a se vedea remarcă lui Ernesto Sestan, citat de Fulvio Pezzarossa, "La memorialistica fiorentina tra Medioevo e Rinascimento", Lettere italiane, 31 (1979), pp. 133-134. 16 Vezi formularea frumoasă a lui Guido Ruggiero, The Boundaries of Eros: Sex Crime and Sexuality în Renaissance Venice, Oxford
Machiavelli si Renasterea italiana. Studii by WILLIAM J. CONNELL [Corola-publishinghouse/Science/989_a_2497]
-
nou (sau mai puțin nou) pe care îl propune fiecare editor, în dorința de a prezenta o imagine cât mai complexă a scriitorului. Cele mai recente două asemenea sinteze analitice, pe domeniul poeziei, realizate de Pericle Martinescu și, cu o remarcă specială pentru N. Georgescu, prezintă în detalii avatarurile fiecărei asemenea realizări în domeniu, comparându-le între ele și trăgând concluzii, uneori surprinzătoare. Doamna Ioana Vasiloiu nu stăruie în această direcție și nici nu acordă o prea mare atenție întreprinderilor acestora
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
lipsesc poeziile devenite populare în timp, prin supralicitarea lor în manualele școlare (Pe lângă plopii fără soț, Somnoroase păsărele, Mai am un singur dor, Sara pe deal ș.c.l.), poezii puse pe note și cântate prin grădinile de vară, cum remarca prin anii treizeci Vladimir Streinu, într-un articol care a iritat multă lume atunci, căci vorbea despre receptarea lui Eminescu, în atari împrejurări, pe coordonatele unui veritabil mandolinist. Cam aceleași poezii au fost traduse și în limba franceză, ceva mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o luptă nu doar cu formele, ci și cu alegerea cuvântului esențial, precum și a fixării lui, în cadrul poeziei, pentru exprimarea... adevărului. E de văzut cât și cum vor ține cont viitorii editori ai poeziilor eminesciene de aceste observații, de aceste remarci, de aceste comentarii ce vin parcă din interiorul textului în sine. Comentariul pe care îl face la ediția Perpessicius nu mai este atât de punctuală, în privința promovării textului eminescian, ci una care fixează rolul și locul acesteia în perimetrul eminescologiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
pielii, sacrificând celule oxidate, și poate din acest motiv, moarte. Cam tot pe aici organismul scapă de unele substanțe nocive, intrate accidental În el, precum arsenul... Iată un motiv pentru care aminoacizii cu sulf sunt indispensabili pentru animal. Ca o remarcă suplimentară ar trebui să subliniez că omul, după știința mea singurul animal cu creștere continuă a părului, dar și ultimul produs al evoluției, beneficiază de un aport În plus, pe lângă exfolierea pielii, comună cu alte animale, pentru menținerea homeostaziei sale
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
mult, ce s’ar Întâmpla dacă juglona s’ar acumula de la un an la altul? Desigur ar dăuna Însuși celui ce-a produs-o: eroul nostru ar greși În plus... Și, legat de toate aceste calități, mi-aș permite o remarcă: poate chiar constatarea empirică a rolului benefic al nucului l’a pus În poziția privilegiată pe care o deține În tradiția poporului nostru. Amintind că nucul exercită efectul reductiv cel mai puternic observat de mine, dau loc concluziei firești că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Cândva, râurile noastre de șes erau Înzestrate natural cu un sistem de mlaștini și lunci. Dar au fost desecate, Îndiguite sau, așa cum se spunea până nu demult, redate agriculturii. De ce redate, dacă n’au fost niciodată terenuri agricole? Și o remarcă tristă. Desecarea Bălții Mari a Brăilei a aruncat Întreaga povară a depoluării Dunării pe seama Deltei, fără mare folos: terenurile obținute astfel nu sunt tocmai bune pentru agricultură... “Radiosfera”, 20 martie 1995, ora 12,10 25. Putem Îmblânzi fosfogipsul? Suita de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
a fost indusă de apariția omului. Omul aduce ceva În plus la entropizare; dar el e specia recentă, cea mai evoluată. Nu cumva dezechilibrarea indusă de el o fi normală și va fi reechilibrată Într’un viitor Îndepărtat? Ca o remarcă personală aș spune că, din moment ce omul e un produs al naturii, aceasta poate anticipa acțiunile omului. Și omul are un produs, de fapt mijlocul concret prin care Își aduce plusul său de dezechilibrare a mediului: tehnologia, ca slujitoare a civilizației
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
adică aceeași cu a heterotrofelor Însăși. De asta afirm, cu mâna pe inimă, că și În societate trebuie să-și găsească loc o viitoare orientare spre dreapta, În decurs de secole, milenii chiar, Într’o alternanță fără (oare?) sfârșit. O remarcă, nu chiar ca nuca În perete: așa cum nu ne putem lipsi de politică, adică de confruntarea ori mai bine zis cooperarea Întru supraviețuire dintre stânga și dreapta, de ce să nu acordăm același drept și sistemului integrator, ce ne cuprinde și
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
subiectivă lumii, o filosofie învinuită că prin pesimismul ei subminează încrederea în puterea ființei umane de a se realiza și care, promovînd ideea libertății necondiționate a omului de a alege, îl poate rupe de realitățile în care trăiește. Toate aceste remarci vizează chiar existențialismul promovat de J. P. Sartre care, în analiza ce urmează, va fi avut în vedere cu prioritate. Din filosofia existențialistă se deduce insatisfacția profundă față de sistemul educațional cu care reprezentanții săi s-au confruntat. Insatisfacția are două
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]