3,504 matches
-
merge și mai departe. El pornește de la o temă, ce e la punctul de plecare o curată abstracțiune, și o comentează metaforic până la epuizarea tuturor relațiilor cu putință. Imaginile formează însă o rețea organică a cărei funcție este de a revela corespondențele oculte între toate părțile lumii. Poemul cel mai izbutit, plin de superbe versuri și de apropieri, este Cântecul greierului, în care nu se face deloc descripția insectei, ci se studiază raporturile între această formă minusculă și durabilă cu întreg
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Stilisticește, E. Lovinescu, scriitor agreabil, a fost multă vreme în căutarea personalității sale, profesând la început un fals impresionism de divagație literară în jurul autorilor, în fraze sau prea sacadate, sau prea simetrice și lungi. Personalitatea lui E. Lovinescu s-a revelat, după 1919, în polemică. Polemist mare ca și Titu Maiorescu, el s-a specializat în bibeloul grotesc, care presupune o risipire mare de materiale până ce norocul scoate câteva piese de neuitat. Aci nu intră în discuțiune dreptatea ci numai justețea
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
lui Safirim. Nuvelele lui Ion Dongorozi conțin fapte diverse în stil familiar, Ioachim Botez (Însemnările unui belfer) și Dinu Nicodin (Lupii) scriu o proză jurnalistică cu intenții satirice. G. CĂLINESCU G. Călinescu a început cu poezii, fără a-și fi revelat încă toată producția în această direcție, fiind mai cunoscut ca biograf și romancier. "Una din calitățile cele mai remarcabile de artist ale d-lui Călinescu este adaptarea stilului la fond, cu alte cuvinte viziunea totală și clară a lucrului. D.
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
sânge./ un zid descoperit până la temelie este un cuvânt” (Parcul III). În schimb, paradoxul („îmi place ce îmi place sau îmi place ce nu îmi place? sau, poate,/ nu îmi place ce îmi place?” - Îl iau de mână pe Sergiu) revelează nu numai granița fragilă dintre cuvinte, ci și inconsistența lor flagrantă. Oricare ar fi nuanțele care le separă, umbra și sângele, întunericul și sexul, ființa și lucrul sunt totuna și trimit la un semnificat unic: neantul. Angela Marinescu se apără
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288038_a_289367]
-
Baudrillard viteza ce pare a caracteriza America o transformă într-un tărâm al hiperrealității. Dincolo de a fi doar o continuare în altă tonalitate a jurnalului Cool Memories și de a căuta în America o posibilă oglindă a Europei, care să reveleze noi trăsături ale sale, ceea ce este important este aplicarea teoriei simulacrului acestui "obiect" particular care este America. Aceasta nu este doar un deșert uriaș, o "gigantică hologramă" sau un imens cinematograf, ci este și simulacrul perfect, dar care poate fi
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
cu atât mai mult, de către Francisc, care intenționa să pășească pe urmele lui Cristos cu adevărat sărac. De fapt, Sfântul, în Testamentul său (nr. 14) referitor la stilul de viață al primului grup de însoțitori, spune că i-a fost revelat de Dumnezeu că ei trebuie să trăiască „după forma Sfintei Evanghelii” (secundum formam Sancti Evangelii), înțeleasă ca o viață săracă, fără a poseda ceva, nici personal, nici în comun. Comunitățile monastice, în schimb, în afară de renunțarea la orice fel de posesie
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care un frate avusese o minunată viziune: l-a văzut pe Domnul Isus Cristos coborând din cer și oferind fratelui Walter un sul pe care era scris: «Locul secerișului tău nu este aici, ci în altă parte». Domnul i-a revelat înșelăciunea unei femei pioase, care prin intermediul unor presupuse viziuni dusese în eroare un frate inteligent, în așa măsură încât el le-a transcris. Însă fratele Agnello, necrezând acestor lucruri, poruncise fraților din convent să se roage pentru ca Dumnezeu să-l
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
și, acționând împotriva propriei slăbiciuni, i-a convins cu multă delicatețe pe colegul său, maestrul Simon de Sandwich, și pe alți doi maeștri renumiți să se roage la Domnul nostru Isus Cristos, în timp ce el celebra liturghia, rugându-l să le reveleze ceea ce era mai bine pentru mântuirea lor. Și, fiindcă tuturor li s-a părut că alegerea cea mai bună era profesiunea fraților minori, pentru o mai mare siguranță, s-au dus la fratele Giordano, maestrul fraților predicatori, de sfântă amintire
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
din urmă, Maica lui Dumnezeu, față de care avea o mare devoțiune, i-a apărut când era pe patul de moarte și, alungând de la el duhurile rele, l-a ajutat să intre cu ușurință în purgatoriu, așa cum el însuși i-a revelat unuia dintre prietenii săi. A spus că stătea în purgatoriu și că suferea mult la picioare, fiindcă de prea multe ori mersese la o femeie evlavioasă pentru a o încuraja, pe când ar fi trebuit să se preocupe mai mult de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
ministru provincial de Anglia, că apariția Serafimului avusese loc în timp ce Sfântul Francisc era răpit în contemplație și fusese mult mai evidentă decât modul în care s-a scris în opera ce relatează viața sa, iar multe lucruri i-au fost revelate în acea apariție, pe care el nu le-a spus niciodată nimănui. Sfântul Francisc, însă, i-a destăinuit fratelui Rufino, însoțitorul său, că, atunci când l-a văzut pe înger în depărtare, s-a speriat foarte tare și că îngerul l-
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
100. Fratele Albert a spus că trei lucruri oferiseră splendoare într-un mod special Ordinului: «a umbla desculț, sărăcia hainelor și disprețul banilor». 101. Fratele Walter de Reygate a spus că unui frate din provincia Sfântul Francisc i-a fost revelat că demonii țin în fiecare an un conciliu de-al lor împotriva Ordinului și au găsit trei căi pentru a-i face rău: familiaritatea cu femeile, primirea în Ordin a persoanelor inutile și folosirea banilor. 102. Ministrul provincial, fratele Albert
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
contemplație. A murit la Southampton, în fața altarului, în timpul rugăciunii de la ora trei după-amiază, îmbrățișând și sărutând crucifixul. Ulterior, un frate pe nume Ioan, ce murise de mai mult timp, a apărut la Salisbury fratelui Simon de Wimbourne și i-a revelat că el se simțea bine și că fratele Warin, după ce a stat puțin timp în purgatoriu, s-a înălțat la Isus Cristos. 126. Provincia de Anglia ajunsese la un asemenea grad de perfecțiune, încât fratele Ioan din Parma, ministrul general
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Domnul a voit să aleagă și să-i cheme pe cei săraci pentru ca să nu le fie atribuit nobililor și celor puternici, înțelepților și bogaților, ceea ce el voia să săvârșească... Al treilea motiv constă în faptul că așa i-a fost revelat într-o viziune Sfântului Francisc. Se afirmă de fapt în capitolul al III-lea din Legenda sa: «Într-o zi, pe când se afla într-un loc retras și plângea cu mare amărăciune anii din trecutul său, a fost copleșit de
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
plângea cu mare amărăciune anii din trecutul său, a fost copleșit de bucuria Duhului Sfânt, care l-a asigurat de iertarea deplină a tuturor păcatelor sale...» (p. 141-143). Al patrulea motiv se datorează faptului că același lucru i-a fost revelat abatelui Ioachim care, vorbind despre cele două ordine viitoare, afirmă: Mi se pare că ordinul mai umil (minor) va aduna roadele pământului, fiindcă îi va introduce în Biserică pe clerici și laici, pe când celălalt ordin îi va recruta mai ales
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
care curgea mult sânge, și a spus: «Tu îmi reînnoiești rănile mele, tu mă răstignești din nou». Înspăimântat de cele văzute, s-a aruncat la picioarele acestuia plângând și l-a implorat să-l ierte. Imediat, cel care i se revelase a dispărut din ochii săi. Atunci el s-a întors la Fericitul Francisc, i-a povestit cu lux de amănunte ceea ce văzuse și a rămas în Ordin evlavios până la sfârșitul vieții. 9. Fratele Bonaparte Liber exemplorum, nr. 123 p. 265
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
adevăr, la începutul convertirii sale, a întemeiat trei biserici, una în cinstea sfinților Cosma și Damian, alta a construit-o în cinstea apostolului Petru, iar cea de-a treia în cinstea Sfintei Fecioare. În aceasta din urmă, Domnul i-a revelat viața pe care trebuia să o ducă. A întemeiat trei ordine. Primul a fost Ordinul Fraților Minori. Cel de-al doilea a fost Ordinul Surorilor Fericitei Clara, care înainte se numeau doamnele sărace ale sfinților Cosma și Damian, pe când acum
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
nevoiți prin prezenta scrisoare să comunicăm tuturor credincioșilor creștini modul și forma acesteia și felul în care Fericitul Francisc, pe când era în viață, a obținut-o de la papa Honoriu. Locuind Fericitul Francisc la Sfânta Maria de la Porțiuncula, Domnul i-a revelat într-o noapte că trebuie să meargă la suveranul pontif, domnul Honoriu, care pentru o perioadă de timp se afla la Perugia, în vederea obținerii indulgenței pentru biserica Sfintei Maria de la Porțiuncula, pe care el o restaurase de curând. El, ridicându
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Denis de Rougemont și reluată de Roland Barthes) pe care cartea de față o ilustrează printr-un lung capitol final dedicat lui Conachi și celorlalți poeți erotici de la sfîrșitul secolului al XVIII-lea și Începutul secolului al XIX-lea. Erosul revelează ființa, conștiința ființei individuale antrenează dorința de expresie. A comunica (a se exprima) devine, inevitabil, a scrie. Poeții mai instruiți, ca Iancu Văcărescu, văd În poezie mai mult decît atît: actul de naștere al unei națiuni: „Orice neam Începe Întîi
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
Bolintineanu fixează, Într-o poezie luată mult timp ca model (O fată tînără pe patul morții), vîrsta matinală a iubirii. Romanticii (Eminescu, Îndeosebi) aduc În literatură androginul, ceea ce din punct de vedere fiziologic Înseamnă vîrsta În care sexul nu se revelează. Amoriul mai apare o dată sub chip de ostaș (Amoriul, ca și ostașii), numai că armele lui sînt gingașe, iar robia este plină de haz (o noțiune frecventă În versurile lui Conachi). Hazul este echivalent cu plăcutul, agreabilul. La săgeți, Amoriul
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
al ochilor, a unui adevărat cod al privirii. Ei citesc, În ei poți citi repede intensitatea pasiunii sau diminuarea ei. Ochii constituie o carte deschisă, oglinda adevăratului sentiment. Gura poate minți, cuvintele pot trăda. Privirea este calea cunoașterii. Adevărul se revelează printr-o clipire a ochilor. În ochi, zice galantul Conachi, stau Închise viața și moartea. Ochii constituie, pe scurt, o entitate care concentrează formele și intensitatea pasiunii. Numai ei pot decoda limbajul secret al sufletului și al corpului: „Ei sînt
[Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
ținut pe peronul gării, de "șuvoiul amintirilor", memoria lui afectivă focalizându-se obsesiv asupra primelor experiențe erotice (mersul la curve, devenit rutină, capătă retrospectiv semnificația unui rit de trecere, marcând căderea în timp). Contactul direct cu mulțimea, cu vulgul îi revelează ministrului adevăratele rădăcini, de om al pământului, căruia civilizația (desemnată metonimic prin "drumul de fier", distrugător de tradiții și obiceiuri vechi, peste care tot el ajunsese stăpân) n-a izbutit să-i pervertească sufletul de copil sărac, capabil să retrăiască
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
nimănui, îi apare în 1970. Ș. se afirmă inițial într-o publicistică ce varia între reportaj și eseu, apoi - în climatul de oarecare deschidere ideologică de după 1964 - e pasionat de teatru, în care cultivă o binevenită poezie a cotidianului, pretutindeni revelându-se un fond liric generos. Versurile, pe care le publică rar, au personalitate chiar de la debut. Cele mai realizate sunt un fel de meditații - gânduri răzlețe, reflecții fulgurante, amintiri de-o clipă, repede stinse de agitația cetății. Lirica acoperă însă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289805_a_291134]
-
și instituțiile statului (poliție, armată etc.). Pentru că „evadează” din familie și din oraș, asumându-și altă identitate, va fi dat în urmărire generală, ca inamic al statului și al colectivității. Neverosimilul situației este evident, „vina” temătorului Negoiță se amplifică monstruos, revelând, de fapt, hidoșenia morală a semenilor săi. În cele din urmă, înfrânt, convins de inutilitatea protestului său, el reintră în mediul domestic, rutinier. Odată cu romanul Băiatul popii (1933) gazetarul-romancier e hotărât să atace mecanismul viciat al politicianismului, o zonă a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290143_a_291472]
-
de viață ori din Practica scrisului și experiența lecturii. Din unghiul lui de vedere, criticul nu este numai un observator al scenei literaturii, ci și un participant activ la ea, mai întâi fiindcă, la fel ca oricare alt scriitor, se revelează pe el însuși; în al doilea rând, tot ca orice scriitor autentic, el scrutează în amănunțime lucrurile, în cazul lui operele, degajat de ceea ce fusese dinainte știut. Pe deplin scriitor se vădește a fi R. însuși. Chiar faptul că practică
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289117_a_290446]
-
din 794, Carol cel Mare a fondat o nouă capitală, Aix-la-Chapelle. Acolo a fost capitala în ultimii ani ai vieții sale , între 800 și 814 și în timpul domniei fiului său, Ludovic cel Pios (814-840); acolo studierea instituțiilor carolingiene ne poate revela dacă Imperiul a fost conceput ca o realitate politică sau dacă a rămas la stadiul de conglomerat de popoare sortit destrămării. Instituțiile. La Aix-la-Chapelle, pe lîngă rege, pe lîngă familia și prietenii săi și pe lîngă *clericii săi se dezvoltă
by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]