3,846 matches
-
de renașterea sa, bucuros de suferința formidabilă, năucitoare În care a fost aruncat și În care nu a decăzut, nu a murit, nu s-a Înecat! A fi viu, Înseamnă, iată, nu numai a supraviețui! 11 Sofisme, mi se va replica; dintr-un defect ai făcut o calitate. Deoarece nu ești capabil să te schimbi când totul În jur se modifică, oamenii, instituțiile, mentalitățile, valorile, chiar, tu... rămâi rigid, Îți pierzi nu numai o bună parte din prestigiu, dar și din
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
mai orgolioasă, pe măsura zeilor, un semn, În interpretarea mea, un prim semn al acelui Übermensch, „supraomul nietzschenian”, interpretat În fel și chip, mai ales injuriat sau calomniat, manipulat cu grosolănie de inși sau de ideologii fanatice. Mi se va replica că „nu am voit-o astfel!” și că am reacționat atunci, În fierbintea vară pariziană a anului ’71, din „calcul” sau dintr-un fel de „impuls” cvasi-lucid. E adevărat; nu a fost calcul deoarece nu am exploatat și nu am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
uneori, În lungi nopți, să-mi pun Întrebarea asupra existenței acestei justiții existențiale și destinale; dar, recunosc, niciodată și nici azi balanța credinței mele În această justiție profundă, ultimă și uneori „paradoxală”, nu s-a clătinat. Sigur - mi se va replica -, evident, dumneata ai fost lăsat să-ți continui drumul! Odată „hurducăturile” și „izbiturile” vieții sociale asumate, interiorizate, asimilate, ai fost lăsat să-ți dezvolți, să-ți exprimi calitățile care ți s-au dat sau pe care le-ai dobândit. Poate
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
De ce ai leșinat anul trecut la ceremonia Globurilor de Aur?“ Însă Jayne nu înceta să intervină cu fraze de mare efect ca „Bret e sursa mea de tărie“, la care un prieten al cărui nume n-a fost menționat a replicat: „E o glumă. Să fim serioși, motivul pentru care Jayne s-a măritat cu Bret Ellis are de-a face exclusiv cu un aspect de sine foarte scăzut. Merita mai mult decât un petrecăreț de profesie, nu? Ellis e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ședințe programate și nici nu îl anunțase de „absența ei“, la care a adăugat: „E o tânără femeie cu un simț practic inexistent,“ iar eu am contracarat cu „De ce - pentru că nu scrie o teză despre Chaucer?“ la care el a replicat: „Nu te lua atât de în serios,“ după care am spus: „Răspunde la întrebare, Mendolsohn,“ înainte ca amândoi să ne închidem reciproc telefonul. Simțind nevoia să fiu mai curajos, mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
Un scriitor grec, cu aere de vedetă, un obișnuit al reuniunilor de acest fel, cum aveam să aflu, este șocat că nu are în cameră televizor. Mă uit la expresiile celor prezenți: unii zâmbesc, alții îl compătimesc. Are ceva de replicat - pe un ton foarte hotărât - și o scriitoare care reprezintă Suedia, dar originară din Rusia. Cred că i-aș fi bănuit proveniența numai după felul cum se exprimă. O încruntare de comsomolistă dezamăgită, care dă glas - nu-i așa? - unei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Varlamov: „Nu pot să accept ideea, la atâția ani de la destrămarea Uniunii Sovietice, că Minsk și Kiev sunt orașe străine pentru mine”. Declarația lui Varlamov i-a supărat cumplit pe ceilalți scriitori ucraineni care asistau la ședință. Aceștia i-au replicat, deloc politicos, în limba rusă, s-au ridicat și au părăsit demonstrativ sala. Moderatorul spaniol, care până în acel moment al dezbaterii comentase cu mult aplomb orice intervenție, a urmărit cu un zâmbet înțelegător cele întâmplate. Noroc că Varlamov era ultimul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
descoperit primii în Europa. Lucrează la un tratat, dar are nevoie de cineva de acasă, care să-l redacteze la nivel stilistic, pentru că scrie tot mai puțin în limba română. Andrei Bodiu ascultă dialogul nostru și se enervează, vrea să replice, dar îl rog să mă lase pe mine să „înfrunt dacii”... Mâncarea și vinul oferite de gazde sunt excelente, și până la urmă, epopeea rădăcinilor noastre istorice se pierde în toropeala gastronomică. Seara este „stricată” de o prea lungă așteptare a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
scot în față ce au mai bun“, îi răspund eu provocator. „Noi, românii, nu supralicităm imaginea lui Eminescu?“ „Idolatria la un popor mic e admisibilă, e chiar de neevitat. Noi nu avem coloși ca ai lor - Tolstoi, Dostoievski, Gogol”, îmi replică el... În sala mare a muzeului e în plină desfășurare conferința „Cultura și civilizația europeană la începutul celui de-al treilea mileniu”. Cuvântări, ipoteze, prospectări ale unor activități viitoare. Treptat se fac auzite, fără nici o legătură cu tema conferinței, critici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
multe unghiuri de vedere. „Vreau o opinie a românilor despre Trenul Literaturii”, așa se exprimă, adică ne invită la o discuție pe toți cinci, „basarabenii” și „regățenii”. O întreb cât va dura dialogul dat pe post. Aproape zece minute. Îi replic că suntem prea mulți vorbitori pentru doar câteva minute, dar insistă să venim. Nu o refuz direct, însă nu mă duc la ora fixată, pentru că mi se pare o idee absolut nefericită. Abia vom apuca să ne prezentăm fiecare. VITALIE
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
discuție. Pe acest fundal apatic, portugheza Ana Luisa Amaral, grecul Anastassis Vistonitis și Inga Lindqvist - rusoaica suedeză, trei dintre autorii textului, își apără cu vehemență „creația”. Ne reproșează că avem o imagine idilică despre capitalism și despre americani. Noi le replicăm că au idei comuniste de laborator, fără să fi trăit ororile comunismului. O confruntare de orgolii și de mentalități, care, probabil, se va vedea și la construcția Europei unite. După încheierea „discuției”, schimb câteva impresii cu Dubravka Ugrešic. Îmi spune
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
o umbră de care nu poți scăpa. Depinde mult ce ai în spate, ce națiune reprezinți”. „Mircea, știi, s-ar putea totuși să avem nevoie de România într-o măsură mai mare decât România să aibă nevoie de noi!” - îi replic, el mă privește și nu zice nimic. Orgoliul scriitorului român de a se considera deasupra determinărilor spațio-temporale - și Cărtărescu este unul dintre aceștia! -, orgoliul de a ținti „universalitatea”, ignorând, senioral, „glia străbună” (dintr-o exasperare pe care o înțeleg foarte
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
asistență critică în perioada cea mai dificilă, înainte și după lungul și istovitorul debut al marelui poet -, Matei a avut reflexul pe care-l au nu puțini din cei care vor să-l „înfunde” pe poet: - Dar... Roșu vertical? a replicat el. M-am ridicat atunci și am scos din raft acest volum, apărut la Editura Militară, volum pe care, din jenă exagerată, Nichita nici nu mi l-a dat, și i-am citit cu voce tare un singur poem: Către
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
simplu problema - cum o fac azi nu puțini filozofi universitari, lăsându-ne pe noi, filozofii diletanți, de a o aborda! - sau răspunde la marea întrebare printr-un sofism brutal: sensul vieții se află în ea însăși! (Evident, filozofii îmi vor replica că Hegel, de exemplu, sau Kant abordează problema și îi dă și un răspuns, dar locul aici nu e potrivit pentru un excurs al „finalității istoriei” cum îl văd ei. Sau Nietzsche!Ă Dar noi... noi romancierii, aici, în „colțul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
faptul că aveam un contract și, dacă țin bine minte, adăugam că nu i-am dat manuscrisul decât „spre lectură”. Atacat de coloneii aflați la masă că în unele interviuri acordate unor ziare suedeze „atac realităților românești și comuniste”, am replicat că „atacurile” mele „se reduc” la criticarea „realităților dezastruoase literare” și că aș putea să le „lărgesc”, referindu-mă la armată sau conducerea de partid. Iar faptul că am încredințat un manuscris unui editor străin, culpă „enormă” în ochii lor
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dintr-un proces de evoluție mai degrabă neorganică, în salturi - avizată deci să „imite” mai ales modele prestigioase decât să caute ea însăși să experimenteze din „interior”... e ezitantă și chiar refractară unor astfel de „căutări, experimente”?! Mi se va replica cu saltul spectaculos al poeziei, cu suprarealismul românesc, unul de vârf în Europa! Da, dar poezia română modernă a avut incalculabilul noroc de a fi avut „în față” doi „mentori” ai înnoirii și ai sincronismului european - Titu Maiorescu și Eminescu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
de taină și maeștrii mei preferați, înjurați de stalinism, ne-am gratificat ambii, reciproc, cu titlul „cel mai mare”. „Tu vei fi cel mai mare poet după război!”, i-am declarat lui Nini, iar el, curtenitor ca nimeni, mi-a replicat: „Iar tu vei fi, mi se pare evident, cel mai remarcabil romancier!”. Sigur, nimic nu îndreptățea, atunci, aceste complimentări avântate, deși, trebuie s-o spun, în ceea ce privea stăpânirea propriei arte, el era cel puțin cu un pas decisiv înaintea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
la câteva luni de la invadarea Pragăi, în ’68, și Mizil, știind că am o anume influență în rândurile tinerilor scriitori, voia să-mi câștige încrederea și, la întrebarea mea, printre altele, de ce se topise tirajul antologiei lui Manolescu, mi-a replicat că, de fapt, s-au retras foarte puține exemplare, deoarece tirajul se vânduse rapid, fapt firesc în acele vremi, mai ales pentru o asemenea apariție, și mi-a adăugat că „partidul fusese obligat să ia o asemenea măsură, pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el, a fost însă mai direct, categorisindu-ne ca „dușmani ai partidului, ai comunismului!”. - De ce, mă rog frumos? au strigat din sală unii colegi curajoși, mai ales evrei, îi țiu minte pe Mirodan, Nina Cassian și alții. - Cum, de ce, a replicat Barbu, mirat, ridicându-și sprâncenele și întorcându-se spre tovarășii activiști de la c.c. sau de la „municipiu” - pentru că nici unul nu e membru de partid! Apoi a arătat un exemplar din Francisca, ironizând cele câteva fraze de prezentare a lui Matei
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bâlbâit Stoian, romanul Groapa. - Da, am zis eu, dar el se referă la perioada de dinainte de război și nu e zugrăvită clasa noastră muncitoare... hai, ce ziceți?! De altfel, dumneavoastră aveți cunoștință de romanul meu Francisca? - Cum să nu, a replicat personajul, zâmbind șiret pentru prima dată - până atunci arborase masca de gheață a celor în mâinile cărora se află nu numai pâinea și cuțitul dar, și Adevărul. Și a extras de sub un maldăr de cărți și de hârtii romanul Francisca
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sâmbătă eu luasem masa cu Nichita, la invitația mea, la restaurantul Berlin. Am ieșit din local pe la orele trei și, cum aveam mașina parcată în față, i-am propus prietenului meu să-l conduc unde are treabă. „Nu-nu, mi-a replicat el puțin confuz - sau doar mi s-a părut mie?! - vreau să fac câțiva pași” - și ne-am despărțit acolo. Peste două ore, el urma să se afle în grupul ce mergea cu Stancu la șeful statului!... (Povestesc incidentul cu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
care vorbim, aveam oroare și chiar scârbă de a sta la târguieli, adesea mizere, cu „tovarășii de la secție”! La reproșul lui Geo, ce luase subit aerul și tonul de „șef”, cum că Dimi (Dimisianu!Ă făcuse „treaba” în locul meu, am replicat, poate un pic cam iritat sau arogant, că-i mulțumesc și că sper că o va face și săptămâna viitoare. Geo, stând în picioare în dosul biroului său, în amplul și luxosul lui imobil din Bdul Ana Ipătescu (pe care
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
gloanțele lor, mă apostrofează în engleză, cu voce joasă, alături de mine, o fată cu ochi negri, fără voal. Care voi? o întreb eu, surprins. Voi, americanii. Scuzați-mă, eu vin din Europa. Sunt francez. European? E și mai rău, îmi replică ea cu un scurt rânjet sec. Sunteți creștină? o întreb eu zâmbind cât pot mai drăguț. Da, și ce-i cu asta? După care, a ridicat din umeri și a dispărut în mulțime, fără a-mi mai lăsa timp s-
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
bantustan în altul printr-un sas ori printr-o valvă care se poate închide în orice moment. Mi-am înăbușit suspinul de om alb din mine și m-am străduit să răspund cât mai bine. Un șef de stat, am replicat, care neagă realitatea exterminării evreilor din Europa are de ce să neliniștească lumea întreagă. Dar ei înșiși pot fi oare surzi și oribi la istoria Holocaustului? Și apoi, nu există un singur Occident, ci două (haide, haide, curaj!), și dacă America
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
americanul trage o linie și discută". Între emisarul american care merge drept la țintă și delegatul european stând între două scaune și neterminându-și frazele, care-i mai demn de respect? Nu demult, un tip de la consulatul american ar fi replicat unuia dintre colegii săi de pe bătrânul continent care sonda prudent terenul unei posibile ridicări a blocadei Gazei: "Opriți-vă. E din vina lor. N-au decât să nu mai voteze niște golani. O să le fie foame un pic. Ei și
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]