6,798 matches
-
cultural pentru locul pe care îl ocupă fragmentarul, nomadismul în constituirea percepției spațiului urban. Este vorba de filmul lui Wim Wenders Himmel über Berlin (1987). Personajul principal, îngerul Damiel interpretat de Bruno Ganz, survolează în film detalii urbane, conversații trunchiate, ruine sau trasee fragmentare. Orașul se dă, în deplină stranietate, ca mozaic in finit, ireductibil la o unitate prestabilită. În afara oricărei istorii, lipsit de memorie, spațiul urban este străin, mut, incomplet. Asemenea unui învățăcel al lui Isaac Luria însă, Benjamin recompune
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
evidență odată ce logica progresului este deconstruită, iar memoria colectivă a unui loc își eliberează potențialitățile amenințate de trâmbițele prezentului. „A face“ experiența unui oraș înseamnă a-i recompune povestea plecând de la rămășițele lăsate în urmă de mecanismele sale tehnice, de la ruinele trecutului care lasă urme pe chipul clădirilor, stră zilor, mulțimii. Din punct de vedere metodologic, se poate spune, scenariul fenomenologic conține, prin regăsirea locului marginal al experienței în lumea urbană, gestul salvator al memoriei. Din perspectiva raportării autobiografice, el va
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
șului. Mai mult, trecutul și viitorul se înscriu în urmele pre zente ale lucrurilor, la fel cum, în drama barocă, lumea era citită împreună cu preistoria și post istoria sa. În schimbarea halucinantă a lumii obiectelor pe care o impune tehnologia, ruinele vechii lumi capătă semnificație și impun exercițiul esen țial al memoriei: anticarul este, s-ar putea spune, o figură ur bană, înscrisă în logica schimbării ca un uzurpator subversiv al acesteia. Caygill dezvoltă posibilitatea experienței urbane plecând de la „polemica“ întreținută
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
al experienței urbane să aibă un sens eschatologic, despre care am amintit deja. Pentru un locuitor al metropolei moderne, acest sens eschatologic particular se traduce în faptul că memoria capătă funcția de a restaura trecutul văzut ca posibilitate uitată a ruinei prezentului și de a regăsi înțelesul temporalității ca durată plecând de la momentul actual al crizei. În sens larg, pentru Benjamin experiența determină survenirea absolutului în limitele derizorii ale detaliului material, ale gestului mărunt sau ale prezenței discrete și anonime. Ontologia
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
exteriorității străzii, era însă pândită de spectrul morții pe care această lume o refuza: oamenii mureau nu acasă, ci în altă parte, își amintește Benjamin, iar mobila și lucrurile secolului al XIX-lea își vădeau, astfel, natura adevărată, cea de ruină. De aici drama copilului con fruntat cu asemenea obiecte - tensiunea dintre existența diurnă, trainică și cea nocturnă, a „viselor rele“: „The bourgeois apartment might adopt the guise of heroic immortality, but it actually constitutes nothing more than a site of
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
soarele sau iluminatul electric. Fragmentul „Der Mond“, „Luna“, din Copilărie berlineză... poate fi invocat în sprijinul acestei idei. Lumina lunii, notează Benjamin chiar la începutul textului, transformă pământul (Erde) într-un „antisau parapământ“ (Gegenoder Nebenerde). Creația se revelează, astfel, ca ruină, ca semn al morții: „endlich ist die Schöpfung heimgekehrt und darf nun wieder den Witwenschleier antun, den der Tag ihr fortgerissen hatte.““ Orice detaliu al materiei, al lucrurilor care populează camera copilului este singular, revelator, esențial. Obiecte pe care lumina
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
pe care peticarii le adună și de la care pleacă, pentru a recompune marea poveste a memoriei. Imaginea pe care copilul o are despre Berlin ajunge să fie fantasma pe care, în ajunul despărțirii definitive de oraș, Benjamin o aruncă asupra ruinelor pândite de uitare. Istoria receptării lui Benjamin este consistentă și, ulterior publicării ediției complete de către Rolf Tiedemann și Hermann Schweppenhäuser între 1972 și 1989, diversificată surprinzător. Atât teoriile culturii, cât și teoria literaturii, studiile media și chiar studiile de gen
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
o încercare de acest fel trebuie să evite ispita unei interpretări moral politice. Dacă în spatele faptelor personajelor sau al fizionomiilor urbane ale lui Caragiale sunt citite diverse tare, vicii ale societății românești a începutului de veac XX, sensul metafizic al ruinelor Curții-Vechi este ratat. O investigație cu caracter istoric“ poate fi, de asemenea, primejdioasă, din perspectiva rândurilor de față; mai important decât a vedea cine este scriitorul Crailor... este a vedea cine este Povestitorul lor, personaj doar discret schițat în textul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
scoate dintr-un registru pur teoretic, abstract. Similaritățile textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
textelor pot fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
fi mai ușor sesizate, odată ce ele nu mai sunt gândite după distincția, demult denunțată ca artificială, dintre filozofie și literatură. La început, înrudirile textelor survin cu precădere la nivelul imaginilor. Ruinele Bucureștilor sunt atotprezente („și dumneata ești o ruină, o ruină venerabilă nu însă din cele bine păstrate““, îi spune Pirgu lui Pașadia) și lumina lunii le descrie contururi fantomatice: „Beteala lunii pline se revărsa peste vechi orașele adormite; pâlpâiau pe mlaștini văpăi sglobii. Puhoiul de lumini poleia noroiul metropolelor uriașe
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
și de plecarea, evadarea personajelor; în cazul lui Pașadia, de legământul incendierii operei. În același timp însă, istoria nu este cu precizie fixată temporal, veacurile trecute sunt veacuri mitice, de fapt, ele nu fac altceva decât să certifice caracterul de ruină al prezentului, nu vreo legitate transcendentă care să-l explice. Gestul deconstructiv pe care trecutul îl întreprinde în raport cu formele reificate ale prezentului este un exemplu de loc literar al Crailor... care intră în relație magică de similaritate cu o serie
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
mitului cuprinde și configurează această imagine a întâlnirii dintre vis și mâzgă, dintre consistența trecutului și disoluția prezentului, dintre condiția diurnă și cea nocturnă a personajelor. „Imaginea dialectică“ a Bucureștilor este, precum cea a Berlinului începutului de veac, una a ruinelor care adăpostesc, în firidele lor, demoni. Încercarea de a „împrieteni“ cele două texte este, într-o oarecare măsură, în stare să-i vădească în ascunzișurile lor. În loc de încheiere CUM SĂ ( NU) UIȚI BERLINUL, ÎN TREI PAȘI 1. Protest în Berlin
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
Bacovia. Melancolia figurează în registrul sensibilității decadente și ca o formă laicizată de damnare, de consacrare pe dos. Prima trăsătură devine interesantă pentru pictură, în măsura în care portretele melancolicilor sunt extrase unui decor realist, înlocuit cu un cadru adaptat oniric stării melancolice, ruine sau ape litificate, sau un cadru neutru, lipsit de referenți obiectuali, ca desprindere de orice contingență. Pierderea interesului pentru lumea exterioară se traduce simbolist prin edificarea unei lumi corespunzătoare stării melancolice, care să întrețină "dispoziția dureroasă." Comparația cu doliul introduce
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
se află în colecții particulare, simpla consultare a catalogului ne oferă o perspectivă asupra temelor abordate de pictor, dar și asupra prolificității acestuia: Ileana Cosânzeana, Baladă, Ultime raze, Romanță veche, Esitare, Marchita, Toamnă târzie, Rămas bun, Amurg, Faun cu Nymfă, Ruine, Vine iarna, Ceasul rău, Elohi, Elohi, Lama Savahtani, Idilă romană, La gura peșterei, Noapte de Noembre, În taina nopței, Pe malul mărei, Ifigenia în Taurida, Interior, Din atelierul meu, Domnița, Un prieten, Portret, Frumoasa ateniană, Acropole, În Arcadia, Tristia, Gavroche
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
iar nu cu spectrele ce populează atmosfera cețoasă a țărilor de nord"426. Chiar și așa, pânzele sale nu pierd nimic din atmosfera onirică, misterioasă, iar influența mitologiei greco-latine nu dispare, de unde și nenumăratele teme grecești sau peisajele care includ ruinele unor temple. În mitopoetica lui Loghi, un rol esențial îl joacă această Arcadie fantastă metonimie pentru o Grecie ideală, evocată printr-o arheologie onirică, o Grecie similară utopicei Isarlâk, pe care o exaltă poetul Ion Barbu în poezia lui, paradis
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
degajat, în schimb, din aceste pânze se degajă uneori un erotism subtil, evanescent, ca marcă a Jugendstil-ului sub influența lui Klimt și Von Stück. Peisajele sale se încarcă cu o melancolie misterioasă, pe care criticul o vede în tabloul Ruine reprezentată de chipul unei femei frumoase. "Aerul ce se degajă din lucrările sale pare a fi oriental; dar lumina clară a orientului, la dânsul, cochetează adesea cu misticismul german. Opera sa este plină de inspirație și concepție clasică cu construcții
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
prisma unor maiștri ca Böecklin (sic), Stück, Klimt și Besnard. [...] Tabloul său "O noapte de vară" e de o fantezie delicioasă și plină de mister. [...] Alăturea însă se poate vedea ușor Loghi al culorizmului oriental, feeric ca exemplu în "Idilă", "Ruine" după un apus de soare, unde în fața unui peisagiu misterios apare chipul unei femei frumoase care ar fi geniul melancoliei"428. Din punctul de vedere al lui Spiridon Antonescu, pe Loghi îl desparte de Böcklin temperamentul; pictorul urmărește o serie
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
rezonanță proprie, amplificată morbid. Unitatea patronimică se reface climactic în momentul dublei distrugeri a casei și a ocupantului ei, care se resorb în narcisimul mortifiant al cărui simbol îl constituie apele întunecate ale iazului din preajma casei, cavou specular atât pentru ruină, cât și pentru corpul nefericitului Usher. În cultura română există această temă a imolării în contingența unui act estetic, reflectată în întreaga arie balcanică și găsindu-și o realizare specifică prin difuziunea în nenumărate variante a Baladei Meșterului Manole. Mircea
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
care facem ca miturile să "fie reale" și cei care pretindem că avem "déjà-vu-uri istorice", deși acestea se pot dovedi a fi departe de realitate 26. Mintea noastră este cea care vede, așa cum a făcut-o de-a lungul timpului, ruine peste tot și deplânge gândul că de data aceasta s-ar putea să asistăm la finalul apocaliptic. Respingând, de fapt, teoria potrivit căreia cultura de masă actuală ar fi similară tipului de distracție "pâine și circ" din Roma antică, Brantlinger
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
ca și libertatea cuvântului, nu mai existau. Întregi economii naționale au fost distruse și industria a stagnat. Pe teritoriul Germaniei propriu-zise, după ani de aparentă invincibilitate, s-a așternut un covor de pustiire și jale; podurile erau rupte, orașele în ruine și enorma ei capacitate industrială era practic paralizată. Pentru a putea duce războiul, Marea Britanie își epuizase resursele economice și financiare; aproape întregul popor era mobilizat, toți cei de vârstă utilă atât bărbați cât și femei, erau angajați fie în rândul
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
la UTC. În oraș să mai ia ființă al patrulea sediu al UTC (adică, al patrulea „sector”, n.n.). La fel să se facă o altă organizație la Căminul de ucenici”. Pe lângă unele acțiuni de curățare a orașului ce era în ruine încă din august 1944 datorită bombardamentelor rusești, secția „propagandă” își mai propunea următoarele „acțiuni”: „...6 reportaje cu lozinci luminoase. În sectoarele UTC să nu rămână stradă, casă care să n’aibă lozinci (subl.ns.)”. În mare, cam asta „serveau” comuniștii
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
altă parte orașul fiind părăsit de o mare parte de locatari și pustiu, cete de haimanale s’au năpustit în multe părți ale orașului stricând și prădând o mare parte din clădiri (subl.ns.) ce prezentau tabloul trist al unor ruine”. c. Bârladul - un oraș înecat în mizerie Dacă aceste lupte de stradă și dueluri de artilerie vor fi fost reale (și navem nici un motiv să ne îndoim de sinceritate unui martor ocular ce avea să devină primar), atunci imaginea orașului
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
23 august 1944 ne-au apucat în orașul Bârlad. Lupte pe la periferie, apoi lupte de stradă au adus tot ce putea aduce un război: incendii, prăbușiri de case, prăvăliri de copaci și de stâlpi de-a curmezișul străzilor, peste tot ruină și prăpăd. Incendiile ard nestingherite de nimeni și consumă în voie cele mai frumoase și mai importante clădiri din oraș. Școala Normală de băieți, o capodoperă a arhitecturii moderne cu tot mobilierul, cu muzeul, cu biblioteca, arde zile de-a
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
78/1944 ne aduce la cunoștință că în urma bombardamentelor aviației inamice sunt omorâte numeroase vite care se găsesc adunate în masă pe islazurile comunale”. Mulțimea cadavrelor de animale ucise în timpul evenimentelor de război ce transformaseră Bârladul într-un oraș al ruinelor, fusese remarcată și de proaspătul primar Bontaș care, după cum am arătat anterior, le-a înlăturat de pe străzi cu ajutorul de neprețuit al cetățenilor urbei. Tot directorul Eșalonului II, recomanda următoarele: „...vă rugăm a lua măsuri ca la primele semnale de prealarmă
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]