3,370 matches
-
și inofensiv. Loki culege o crenguță din acel vâsc și merge la adunare, unde jocul continua; Îi dă crenguța lui Hödrxe "Hödr", fratele orb al lui Baldrxe "Baldr", și Îl Îndeamnă să arunce cu ea În Baldr: ...Baldrxe "Baldr", victimă sângeroasă, fiul lui Odin: se Înălța În mijlocul câmpurilor, tânără și grațioasă, o crenguță de vâsc. Acea ramură care mi se părea delicată, devine pentru el o suliță pericuoasă (Völuspá, 31 sq.) Baldrxe "Baldr" moare străpuns, iar zeii sunt cuprinși de un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
1962), Popasuri (1963), În pragul casei (1964), Strada (1972) ș.a., în care explorează mai ales universul infantil. A compus povestiri, nuvele și romane și din nevoia, așa cum mărturisește el însuși, de a dezvălui una „dintre cele mai triste și mai sângeroase pagini din istoria Basarabiei”. Romanul Rugăciune pentru cei morți (inclus în Scrieri alese, 1993), alcătuit „în adâncă ilegalitate” în iarna 1972-1973 și trimis clandestin peste graniță, se remarcă tocmai prin caracterul realist al descrierii unor tablouri și episoade ale vieții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290611_a_291940]
-
și culturală. Ei au lăsat problemele postbelice nerezolvate și au acumulat profunde frustrări economice și sociale. Dar să nu uităm că monolitul comunist s-a năruit încă din 1948 datorită naționalismului lui Tito. Asistăm astăzi la un spectacol tragic și sîngeros în fosta Uniune Sovietică și în Iugoslavia. Dar aceasta nu din vina democratizării, ci mai curînd drept consecință a prăbușirii comunismului. Libertatea unui cetățean este de neînchipuit fără autodeterminarea colectivității. O astfel de autodeterminare poartă numele de Independență. Cei care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
deceniu al vieții sale, Iorga a oferit de multe ori un asemenea spectacol. Înainte de aceasta i se spunea în mod curent "Apostolul", iar alteori "profesorul națiunii". În final, acest intelectual naționalist al secolului al XIX-lea și-a găsit sfîrșitul sîngeros în mîinile celor care erau în foarte mare măsură naționaliștii secolului al XX-lea. Naționalismul este adeseori prost înțeles pentru că există două feluri de naționalism: primul este naționalismul retrograd, de tipul celui din Atena antică sau din timpul Evului Mediu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Doar Biserica Unită putea oferi o oarecare alinare, slujind renașterii spiritului național românesc. În 1783-1784, Iosif, împărat acum, a emis cîteva decrete ca să îmbunătățească situația iobagilor români. Bunele lui intenții, date fiind ignoranța și suferințele oamenilor, au dus la răscoala sîngeroasă condusă de Horia, Cloșca și Crișan. Trupele imperiale au restabilit ordinea, iar lucrurile au continuat să meargă ca și înainte. Următoarea revoltă a românilor s-a produs în 1848, atunci cînd Lájos Kossuth a unit Transilvania cu Ungaria fără a
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
au continuat să meargă ca și înainte. Următoarea revoltă a românilor s-a produs în 1848, atunci cînd Lájos Kossuth a unit Transilvania cu Ungaria fără a ține seama de majoritatea populației românești. Astfel că românii au declanșat o revoltă sîngeroasă conduși de Avram Iancu. Dar nici naționalismul român, nici cel maghiar nu-și aveau locul în planurile destinate întemeierii unei Austrii unite și centralizate ale prințului Felix Schwarzenberg. În urma compromisului austro-ungar din 1867, românii din Transilvania au fost trecuți pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
că trebuie să fie precauți în privința propagandei, întrucît "printr-o propagandă neglijentă, atît țărănimea cît și Partidul Socialist se pot afla în primejdie". El propunea o educare civică și politică treptată a țărănimii, singura cale de evitare a unei explozii sîngeroase și inutile. Ion Nădejde a fost de acord cu analiza lui Dobrogeanu-Gherea, amintindu-și cum țăranii disperați și înfometați se apropiau de el la Iași și în alte locuri în căutarea salvării, "ca și cum eram Dumnezeu". Lucrul acesta îl înspăimîntase pe
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
țărani în Botoșaniul său natal, dar nu și pe cei care i-au făcut să se revolte 184. Cele mai grave excese antisemite au fost comise de lipoveni; aceștia i-au masacrat pe evrei și au lansat acuzații mincinoase și sîngeroase împotriva lor, urmînd întocmai exemplul dat de țara lor de origine 185. "Neamul românesc" a descris ororile, luînd o poziție clară în favoarea țăranilor. Evreii plecau în masă. Iorga le-a comunicat furios cititorilor că boierii ceruseră intervenția trupelor austro-ungare pentru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
uluitoare a României Mari. În acest timp, generația aceasta a tranșeelor credea în democrație, în drepturi egale pentru minorități și într-un viitor mai bun. Ce păcat că această credință dătătoare de viață pe care ei o aduseseră din vîltoarea sîngeroasă a războiului avea să aibă o viață atît de scurtă! Cea mai mare parte din acești oameni nu voiau să se întoarcă la inechitățile sociale și la corupția României de pe vremuri, la politicianismul fraudulos, la o realitate românească în care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
curiați ca și evreii de macabeeni. Iorga spunea întotdeauna că, dacă evreii vor să aibă relații mai bune cu românii, acest lucru trebuie să fie rezolvat pe calea inimii, el neputînd fi legiferat. La sfîrșitul verii lui 1929, în timpul tulburărilor sîngeroase care au izbucnit la Ierusalim, Iorga a declarat că nimeni nu se putea aștepta la nimic de la palestinieni, care rămăseseră tot timpul barbari, dar că Ierusalimul era la fel de sacru pentru toate cele trei religii. Continua să pună la îndoială valoarea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
mult decît o ocazie prielnică. Hitler și Mussolini nu aveau de gînd să o irosească. Dar Hitler, produs al Primului Război Mondial, stătea cu ochii pe Statele Unite. Încă din 1934 a luat măsuri împotriva stîngiștilor din cadrul partidului său în așa-zisa "Epurare sîngeroasă". "Generalul Schleicher", comenta Iorga, "a fost împușcat". "Cîțiva dintre prietenii apropiați (ai căpitanului Roehm)", continua el, "au fost găsiți în compania unor tineri de moravuri aparte"Iorga nu putea rezista să nu facă un calambur pe seama literaturii simboliste pe care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
dacă va fi făcută o epurare completă a tuturor politicienilor vechiului regim! Numai după aceea ne vom gîndi la pedepsirea asasinilor lui Iorga și ai celorlalți", a replicat Sima. Ceea ce Antonescu nu era dispus să facă46. Totuși, aceste două zile sîngeroase par să fi constituit punctul de cotitură al atitudinii lui Antonescu față de Legiune. Repulsia sa față de anarhia legionară începea să se cristalizeze. El i-a convocat pe cîțiva dintre ofițerii lui superiori de încredere și, după cum își amintea Amiralul Măcelaru
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
consistente ale atrocităților comise de nemți. Tratamentul aplicat de Wehrmacht prizonierilor de război, civililor, partizanilor și, În general, oricui le ieșea În cale (când au avansat spre Volga, până la porțile Moscovei și Leningradului, precum și Înapoi, În retragerea lor cruntă și sângeroasă) lăsase urme adânci pe fața pământului și În sufletul oamenilor. Când Armata Roșie a ajuns, În sfârșit, În Europa Centrală, soldaților epuizați li s-a arătat o altă lume. Contrastul dintre Rusia și Vest fusese dintotdeauna puternic - țarul Alexandru I
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ante. Cu anumite excepții, rezultatul a fost o Europă a statelor-națiuni care nu fusese nicicând mai omogenă din punct de vedere etnic. Uniunea Sovietică a rămas, desigur, un imperiu multinațional. Iugoslavia nu și-a pierdut nimic din complexitatea etnică, În ciuda sângeroaselor lupte intercomunitare din timpul războiului. România avea Încă o importantă minoritate maghiară În Transilvania și nenumărați rromi (de ordinul milioanelor). Dar Polonia trecuse de la 68% polonezi În 1938 la o majoritate poloneză covârșitoare În 1946. Germania era aproape toată germană
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
a fost desființată În 1957. Refugiații și strămutații din Europa trecuseră nu numai printr-un război mondial, ci și printr-o serie de războaie civile mai mici. Între 1934 și 1949, Europa a fost scena unei serii nemaivăzute de conflicte sângeroase, În interiorul granițelor statale. În multe cazuri, ocupația străină a germanilor, rușilor sau italienilor care a urmat a facilitat și a legitimat urmărirea obiectivelor politice și a antagonismelor de dinainte de război, cu mijloace noi și violente. Ocupanții nu erau neutri, desigur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ocupația și absorbția de către Uniunea Sovietică. În special ucrainenii au făcut tot posibilul să profite de ocupația germană de după 1941, pentru a căpăta mult visata independență, iar teritoriile din estul Galiției și vestul Ucrainei au fost scena unui conflict civil sângeros Între partizanii ucraineni și polonezi, care se opuneau atât naziștilor, cât și sovieticilor. În aceste condiții, distincțiile subtile dintre război ideologic, conflict interetnic și luptă pentru independența politică și-au pierdut relevanța: În special pentru populația locală, care era de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
pe baza instrucțiunilor de la organizațiile clandestine. În intervalul dintre refluxul armatelor germane și preluarea efectivă a controlului de către guvernele aliate, frustrările populare și vendetele personale au generat, adesea sub impulsul oportunismului politic sau al unui avantaj economic, un scurt, dar sângeros ciclu de răfuieli. În Franța, circa 10.000 de oameni au fost uciși prin metode „extrajudiciare”, mulți dintre ei fiind executați de grupurile independente de rezistență armată, mai cu seamă de faimoasele Milices Patriotiques, care i-au adunat pe suspecții
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
regiunile ocupate până nu demult de nemți doreau mai degrabă să uite amintirile dureroase sau neplăcute și să-și reia viețile Întrerupte de război. În orice caz, puțini erau pe atunci dispuși să-și acuze compatrioții de crimele cele mai sângeroase. Responsabilitatea acestora, considerau toți la unison, le revenea integral germanilor. Ideea că vina supremă pentru ororile celui de-al doilea război mondial trebuie să cadă pe umerii Germaniei era atât de răspândită, Încât până și Austria a fost exceptată. Printr-
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
intern, din 1921 până la invazia germană din mai 1940; În Spania, unde Stalin și Franco deopotrivă aveau interes să exagereze importanța comunismului În războiul civil; și, se Înțelege, mai ales În Uniunea Sovietică, unde monopolul stalinist al puterii și epurările sângeroase ale criticilor partidului se bazau pe afirmația că Occidentul și aliații săi locali complotează pentru a submina URSS și a distruge experimentul comunist. Anii 1941-1945 au fost doar un interludiu În lupta internațională dintre democrațiile occidentale și totalitarismul sovietic, o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
alt stat-națiune din Occident, era o țară În care intelectualii aprobau și chiar exaltau violența ca instrument politic. George Sand descria cândva o plimbare pe malul Senei, În 1835, cu un prieten care pleda pentru o revoluție proletară urgentă și sângeroasă: numai când Sena va fi roșie, când Parisul va arde, iar săracii Își vor căpăta locul de drept, abia atunci adevărul și dreptatea vor triumfa. Un secol mai târziu, eseistul englez Peter Quennell descria În New Statesman „idolatrizarea cvasipatologică a
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice a condus guvernele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
mai dependentă de sprijin american, În bani și În produse. Washingtonul a stopat asistența abia În 1954, respingând cererile francezilor, tot mai disperate, de sprijin aerian pentru salvarea garnizoanei condamnate de la Dien Bien Phu. După aproape opt ani de lupte sângeroase și inutile, Washingtonul Înțelesese nu numai că francezii nu mai puteau recâștiga autoritatea pierdută În Indochina, dar și că erau inferiori forțelor armate oficiale și de gherilă conduse de Ho și Min. În viziunea americanilor, francezii le tocaseră banii și
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
luat parte la o altă reînhumare ceremonială: de data aceasta a lui Imre Nagy și a colegilor săi. Printre cei care au ținut cuvântări la mormântul lui Nagy se afla și Viktor Orbán, viitor prim-ministru. „Consecința directă a Înăbușirii sângeroase a revoluției”, a spus el mulțimii adunate, „este aceea că a trebuit să ne asumăm responsabilitatea falimentului și să căutăm o cale de ieșire din fundătura asiatică În care eram Împinși. Realmente, Partidul Socialist Muncitoresc Maghiar a furat viitorul tinerilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dictată de teoria troțkistă. Pentru cei din exterior, partidele troțkiste - și efervescența Internațională a IV-a (a Muncitorilor) la care erau afiliate - erau greu de distins de comuniști: Îi unea aceeași fidelitate față de Lenin și nu-i separa decât istoria sângeroasă a luptei pentru putere dintre Stalin și Troțki. Exista o diferență crucială la nivelul dogmei - troțkiștii continuau să susțină „revoluția permanentă” și Îi acuzau pe comuniștii oficiali că au Întrerupt revoluția muncitorilor, limitând-o la o singură țară -, dar, În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de patru ani. Până În 1973 și-au pierdut viața 11.000 de soldați: o rată a mortalității net superioară, ca procent din populația națională, celei Înregistrate de armata americană la apogeul războiului din Vietnam. Protejarea posesiunilor coloniale portugheze era costisitoare, sângeroasă și din ce În ce mai disperată - forțele armate o știau mai bine decât oricine. și nu era singurul lor motiv de frustrare. Vrând să-și consolideze puterea și să distragă atenția de la problemele externe ale Portugaliei, Marcello Caetano (uns succesor al lui Salazar
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]