11,877 matches
-
romanțului”, a baladescului, a ritualurilor hermetice. Pentru cine exist aduce noi accente, dimensiunea reflexivă, conținută până acum, devine mai directă, ideile sunt provocate prin dialoguri între instanțe abstracte, filosoful invocat și citat fiind, „neîndoielnic”, Platon. Tonalitatea frecventă e dată de revolta și exasperarea în fața existenței, mereu întoarsă, prin ricoșeul ironiei, către sine. Formula se regăsește în Poezie deschisă, unde, ca odinioară Arhimede, poetul le „strigă contemporanilor noli me tangere”, având conștiința absurdei „neînțelegeri”, dar și credința că „Numai cine moare nu
TURTUREANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290314_a_291643]
-
în literatură, fragment), Alexis Nour. În rubricile „Recenzii”, „Glose”, „Cărți noi”, „Cronici” (subdivizată în „Literare”, „Filosofie”, „Artă” și „Sociale”) se prezintă volume de I. Al. Brătescu-Voinești (În slujba păcii), Lucian Blaga (Poemele luminii), Ion Pillat (Grădina dintre ziduri), A. Dominic (Revolte și răstigniri). Sunt de semnalat ampla recenzie făcută de Ion Barbu la volumul de versuri Darurile pământului de Nichifor Crainic și alta, semnată de C.R. Ghiulea cu pseudonimul Renovatus, la Amintiri universitare de Ion Petrovici. Fără un program enunțat ca
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
U. își propune să facă „o revoluție spirituală”, să se articuleze la noua intelectualitate a Europei, la Internaționala Intelectuală, aflată sub semnul pacifismului și considerată „un larg suflu de vijelie prin pulberea de lumi vechi, de strigăte de durere, de revoltă, de milă, covârșite de alte strigăte ale omului revenit la conștiința menirii sale superioare”. S-ar zice că e vorba de un crez creștin, misionar, dar U. stă în mod evident sub influența ideilor pacifiste susținute de grupul francez Clarté
UMANITATEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290336_a_291665]
-
Voronca, completează elogiul adus poetului: „te simt în sufletul meu pe un jilț cu ulise/ bătrânul cel viu din veacurile moarte/ care a luptat în fața cetăților cu porțile închise/ și a știut să citească viața întocmai ca pe o carte”. Revolta existențială își află locul în versuri ce transmit o exasperare profundă, iar scrisul, deopotrivă catharsis și asumare dinamică a vieții, înseamnă repudierea sfidătoare a conceptului tradiționalist despre creație. Poeziile din paginile revistei explorează zone ascunse ale psihicului, sentimente eliberate de
URMUZ-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290381_a_291710]
-
asupra splendorilor din Roma, Veneția, Florența, Milano, Padova, Napoli, Arezzo, Perugia, Verona, Palermo, Catania, Siracuza ș.a., dar nu ezită să semnaleze și realități consternante sau aspecte violent contradictorii. Călătorul laudă și critică, fără trac, destăinuie satisfacții și dezamăgiri, entuziasme și revolte, se interesează de felurite comportamente umane, vrednice de admirație sau detestabile. Oricine citește La nord de noi înșine, de pildă, obține și cunoștințe noi referitoare la lumea rusă, baltică, scandinavă și nord-vest-europeană, se edifică temeinic asupra peisajului finlandez, lapon, norvegian
TUDORAN-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
condus de Al. Sahia. Principalele rubrici vizează probleme caracteristice ideologiei comuniste („Fabrici-Uzine-Ogoare”, „Situația muncitorimii ceferiste”, „Din bezna închisorilor” etc.). În aceeași direcție, Petru Comarnescu semnează articolul Rațiunea ca soluție creatoare, unde combate curentele filosofice antiraționaliste, iar Al. Sahia publică nuvela Revoltă în port. Publicația cuprinde și rubrici consacrate domeniului literar: „Revista presei” și „Curier literar”. În aceeași zonă se înscriu și traducerile (poezia Piatra de Johannes Becher), precum și articolele Teatrul sintetic de Haig Acterian și Goethe și revoluția, unde autorul, K.
VEAC NOU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290475_a_291804]
-
Stănescu („hiperboreeanul”), mai târziu Ileana Mălăncioiu (maestra parabolei tragice cu tăișuri atroce). Alte „faruri” vin din pictură - Bosch - și mai ales din cinematografie - Federico Fellini. Începând cu Gardienii luminii, alături de o (discretă) partitură amar erotică, nou și îndrăzneț este zvâcnetul revoltei sub „palpitul grețos al disperării”, al dezgustului de „lepra cuvintelor” și de condiția existenței într-o „provincie bolnavă”. Sub cupola „Marelui Circ” terorizat de „statuia de pluș a Comandorului”, ființa poetului se sufocă „infectată de logos”, sub „niagare de falși
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
număr”, căderea în subdemnitate, ca a popicelor mecanice, ca a saltimbancilor ratați, duplicitatea, lipsa solidarității, așteptarea colectivă adulmecând „o furtună, un trăsnet”, protestatarul solitar care se autoincendiază pe o pârtie, „aparteul” sugrumat al poemului însuși. Într-o antologie a expresiilor revoltei care au putut fi tipărite sub dictatură, destule texte semnate de V. și trecute fatal sub tăcere de critică în anii cenzurii s-ar vădi reale piese de rezistență. Critica literară a părut o vreme să constituie principalul palier al
VANCEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290423_a_291752]
-
va întocmi culegerea Pagini bizare (1970). Purtătorul numelui literar Urmuz (dat de Tudor Arghezi) a murit într-o noapte, sinucigându-se cu un foc de revolver, într-un chioșc din apropierea Bufetului de la Șosea. Premergător, potrivit caracterizării lui Eugen Ionescu, al „revoltei literare universale”, „unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului”, creator care, după Geo Bogza, „cel dintâi de aici și de aiurea [...] a făcut [...] din vârful peniței, ca de pe o trambulină [...], primul salt pe o planetă nouă
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
galeria ciudată, de panopticum, a „poeților blestemați”. GEO BOGZA Urmuz (1883-1923) inventă - poate prin 1907-1908, dată când compunea primele sale „pagini bizare” - un adevărat limbaj suprarealist. Era un magistrat conștiincios, cu înfățișare de burghez politicos, nemanifestând, aparent, nici o ciudățenie, nici o revoltă. Era un coleg bun, un fiu bun, un celibatar bun. Proza pe care o scria era destinată să fie citită doar fraților mai mici și surorilor ca să-i desfete. Abia prin 1919 câțiva scriitori temerari, aflând aceste pagini manuscrise, înțeleseră
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
lui Jarry? Sau încă, dacă vrem să descoperim oarecare implicații, poate fi considerat un fel de Kafka mai mecanic și mai grotesc? Suprarealiștii din România îl revendică șef de coloană. În orice caz, Urmuz este într-adevăr unul din premergătorii revoltei literare universale, unul din profeții dislocării formelor sociale, ale gândirii și ale limbajului din lumea asta, care, astăzi, sub ochii noștri, se dezagregă, absurdă ca și eroii autorului nostru. EUGEN IONESCU SCRIERI: Urmuz, îngr. Sașa Pană, București, 1930; Addenda, în
URMUZ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290382_a_291711]
-
este, cum o caracterizează autorul în prefață, „biografia unei generații și istoria literară a unei epoci”. Este vorba de generația războiului sau „generația pierdută”, evaluată îndeobște cu „jumătăți de adevăruri, cu grețoasă, și poltronă totuși aroganță”, așa încât „din sentiment de revoltă și de rușine, și nu din orgoliul de a corecta niște erori, mai mari ori mai mărunte, de istorie literară s-a născut această carte”. „Generația amânată” (numele i-a fost dat de Constantin Țoiu, specifică V.), cuprinzând scriitori născuți
VALEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290413_a_291742]
-
jertfei”. Notabile sunt câteva intervenții, în ianuarie 1938, ale lui Mircea Eliade (Noua aristocrație legionară, Provincia și legionarismul), urmare - va spune autorul lor mai târziu - a fascinației exercitate de Nae Ionescu, a unei solidarizări cu colegii de generație, precum și a revoltei față de represiunea violentă la care recursese puterea. În cursul anului 1938 revista arată simpatie mișcării legionare în forme mai mult indirecte, aluzive, atitudine impusă de cenzura din timpul dictaturii regale. În intervalul septembrie 1940 - ianuarie 1941 hebdomadarul plătește tribut conjuncturii
VREMEA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290654_a_291983]
-
poziționat în centrul mișcării literare, reprezintă extremele sale turbionare. În fapt, intransigența Manifestului activist către tinerime, ca și detașarea ironică a poemelor Un căscat în amurg sau Doleanțe nu sunt, în perspectiva mai amplă a modernismului ca individualism raționalist și revoltă antitradiționalistă, decât urmarea logică a aceleiași atitudini; dovadă, poziția circumspectă a scriitorului față de excesele avangardei, căreia îi reproșează, într-un poem în proză modelat pe calapod futurist, superficialitatea și sterilitatea (Vorbe goale, 1925). Ceea ce îl desparte de avangarda istorică - în ciuda
VINEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290575_a_291904]
-
și pref. edit., București, 1997; Carol Ardeleanu, Diplomatul, tăbăcarul și actrița, pref. edit., București, 1972; F. Aderca, Domnișoara din str. Neptun. Orașele scufundate. Copilul cu vioara. Scurt roman al unui ogar, pref. edit., București, 1982, Aventurile d-lui Ionel Lăcustă-Termidor. Revolte, pref. edit., București, 1987, Zeul iubirii (Țapul). Femeia cu carnea albă. Nuvele, pref. edit., București, 1993; Scriitori români peregrini (Traiectorii literare în timp și spațiu), pref. și postfața edit., București, 2002 (în colaborare cu Silviu Bădia). Traduceri: Charles Ferdinand Ramuz
ZALIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290690_a_292019]
-
meserie. Versuri vechi & noi (1979), Versuri. 1948-1993 (1995). Încă de la început V. intră în arena literaturii cu o siguranță de sine în parte mimată, în parte autentică, aruncând mănușa confraților contemporani sau celor din timpuri trecute. Într-un poem, Neo-epigon, revolta se îndreaptă chiar împotriva mitului eminescian, de fapt împotriva unui cult dogmatizat și exclusiv, ceea ce pare o ireverențiozitate stupefiantă fiind un refuz al anchilozării în prejudecăți. Și în alte artes poeticae, directe sau implicite, V. țintește polemic excesul stilistic, „metafora
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
și a marelui impact cu lumea. Stările ca atare rămân în urmă, zguduiri producătoare de falii pe care autorul le cercetează detașat, silind cuvintele să le descrie sau să le evoce. Moartea, însingurarea, prăbușirile interioare, absurdul, divorțul de lume și revoltele în van sunt motive subtextuale. V. aspiră la elaborarea unei „matematici a morții” și a unor formule lingvistice noi și concentrate pentru exprimarea problemelor existențiale grave. Uneori, ca în tulburătorul psalm De ce, Părinte?, neputința de a da divinității un sens
VULPESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290668_a_291997]
-
Viaticum (1983), poate cea mai densă carte a sa, aplică metodele criticii moderne. Astfel, opera lui Geo Bogza este analizată prin prisma „elementelor” lui Gaston Bachelard, iar proza lui Marin Preda prin diverse grile de lectură, decriptându-i-se numeroase sensuri ascunse (revolta împotriva tatălui etc.). În timp, Z. consacră articole și cronici unui mare număr de scriitori ai actualității, de la Zaharia Stancu, Eugen Jebeleanu și Marin Preda la Ana Blandiana, Mircea Horia Simionescu și Constantin Țoiu, de la Edgar Papu și Al. Paleologu
ZACIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290682_a_292011]
-
totul îndreptățite) execuții literare. Totuși, interpretul nu poate să nu recunoască anumite merite clasicismului, în a cărui tradiție „de îndărătnică prelucrare a unei limbi au putut să apară problemele artistice care l-au chinuit pe Flaubert și să se producă revoltele literare moderne” (Stilul clasic), și află câteva preferințe și în acea epocă: Saint-Simon și îndeosebi La Rochefoucauld, pe care îi consideră moderni. Dar opțiunile sale se fixează în secolele al XIX-lea și al XX-lea. Îi admiră mai mult
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
copiii) nu pot să-și împărtășească sentimentele sau să primească sprijinul necesar atunci când au nevoie îi doare, îi face să-și piardă încrederea în adulți, să se retragă și să se închidă într-o lume a lor. Scăderea performanțelor școlare: Revolta copilului, senzația că nu este înțeles, apreciat și iubit, duc adesea la scăderea interesului pentru învățătură, o pedeapsă involuntară pe care copilul o aplică părintelui prea ocupat. Probleme de comportament: Unii copii își exprimă suferința, supărarea, neîncrederea sau durerea în
PĂRINŢI ŞI COPII. In: Arta de a fi părinte by Ana Arghiropol () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1421]
-
oală peste un bolovan pus la fiert, exemplifică urmările benefice ale oricărui act de solidaritate umană (Ciorbă de bolovan). Domolirea unor animale răsculate prin scânteia țâșnită din două pietre lovite una de alta învederează puterea de nebiruit a minții omenești (Revolta dobitoacelor). Supraviețuiri ale arhaicului se întâlnesc îndeosebi în povestirile al căror epos se făurește în climatul primitivității, în păduri, în munți, în medii pastorale, mănăstirești, în ambianțe tribale. Trei narațiuni cu călugări incită și creează suspans prin comportamentele brave ale
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
Ungureanu, La vest, II, 131-136; Roxana Sorescu, Eminescianismul la 1900: V. Voiculescu, ALA, 2001, 592; Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, București, 2001, 107-109, passim; Popa, Ist. lit., I, 1150-1163; Octavian Soviany, Lirica evanghelică a depersonalizării, CNT, 2002, 12; Sergiu Ailenei, Revolta dobitoacelor, CL, 2002, 3; Elvira Sorohan, [V. Voiculescu], RL, 2002, 33, 44; Dan Manolescu, Portret al poetului Vasile Voiculescu, Buzău, 2002; Codruța Stânișoară, William Shakespeare și Vasile Voiculescu, sonetiști, Craiova, 2002; Nicolae Oprea, Magicul în proza lui V. Voiculescu, Pitești
VOICULESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290623_a_291952]
-
metodă (învățată prin imitație) când ceva îl va deranja. E absolut normal pentru un copil să nu înțeleagă de ce tatăl său îl poate lovi, însă el nu are voie să dea în frățiorul mai mic. Pedeapsa poate produce sentimente de revoltă, mânie, nemulțumire care duc la scăderea rezistenței la frustrare. De exemplu, unii părinți le impun fiicelor un comportament „model” de „fată cuminte și ascultătore” nepermițându-le exprimarea propriilor păreri. Acei părinți se vor mira mai târziu, după ce fetele încep să
CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII PĂRINTE?. In: Arta de a fi părinte by Cristina Glisă () [Corola-publishinghouse/Science/290_a_1418]
-
constituționale În România, pornește de la abdicarea forțată de la putere a lui Al. I Cuza și urmează cu instituirea pe tronul României a unei dinastii străine, menționându-se succint diverse aspecte ale polemicilor din societate pe marginea acestor evenimente, inclusiv și revolta de la Iași. Autorii oferă elevilor atât În textul de bază, cât și În extrasele din documente, studiul de caz și sarcinile didactice, posibilitatea de a Înțelege și compara prerogativele domnitorului stipulate În Constituția României din 1866. Totodată, În contextul abordării
CAROL I ÎN MANUALELE DE ISTORIE DIN REPUBLICA MOLDOVA Studiu de caz: manualele pentru clasa a VIII-a. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SERGIU MUSTEAȚĂ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1287]
-
iar figura simbolică tutelară e aceea a lui Ovidiu: „Exilul ai să-l porți amar în Pont / Sfielnic ți-o prezic ultima oară...” (Ovidiul). Și, asemenea ilustrului său predecesor - care, silit să trăiască printre barbarii Sciției, își clamează, odată cu nefericirea, revolta și superioritatea trufașă -, poetul își transpune mândria ascendenței în spirit vituperant, în versuri pătrunse, de astă dată, de ecouri argheziene: „În exaltări pătrunde-te, coboară / Foc cardinal pe spiritul lor tont!”. Deținerea teribilului secret al inconsistenței istoriei umane și al
STOENESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289939_a_291268]