4,965 matches
-
mai mare istoric de artă, iar printre istoricii de artă sunt cel mai mare pictor”. 7. Spuneți-mi, care este lucrul pe care l-ați regretat cel mai tare în cei 30 de ani de învățământ ? 7. O, o întrebare retorică: regrete, dezamăgiri, mulțumiri, satisfacții ....după peste treizeci de ani la catedră ... ce pot să vă spun e că nu mi-am uitat profesorii, le port și azi un respect deosebit, e sigur că lor le datorăm faptul că azi ne
INTERVIU CU PROF.DR.TEODOR HAȘEGAN. In: Apogeul by Diana Băgireanu () [Corola-publishinghouse/Science/878_a_1797]
-
magistrului, asociere în care văd, pe lângă respectul datorat „înaintemergătorului“, gestul de a construi o punte între generații menită continuității. acad. Valeriu D. Cotea» Mai trebuie ceva ca să întregească imaginea unei relații magister-discipol nu neapărat ideală, dar una care merită amintită? Retoric... Cartea constituie o încercare de abordare de pe poziții originale, anume ecologice, a unui „flagel“ ce constituie 60% din totalitatea coroziunii, anume „specia“ sa biologică. Ca urmare, am considerat superfluă coborârea ștachetei pentru înțelegerea celor ce asociază coroziunea cu ruginirea și
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
planta terestră problema se pune în acest/același mod, ea având acces doar la așanumita soluție a solului, care mediază transferul de substanță dintre partea solidă ori gazoasă a solului și plantă, în ambele sensuri). Am putea lua în discuție (retoric) un caracter „extrovertit“ al plantei sau, altfel spus, din plantă ar face parte și porțiunea din sol cuprinsă între rădăcinile ei sau apa constitutivă a stratului laminar proximal rădăcinii plantei superioare acvatice sau corpului talofitei de asemenea acvatice. Ca urmare
Coroziunea biologică : o abordare ecologică by Cristinel Zănoagă, Ştefan Ivăşcan () [Corola-publishinghouse/Science/745_a_1374]
-
chiar dacă, (...), nu a fost niciodată introdusă Înainte de producerea actului de enunțare (...), ea Încearcă Întotdeauna să se situeze Într-un trecut cunoscut...” <ref id = "25" > Idem </ref>.. În cadrul unei scheme de interpretare a unui enunț, care are două componente, lingvistică și retorică, semnificația presupoziției este considerată ca aparținând celei dintâi, ea fiind considerată a fi o semnificație literală <ref id = "26" > Ibid., p. 13 </ref>., pentru că este “Înscrisă În limbă” <ref id = "27" > Ibid., p. 25 </ref>.. Ducrot conferă presupoziției un rol
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
și, Într-un moment de maximă sinceritate, recunoaște că vina o poartă actualii politicieni și guvernanți, foști comuniști, din categoria cărora și el, ca și contracandidatul său, face parte. AN continuă să rămână fără reacție, lăsându-se păcălit de natura retorică a Întrebării prin care TB Își strecoară presupozițiile și de aparenta sinceritate și părere de rău cu care el Își asumă, În numele tuturor actualilor politicieni foști comuniști, din categoria cărora făcea și el, AN, parte, vina de a fi aparținut
Context şi semnificaţie. Abordare semio-pragmatică by Mircea D. Horubeţ () [Corola-publishinghouse/Science/675_a_1253]
-
problema creativității a cunoscut o abordare singulară în 1938-1939 când St. Odobleja în psihologia consonantistă a numit creativitatea arta de a crea, euristica, concretizându-se prin zece clase de procese elementare:interogare, analiză, sintetizare și clasificare, definire, divizare, verificare, obiectivare, retorică, critică, elaborare verbală. Termenului i s-a dat o mare elasticitate, fiind schimbat cu cel de tehnică a gândirii, știință a creației, mijloace de creație a forței inteligenței. Creativitatea presupune a dispoziție generală a personalității spre nou, o anumită organizare
Creativitatea : latură a personalităţii by Gabriela Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/713_a_1307]
-
întâmplare care refuză bogăția, a stăpânului devenit robul robului sau, a celui umil și disprețuit care se ridică datorită meritelor sale proprii, a răzbunării prin bunătate, etc. Pentru descrierea și realizarea scenica a acestor situații dramatice romantice, autorul utilizează procedee retorice, în general declamative și bazate pe exagerări, pe o viziune hiperbolică a realității. Unul dintre cele mai frecvente procedee este "repetiția", cu diversele ei variante: repetiția unui cuvânt (-căci tu, tu ai fost pricina...-), a unui grup de cuvinte la
TIPOLOGIA PERSONAJELOR DIN OPERA LUI BOGDAN PETRICEICU HASDEU. In: ACCENTE ISTORIOGRAFICE by Diana Munteanu, Claudia Furtună () [Corola-publishinghouse/Science/791_a_1724]
-
care este utilizat, „limbajul natural este într-o permanentă transformare, suportând corecții și reformulări și distingându-se în interiorul său diferite tipuri sau forme. Din acest motiv se vorbește astăzi tot mai mult de limbajul filosofic, limbajul mitic, limbajul poetic, limbajul retoric în calitate de „specializări” ale limbajului natural” (idem: 134). 1.1. Limbaj natural - limbaj specializat - limbaj artificial Limbajul natural este pus, de obicei, în opozitie cu limbajul artificial. În timp ce limbajul natural este „caracterizat printr-o bogăție de sensuri care determină proliferarea interpretărilor
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
a utilizării, la intersecția cărora se constituie un anumit tip de discurs, ca specializare a limbajului natural (cf. Sălăvăstru, 1995:144): Uzaj Mod Informativ Evaluativ Incitativ Sistemic Designativ Apreciativ Prescriptiv Formativ Științific Mitic Tehnologic Logico- mate- Matic Fictiv Poetic Politic Retoric Legal Moral Religios Gramatical Cosmologic Critic Propagandistic Metafizic Am putea spune, prin urmare, că practica discursivă din orice domeniu cognitiv (fie el științific, filosofic, religios, etc.) sau din orice situație de comunicare valorifică limbajul natural adaptându-l domeniului sau situației
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
considerat un act comportamental, este actul de a spune ceva și în același timp actul de a face ceva, sau a face prin a spune. Istoric vorbind, legătura intre limbaj și acțiune a fost evidențiată încă din antichitate de către tradiția retorică, retorica studiind tehnicile discursive prin care putem acționa (convinge, persuada) cât mai eficient pe ceilalți. Peirce și Morris vor studia și ei această conexiune, iar inițiatorii teoriei actelor de limbaj vor aprofunda această relație. Austin va afirma că atunci când producem
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prin rațiune devine tare”; în cazul al doilea, Pascal ne comunică aceeași idee (ca idee de bază, deoarece pot fi deprinse și alte conotații) dar într-un mod indirect, analogic și sugestiv. Distincția este clasică, avându-și originea în tradiția retorică, începând cu Aristotel, dar este cunoscută, în special, sub forma distincției sens literal - sens figurat. Deși studiile de retorică tradițională impun mai multe tipuri de figuri retorice ce ilustrează întrebuințarea sensului figurat sau a nonliteralității în practica discursivă, noi vom
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mod indirect, analogic și sugestiv. Distincția este clasică, avându-și originea în tradiția retorică, începând cu Aristotel, dar este cunoscută, în special, sub forma distincției sens literal - sens figurat. Deși studiile de retorică tradițională impun mai multe tipuri de figuri retorice ce ilustrează întrebuințarea sensului figurat sau a nonliteralității în practica discursivă, noi vom aborda metafora ca exponent al acestei întrebuințări, copilul reușit al mariajului retoric. Metafora este inclusă în clasa figurilor ce țin de sens, fiind numită și figură semantică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
sens literal - sens figurat. Deși studiile de retorică tradițională impun mai multe tipuri de figuri retorice ce ilustrează întrebuințarea sensului figurat sau a nonliteralității în practica discursivă, noi vom aborda metafora ca exponent al acestei întrebuințări, copilul reușit al mariajului retoric. Metafora este inclusă în clasa figurilor ce țin de sens, fiind numită și figură semantică, figură de stil sau trop, „prin intermediul căreia se prezintă ca echivalenți doi termeni distincți, realizându-se între aceștia un transfer de trăsături semantice; presupune un
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
prezintă ca echivalenți doi termeni distincți, realizându-se între aceștia un transfer de trăsături semantice; presupune un transfer de termeni, posibil datorită conținutului semantic parțial comun al elementului substituit și al celui care sustituie.” (Angela Bidu-Vrânceanu, 1997:289). În tradiția retorică, ea este definită și ca „trop prin asemănare” sau „comparație prescurtată”, prin ea desemnându-se un obiect prin numele altuia cu care are un raport de analogie. Deși metafora este definită, în special, la nivel de termeni, aceasta ia în
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
ipotezele (ca enunțuri) se verifică sau se falsifică mai devreme sau mai târziu în practică. În concluzie putem spune că valabilitatea artistică a limbajului este dublată de una epistemo proxiologică, că omul „adevărului artistic” este dublat de omul „adevărului epistemic”. „Retoricul nu e deci o specie a genului <<discurs>>, ținând în mod specific de Retorică: el este esența însăși a limbii, și orice discurs ține, de drept, de retorică”. (Bernard Pautrat, în: „Secolul XX”, 1988:214). Această afirmație este o parafrază
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
deci o specie a genului <<discurs>>, ținând în mod specific de Retorică: el este esența însăși a limbii, și orice discurs ține, de drept, de retorică”. (Bernard Pautrat, în: „Secolul XX”, 1988:214). Această afirmație este o parafrază succintă la „Retorica” lui Nietzsche, readucând încă o dată în prim plan cele discutate mai sus: natura metaforică a limbajului. Cu toate că metafora la origine este un procedeu retoric și poetic un „ornament estetic” care îmbracă discursul în hainele seducției și persuasiunii, se constată astăzi
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
de retorică”. (Bernard Pautrat, în: „Secolul XX”, 1988:214). Această afirmație este o parafrază succintă la „Retorica” lui Nietzsche, readucând încă o dată în prim plan cele discutate mai sus: natura metaforică a limbajului. Cu toate că metafora la origine este un procedeu retoric și poetic un „ornament estetic” care îmbracă discursul în hainele seducției și persuasiunii, se constată astăzi că ea poate fi întâlnită în majoritatea tipurilor de discurs și chiar acolo unde nu ne așteptăm, fiind intrigați că dăm peste ea și
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
explicativ în știință, iar pe de altă parte să se cantoneze doar la nivel lexical, pentru a intra în câmpul teoriei discursului.” (Daniela Rovența-Frumușani, 2000:118). Putem spune, așadar, că suntem martorii unei emigrări inter-domenii, accentul deplasându se de pe metafora retorică și poetică pe metafora științifică, iar ca efect constatăm o metamorfoză dinspre metafora estetică, expresivă spre cea cognitivă, referențială, dinspre o figură de stil spre o figură de gândire. De fapt „cele două aspecte, cognitivul și expresivul, coexistă, numai că
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
în știință, metafora este preponderent cognitivă, iar în artă precumpănitor expresivă.” (idem:119). Metafora reprezintă, în această paradigmă un „mod non-definițional de fixare a referinței”, definindu-se ca „raționalitate imaginativă” (idem:122-123). Departe de a fi doar un simplu „ornament retoric”, metafora funcționează ca instrument de cunoaștere, ea apărând pentru a compensa carențele de „denumire”, lacune ale unui tip de limbaj în criză de termeni pentru noi aspecte ale realității. Metafora este o componentă a limbajului cotidian, Dumarsais afirmând că „se
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
recreează realitatea prin ficțiune, organizând astfel lumea noastră și aducând un spor de sens, înțeles, prin punerea în scenă a unui „adevăr metaforic". Limbajul- obiect în Metafora vie este discursul literar, care are atât o funcție poetică cât și una retorică; „cea de-a doua urmărește să-i convingă pe oameni, oferind discursului podoabe care plac...prima urmărește să redescrie realitatea pe calea ocolită a ficțiunii euristice”, prin urmare „metafora poartă informație pentru că ea <<redescrie>> realitatea.” (P. Ricoeur, 1984:43, 380
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
antichitate retorica a pus-o în evidență, „căci ce înseamnă să produci, prin tehnica discursului, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să acționezi prin limbaj?” (Romedea, 1999:17). Prin urmare, performativitatea este „marca oricărei intervenții discursive ce stă sub semnul retoricului”, accentul căzând pe „impactul pe care discursul îl are asupra auditoriului său, rezultatul obținut prin punerea în scenă a unei intervenții discursive” (Sălăvăstru, 1996:61, 98). Întreprinderea retoricii tradiționale a avut în centrul atenției, în special un aspect, anume cel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
stimul, care produce anumite rezultate; acesta este actul perlocuționar”. (Ricoeur, 1999:99). Dimensiunea perlocuționară a limbajului nu este o descoperire recentă, ea a fost stabilită și exploatată de oratorii și retoricienii antici, căci ce înseamnă să produci, prin tehnica figurilor retorice, diverse efecte asupra auditoriului, dacă nu să produci acte perlocuționare. Retorica era considerată încă din antichitate o “artă a persuasiunii” prin discurs. Actele perlocuționare pot fi “eficiente și ineficiente, în funcție de relația dintre efectul real produs de un act și cel
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
punând în joc un edificiu mai mult sau mai puțin coerent de argumente (argumente bazate pe fapte, exemple, autoritate, analogie și altele) ce constituie conținutul, “materia” acestuia; și operații (operații logice: inferențe, raționamente, deducții, inducții, explicații, implicații, disjuncții, etc.; operații retorice: de ordine, de “ornare”, interogația retorică, etc.) ce reprezintă forma argumentării. Acest edificiu de argumente și operații fiind pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia și a relației
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
mult sau mai puțin coerent de argumente (argumente bazate pe fapte, exemple, autoritate, analogie și altele) ce constituie conținutul, “materia” acestuia; și operații (operații logice: inferențe, raționamente, deducții, inducții, explicații, implicații, disjuncții, etc.; operații retorice: de ordine, de “ornare”, interogația retorică, etc.) ce reprezintă forma argumentării. Acest edificiu de argumente și operații fiind pus în slujba concluziei sau tezei a cărei asumare, de către interlocutor, are ca efecte modificarea universului psihocomportamental al acestuia și a relației lui cu lumea socială sau fizică
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]
-
strategii discursive parțiale (secvențiale) ale discursului”. Metafora sau mai bine zis metaforizarea este o astfel de strategie discursivă parțială ce face parte dintr-un anumit tip de discursivitate și anume: „discursivitatea performativă, marca oricărei intervenții discursive ce stă sub semnul retoricului” care își are originea în modelul morrisian și austinian asupra discursivității, având la bază „analiza actelor discursive prin prisma eficienței în acțiune”. (Sălăvăstru, 1996:60, 61). Dacă prin enunț performativ înțelegem eficiența în acțiune sau într-un mod specific austinian
COMUNICAREA VERBALĂ / De la Cunoaștere la Acţiune by Constantin Romaniuc () [Corola-publishinghouse/Science/658_a_1041]