4,056 matches
-
nu încetează să-și pună întrebări, un suflet ales - spun eu - ce sigur are o relație cu Dumnezeu, dar nu este conștient de ea. Sau... este posibil să mă înșel eu în această privință. 14 noiembrie 2005 Note de jurnal: Romantism: persoane excepționale puse în situații excepționale! Romantism: este caracterul acestei povești adevărate, conform definiției ce mi-o amintesc de la orele de literatură română din liceu. Mulți ani după ce am studiat acest curent în artă, am avut posibilitatea să aflu o
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
suflet ales - spun eu - ce sigur are o relație cu Dumnezeu, dar nu este conștient de ea. Sau... este posibil să mă înșel eu în această privință. 14 noiembrie 2005 Note de jurnal: Romantism: persoane excepționale puse în situații excepționale! Romantism: este caracterul acestei povești adevărate, conform definiției ce mi-o amintesc de la orele de literatură română din liceu. Mulți ani după ce am studiat acest curent în artă, am avut posibilitatea să aflu o poveste ce mi-a fost ușor s-
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
n-a mai scris Carmen Sylva nici un roman sau nuvelă și aproape se părea că ar fi voit să se dedice tot mai mult și mai mult studiilor științifice și filosofice; când iată, că sosește deodată această povestire plină de romantism, plină de simțire, și de poezie, o idilă cu un efect așa de puternic, plină de vrajă și totuși așa de naivă și de blajină încât captivează cu totul pe cititor și acesta nu poate să se sustragă unei puternice
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
plan sentimentul morții și al durerilor, față de care se resemnează până la... „noaptea veșnicei uitări”. La T. Robeanu, chiar și poezia erotică este un bun prilej de comunicare cu lumea umbrelor, dacă nu, în cel mai bun caz, o erotică a romantismului fără robustețe. Punând în versuri concluzii aducătoare și susținătoare de gânduri negre, dorul de moarte devenindu-i o necesitate, omul politic, publicistul și poetul George Popovici, pe neașteptate se sinucide, la puțin timp după ce fusese ales membru corespondent al Academiei Române
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]
-
Karl Geldner, Sylvestre de Sacy, Friedrich Spiegel. Din admirație, fără să-i poată semăna, și moștenitorul lui Anquetil Duperron, acest cavaler al erudiției, al științei pure și dezinteresate, cum îl numea 3. Ca și prietenul său Georges Dumézil, moștenitor al romantismului german, al acelei epoci aurorale când Orientul se întrevede ca origine primordială a legendelor europene și sursă a inspirațiilor înalte, când gestul lui Anquetil transformă Parisul în centru al studiilor asiatice europene, către care gravitează și frații Schlegel, Friedrich 4
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
aproape calchiat pe o însemnare de jurnal în urma unei prelungite discuții „pasionante” cu Wikander despre o istorie a „arianismului” în Europa, la care acesta din urmă lucra și pe care nu a publicat-o niciodată 3. S-ar fi numit Romantismul arian (Den ariska romantiken), iar butada lui Mallarmé se regăsește citată aici. Opțiune parțial inexplicabilă din partea lui Eliade, pentru că în egală măsură ar fi putut aminti interpretarea gnostică a lui Wikander la două dintre filmele lui Ingmar Bergman (Ansiktet și
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
au intrat în limba suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
suedeză și termenii arian, arieni. Analiza și clasarea tipurilor de funcții (ideologică, științifică) ale acestor termeni au făcut obiectul cărții neterminate de Wikander- Den ariska romantiken -, în care autorul sistematizează baza de date în funcție de câteva paradigme: romantismul arian, naturalismul arian, romantismul Indiei. În acest context, pentru Wikander, Schlegel se înscrie în categoria primei generații de romantici (romanticii arieni) care, spre deosebire de ulteriorul naturalism arian, responsabil de teoriile rasiste și de exacerbarea antisemitismului, nu au procedat la configurarea științelor comparative mitologică și lingvistică
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
de atunci amprenta asupra gândirii și poeziei occidentale. Prin numeroase traduceri și studii, doctrinele indiene ale salvării au devenit cunoscute în Occident. Dar în același timp gnosticismul, pe jumătate păgân, pe jumătate creștin, a beneficiat de marea sa renaștere în romantismul german, francez și suedez. Stagnelius, unul dintre cei mai mari poeți suedezi, și-a recunoscut cu franchețe datoria de recunoștință față de gnosticism, negăsind nici o contradicție între gnoză și ortodoxismul luteran. Schelling și soțiile sale nu au spus mai nimic despre
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
literaturii beletristice, dar și a celei istorice, Bălcescu se transformă în revoluționarul par excellence cu o gîndire înaintată, progresistă, un marxist aproape, chiar dacă n-a citit și nici n-a auzit măcar de autorul Manifestului comunist. Să nu uităm mitul romantismului revoluționar, caracteristica omului nou. Sintagmă aberantă, oximoron hilar, romantismul revoluționar, lansat de întîiul bărbat al țării, a inspirat "poeții" și nu numai. Gemeau revistele și antologiile vremii de poeme romantic-revoluționare. Orice cetățean, alfabetizat și dornic cît de cît să înțeleagă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
transformă în revoluționarul par excellence cu o gîndire înaintată, progresistă, un marxist aproape, chiar dacă n-a citit și nici n-a auzit măcar de autorul Manifestului comunist. Să nu uităm mitul romantismului revoluționar, caracteristica omului nou. Sintagmă aberantă, oximoron hilar, romantismul revoluționar, lansat de întîiul bărbat al țării, a inspirat "poeții" și nu numai. Gemeau revistele și antologiile vremii de poeme romantic-revoluționare. Orice cetățean, alfabetizat și dornic cît de cît să înțeleagă și cu o eventuală brumă de carte, ar fi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
nu numai. Gemeau revistele și antologiile vremii de poeme romantic-revoluționare. Orice cetățean, alfabetizat și dornic cît de cît să înțeleagă și cu o eventuală brumă de carte, ar fi putut constata, consultînd un banal dicționar explicativ, contradictio in adjecto dintre romantism și revoluționarism, dar nu și propaganda ideologizantă a partidului unic. Revoluționarul romantic era exemplul eroului absolut. Fiind o nouă religie, comunismul era interesat să șteargă orice urmă de manifestare a vechii religii. Au fost interzise sărbătorile religioase. În anii '50
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
divorț. Ce se mai bucurau! Dar bucuria a fost deșartă. Ca toate bucuriile lor". Finalul discursului este apoteotic: "Fie ca peste zeci și sute de ani cititorii să regăsească în operele noastre suflul cuceritor al erei pe care o trăim, romantismul, idealurile, nădejdile și biruințele noastre, ale oamenilor care, sub conducerea încercatului nostru partid, clădim socialismul în vechea și bogata noastră țară". Radu Boureanu se plînge că asupra unui fragment din poemul Satul fără dragoste, publicat în "Viața românească", cei competenți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
vând iubirea câte-o noapte. Sau o oră. Pot fi orice vă doriți dumneavoastră. Dacă într-adevăr vă place, pot să fiu, cum s-ar spune, emoționată. Și să vă sărut tandru și să mă prefac că sunt vrăjită de romantismul dumneavoastră. Câteva minute, o zi, o săptămână, cât vă permiteți. Dar am fost sinceră și v-am oferit un sărut sincer, ar trebui să fiți recunoscător. — Cred că spunem aceleași cuvinte, dar vorbim altă limbă. Iubirea de care spun eu
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
tot mai strâmte, mai scurte și mai decoltate ale femeilor. Pe stradă, dar și în piese, în articole de ziar sau în literatură e tot mai multă goliciune și carne, ceea ce nu demult te făcea să roșești acum era normalitate. Romantismul ușor exagerat al anilor ’20 și ’30 este înlocuit de un stil tot mai libertin, cuceririle nu mai poartă parfumul eleganței, dialogurile par mai directe ca oricând ; limbajul, atitudinea, inclusiv gesturile de zi cu zi se schimbă, anunțând un schimb
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
sau pe cel al lui Octavian Goga; sau, poate, al lui Tudor din Vladimiri, care, cu amicii săi, Grecii Eteriști, voia să ne salveze de Turci; trădat de ei, dar și „Îmbolnăvindu-se de ei” și de ticurile lor orientalo-balcanice! Romantismul paseist, edulcorat și liric, nu rareori fals, ne-„realist”, al lui conu’ Mișu Sadoveanu - până azi, se pare, cel mai mare prozator român! -, lamentațiile poetice ale lui Goga, formidabil când le publica În revista Luceafărul la Budapesta, În anul 1905
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
sale de a-l lua În „stăpânire”, a-l susține, a-l forma la rândul lui, a-l nutri și a-i da propria-i imagine, propriul „relief”. Sunt convins că generațiile mai tinere, citind aceste rânduri „inflamate de un romantism depășit” sau de un „patriotism de școală, belferesc, depășit”, vor zâmbi, ei, care au devenit acum voiajori internaționali și care nu dau multe parale nici pe „unitatea națională”, nici pe „România” și, și mai puțin, pe noi adulții și bătrânii
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
cu secole lungi pustiite de orice speranță?!... Nu, nu trebuie să ne supărăm pe nimeni, atunci când „Îndrăznim să ieșim din rânduri”, când Îndrăznim să ne amintim de „idealurile și principiile” tinereții noastre, dar și de cele care s-au numit „romantism” sau „pașoptism”; când avem „insolența” să ne „diferențiem” de „mediu” sau de „gloata supusă și cuminte”, va trebui să ne și asumăm această stare de „nebunie”, de „reacție ciudată, atipică”. Și să nu ne plângem prea tare de singurătate - acea
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
imagine transfigurată a țăranului român etern. Deși și-a desăvârșit formația la Viena și Berlin și a fost incontestabil Înrâurit de lirica și filozofia germane, Eminescu a rămas un „om al pământului“ și al esențelor elementare (pe care de altfel romantismul german nu le contrazicea câtuși de puțin). El trăiește cufundat Într-un soi de atemporalitate, aproape dizolvându-se În cosmos, În natură și Într-o istorie imobilă, impermeabilă la modernitate. Este naționalist și „reacționar“ (În toate sensurile, inclusiv politic). Unele
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
română. Traducerile nu dau nimic convingător, vraja muzicii eminesciene se pierde și rămâne profilul oarecum banal al unui poet romantic, care nu e de natură să entuziasmeze, și cu atât mai mult acum, la un secol și jumătate după era romantismului. Românii totuși nu dezarmează; eforturile de promovare a lui Eminescu continuă, Însă cu ce șanse? Și Caragiale este prea dependent de limbaj și de o atmosferă balcanică specifică. Românii au mulți scriitori excelenți: un peisaj literar cu atât mai remarcabil
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
rapid, încât nici nu părea să fi existat. Robby s-a apropiat agale de noi învăluit de lumina orbitoare a mall-ului și m-a mâhnit faptul că atât de puțin din viața lui se învârtea în jurul poeziei sau a romantismului. Totul era plumbuit de plictisul și anxietățile diurne. Totul reprezenta un spectacol. Dar ceea ce mă deranja cel mai mult - lucrul care de fapt constituia motivul pentru care eram atât de captivat de băieți - e că auzisem când unul dintre ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
un „comunist onest” ca și colegii lui de generație citați mai sus, făceau „corp comun” cu regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau în „noul romantism”, de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul avea eleganța să se dezică, „fusese o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
regimul, se răsfățau, cum spuneam, în paginile revistelor și la Scânteia tineretului și chiar în Scânteia „mare”. Se purta și ei credeau în „noul romantism”, de altfel, așa s-a și chemat al doilea volum de versuri al lui Mugur, Romantism, de primul avea eleganța să se dezică, „fusese o comandă socială”, îmi spunea mândru. Crezând înfocat însă în ideologie, crezând „prea mult”, au și pățit-o, de altfel, cerând la una din Conferințele tinerilor scriitori, ce precedau Conferința „mare” a
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
literatură, al doilea semn al „misterului”, dacă vreți, al propriului meu caracter. Ele, aceste două pulsiuni, m-au urmărit apoi decenii și decenii și, dincolo de „raționalitatea” lor evidentă, de cauzalitatea cunoscută, și azi încă sunt și au fost „motoare” ale romantismului meu „incarnat”, absolut organic, dincolo de logică și aparențe. De aceea le-am numit „pulsiuni”, deoarece, cele „două”, Literatura și Erosul, au depășit de mult și „cu mult” granițele adolescenței, ale post-adolescenței, care în cazul meu a fost o zonă psihologică
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
condensări de populație, ca și evenimentele brutale, enorme, politice ale secolului trecut o explică, poate! - au „oroare” de „animalele singuratice” de „inși atipici”, născuți „prea devreme” - cu siguranță „prea târziu”, „rătăciți din dezordonata și fertila Renaștere” sau din epoca unui romantism „deșănțat”. (Goethe însuși a avut un recul în fața tânărului Kleist, în care a presimțit, just, un atac la regulile sfinte ale clasicismului, o „îndrăzneală nepermisă în a aborda unele aspecte umane care trebuie lăsate neatinse”! Într-adevăr, tânărul, genialul și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]