55,533 matches
-
călători de sosirea trenului. La un moment dat, printre linii, era o vameșă în costum gri cu pixuri de contrabandă de vânzare. Eu aveam în mâna stângă, strânsă la piept, două pixuri ale mele: unul albastru și altul cu pastă roșie, dar vroiam să mai cumpăr două, la fel cu ale mele, să le fac cadou cuiva. Bani aveam, dar erau translucizi, ca niște folii de celofan de la punguțe și am vrut săi ofer, dar mi-a cerut așa de mult
Întâlniri cu Maica Domnului by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1227_a_2213]
-
ne-am fi știut de când lumea. Nu cred că ai observat atunci, dar zilele acelea au însemnat și lacrimi. Instantaneu. Motivul? O fotografie. Imaginea alb-negru a iubirii regăsite. Ce culoare are dragostea? Unii o văd strălucind în milioane de inimi roșii. Pe mine, iubirea mă privește dintr-o fotografie alb negru, puțin ștearsă de vreme. Undeva în munți. Tu, cu rucsacul în spate și privirea pierdută în zări. Visai? La ce? Pe asta o vreau, am gândit. Mi-a tremurat inima
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
trebuie să fie îmi spuneam, în gând. Și nu știu de ce, îmi închipuiam că iubirea mea cea mare va avea ochii albaștri. Ca un cer senin, într-o dimineață caldă de vară. X. Bucle blonde, prinse cu o enormă fundă roșie. Ochi albaștri și o aluniță minusculă aproape de colțul drept al gurii. Rochița cu volănașe albe, perfect apretate, îi dădeau aerul unei balerine în miniatură. Maria mă privea dintr-o fotografie. - Aici avea șase ani. Mergea la grădiniță și adora să
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
îi enervează, pe bună pe dreptate, pe șoferii grăbiți, iar ție îți zgârie retina. Ești gata să scapi câteva cuvinte grele, dar dintr-o dată, un prichindel cu un rucsac mai mare decât el în spate, îți taie calea. Are obrajii roșii și un zâmbet ștrengar. Îi zâmbești și tu. Ajungi la birou, unde te așteaptă dosare, proiecte, termene. Telefonul sună în draci, șeful pare s-o fi luat razna, colegul din fața ta se lamentează despre o promovare pe care o așteaptă
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
găsi sub bradul care strălucește ca poleit cu argint, păpușa dorită, mare și blondă, cu ochi albaștri. Și multe alte jucării. - Primiți cu colindul? - Primim, primim, răspunde mama, din prag. Colindătorii se răsfiră în fața ușii. Sunt mici și au obrajii roșii de frig, dar au glasurile calde. Atât de calde, încât Mia nici nu simte aerul tăios care intră prin ușa întredeschisă. Copiii au plecat, încărcați cu fructe și dulciuri. S-a făcut târziu și somnul reușește să o învingă și
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
pe Lucia. Nu ar vrea să piardă momentul în care, în odaie, se va strecura Moșul... Nu vrea să adoarmă. Nu vrea să piardă, nu vrea, nu... L-a pierdut! Dar sub brad, stau două cutii mari, învelite în hârtie roșie. Pe una dintre ele scrie, cu litere de șchioapă: Mia. Se repede, dă hârtia la o parte, aproape sfâșiind-o. Da! uite o privește, albastru, minunata păpușă cu bucle blonde, cu rochiță de voal. În plus, două cărți de povești
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
ceasuri în urmă. Ei, lumea, viața, moartea, ei... Exista o lume mai bună? O altă lume? - Spune-mi, există? Șopti întrebarea cu buzele aproape înghețate, în timp ce se chinuia să aprindă o candelă mică. O așeză încet, împreună cu cei câțiva trandafiri roșii pe care îi cumpărase pe drum. Ar fi vrut ...ar fi vrut... Doamne câte ar fi vrut să-i spună. Să-l țină de mână și să -i povestească. Poate... într-o zi sau noapte... undeva. - Mă iertați, sunteți din
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
sfârșit, cel mai probabil, în borcanele de gem. Am ajuns să cred că voi muri de plictiseală până la sfârșitul verii. Sper să n-ai aceeași soartă, cel puțin nu prea curând. Dar la cum arăți, n-aș paria. Un măr roșu, perfect așa ca tine, face cu ochiul oricui. Părea foarte sigură de ceea ce spune. Dacă la început se bucurase că avea cu cine să-și omoare timpul, acum bucuria îi păli, regretând liniștea de dinainte, fără spaime legate de sfârșituri
Viaţa ca un fir de păpădie… by Claudia Mitră () [Corola-publishinghouse/Imaginative/101021_a_102313]
-
va boteza primul copil cu numele fratelui ei mort, Toma. Da, striga cealaltă Marie luptându-se cu apa atât cât să-i dea voie să vorbească, e aici tatăl tău, e aici, ud leoarcă, înecat în lumină, cercuri verzi și roșii s-au prefăcut în corali, în smaragde, în lumină și rubine... Înecat în lumină... (Rondul de noapte) "Înecul în lumină" este simbolul unei încercări ratate de suprimare a iluziei. Pecetluiește pervertirea duratei interioare. Liniaritatea ei se închide, fără speranță, în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1504_a_2802]
-
părinții săi dungați, un melc cu cochilia sidefie subțiată de timp, înaintând cu delicatele sale cornițe în vânt spre aburul ademenitor, înscriindu-se astfel și el în cohorta chemaților. O prezență semnificativă este mitologica zână, parcă înfățișată ca o floare roșie, îmbrobodită, cu chipul de babă, depănând firele vișinii și negre, gata să le curme când va sosi sorocul. Proporțiile formelor și raporturile dintre ele, consistența mai compactă sau aproape diafană a culorii, contribuie la crearea unei atmosfere pline de o
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
în lagărele rusești, găsindu-și obștescul sfârșit. Puțini au fost cei care s-au mai întors acasă, căci unii au fost obligați să rămână să populeze satele măcinate de război în Siberia, în Taiga și în altele părți ale Imperiului Roșu. Noapte de coșmar Era primăvara lui 1945, noapte cu lună plină și cu câțiva nori, când în localitatea Glodenii-Gândului, pe la miezul nopții, au început să se audă rafale de puști automate. O bandă de tâlhari înarmați au luat satul de la
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
bătea pe unul dintre ei, celălalt sărea și își ajuta fratele. Erau ca doi frați adevărați și rareori îndrăznea vreun flăcău să se ia de unul dintre ei. Ilinca și vara și iarna avea la geamuri flori înflorite, cu flori roșii. Din când în când Butnaru îi mai administra câte un pui de bătaie, probabil că Ilinca mai vocifera și poate că îl mai amenința cu fuga. La bătrânețe Paraschița era de aproape nouăzeci de ani, iar Ilinca făcea scandal că
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
să ia o mai mare amploare. Au mers rudele la mai multe biserici și mănăstiri, au mai mers și la diferite babe, că nu se mai putea sta în casa respectivă. Toate se făceau fără publicitate că era epoca aurului roșu a lui N. Ceaușescu. Pe unde au mers toți le-au spus aproape la fel, că vrăjitoarea a donat casa lui Satan și că acum Satan este stăpânul casei Zavastiei. Adică vrăjitoarea este supărată că Zavastia a refuzat să preia
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
pe numele lui adevărat Dumitru Paraschița, era singurul copil al unei vrăjitoare de temut pe la anul 1900, a fost crescut și instruit de mama lui în tainele magiei, dar niciodată nu spunea că știe să facă vrăji, de frica „Ciumei roșii”. Ciuma roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea pe rug, dar pedepsea cu ani mulți de temniță grea și cei care mai scăpau multe zile nu mai aveau. Datorită practicilor magice ale mamei lui, Pleșu a fugit
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui adevărat Dumitru Paraschița, era singurul copil al unei vrăjitoare de temut pe la anul 1900, a fost crescut și instruit de mama lui în tainele magiei, dar niciodată nu spunea că știe să facă vrăji, de frica „Ciumei roșii”. Ciuma roșie pedepsea aspru vrăjitoria, nu pedepsea ca Inchiziția, cu arderea pe rug, dar pedepsea cu ani mulți de temniță grea și cei care mai scăpau multe zile nu mai aveau. Datorită practicilor magice ale mamei lui, Pleșu a fugit din tranșeele
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
lui de bucățica lor de pământ, încărcându-i cu cote fictive. Așa s-a îmbogățit și a deschis crâșmă. Era un bărbat înalt, de vreun metru șaptezeci și cinci, gras, ras la față, cu un cap mare cât o baniță, cu ochii roșii și bulbucați, de-ți lăsa impresia că-i ies din cap și niște urechi mari ca de elefant, cu buza de jos mare, da´ mare, nu glumă. Mâinile lui erau grase, de parcă ar fi fost umflate. Casa lui era cu
Imagini din lumea satului by Gheorghe Boancă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1187_a_2744]
-
vorbește de totalitarismul comunist e o contradicție în termeni. Totalitari nu pot fi decât oamenii care pleacă de la întreg la parte — după formula aristotelică. Or, comuniștii nu sunt totalitari. După ce mă orientez? După Manifestul comunist, care e evanghelia lor, evanghelia roșie. Acolo se spune că idealul lor e o societate fără stat, fără clase, concepută ca o asociere liberă de indivizi. E incendiul anarhiei finale sfârșitul Manifestului, cum zice Kautsky. Comuniștii sunt anarhiști la finalitate. Totalitari sunt fasciștii, hitleriștii și Biserica
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
de fiară bătută. Iar eu și dumneata, pe lângă ei, avem forță domestică de rațe. Măcăim. Am stat cu macedoromâni în temniță. Îi băteau până îi omorau, dar nu declarau nimic. Au o bărbăție perfectă. MANIFESTUL COMUNIST Manifestul comunist e evanghelia roșie a comunismului. Chiar unul din autori îl numește „evanghelia“ lor: așa evanghelie la așa autori. E cea mai crâncenă manifestare umană din câte am citit. Nu-i interesează pe Marx și pe Engels decât distrugerea legică a burgheziei în istorie
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
mai perfizi. Când te ocupă și te declari de acord, spun că ești progresist, iar când le rupi fălcile, că ești fascist și reacționar. Rușii sunt mai abili politic decât germanii. Dovadă că au reușit să facă din brașoava asta roșie, din rușinea asta care e bolșevismul, o supraputere mondială, să impună Statelor Unite situarea bolșevismului la rang de supraputere. Mă întreba un rus, cu ani în urmă: Domnule Țuțea, cum vă explicați dumneavoastră că noi, rușii, întindem mâna Europei și ea
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
e vorba de toți rușii, de marele popor rus), gândindu-mă la Gorbaciov. Pentru că el spune: Situația economică a Uniunii — vasăzică după 70 de ani de marxism-leninism — e catastrofică. Punct. Și apoi optează pentru leninism! Adică pentru cadavrul din Piața Roșie, care a creat dezastrul ăsta... SAT ȘI ORAȘ Cultura sătească este aparent anonimă; anonimatul în această sferă este o simplă ipoteză de lucru. Nu poți spune că la sat oamenii gândesc în cor; oamenii nu gândesc în grup... La baza
322 de vorbe memorabile ale lui Petre Ţuţea by Petre Ţuţea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1381_a_2692]
-
Nu se mai urnește din gara asta, nici nu știu unde suntem. Uite ce șir lung de mașini s-a făcut și la bariera asta. Trenurile au prioritate, parcă tu spuneai asta, râsese Andreea, dar uite ce băiat drăguț este În mașina roșie, și se tot uită la noi. La care noi...câte persoane sunt acum la ferestrele vagoanelor... Dacă eu Îți spun că se uită la noi...chicotește Andreea. Cel În tricou alb? Da arată bine...spusese mama, mai mult ca să-i
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
deja să se Îmbrace cu un trening alb cu dugi albastre și pantofi ușori de vară fără tocuri, numai buni de mers pe nisipul de pe plajă. Cu greu se hotărâse și Andreea să facă același lucru. Îmbrăcase la repezeală treningul roșu și și pusese o băsmăluță tot roșie cu o broderie minusculă făcută de mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
alb cu dugi albastre și pantofi ușori de vară fără tocuri, numai buni de mers pe nisipul de pe plajă. Cu greu se hotărâse și Andreea să facă același lucru. Îmbrăcase la repezeală treningul roșu și și pusese o băsmăluță tot roșie cu o broderie minusculă făcută de mama. Numai adidașii nu se asortau, erau albi cu puțin roșu, nu găsise la culoarea treningului. Jos În hol se mai auzeau câteva voci de tineri care plecau În grup să vadă răsăritul soarelui
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
poți fi sigură că este el, mergem mai departe sugerase mama, Încetinind alergarea. Totuși portiera se deschisese și din mașină ieșise băiatul cu tricoul alb de la barieră. Încerca să-i atragă atenția fetei că el Își ținuse promisiunea. Hei ! Scufița Roșie ! Unde alergi așa? Silviu Bărbulescu se apropiase de Andreea și de mama acesteia, salutând stângaci și spunând: Silviu mă cheamă. Ce repede ai fugit de la barieră... Trenul...nu eu adăugase Andreea, făcând la rândul ei prezentările. Din mașină Își făcuse
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]
-
căutarea hranei, peștele. Se ridicase spre cer ca o săgeată, apoi plutise deasupra apei, iscodind după hrană. Curând i-au urmat alții și astfel magia răsăritului de soare la mare Începuse să se destrame. La orizont apăruse Încă mic dar roșu, discul de foc al soarelui. Ușurați că miracolul s-a produs, Începuseră discuțiile: Splendid! Cel mai mare artist rămâne natura Însăși, spusese Silviu, primul care se Încumetase să rupă tăcerea. Păcat că nu am făcut mai multe poze, un aparat
În vâltorile Dunării de Jos by Flora Mărgărit Stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1138_a_2049]