6,936 matches
-
mâna pe ochii cei adormiți - dar tu n-ai să știi și n-ai să simți nimica -, o să sprijin tăișul pe gâtul cel uscat ca iasca și, dintr-o singură mișcare bine cumpănită și măiastră, o să te descăpățânez. Îți voi săpa tot cu jungherul groapa legiuită, am să mă rog pentru tine și am să te pomenesc cu vorbe bune. Îmi va fi milă de făptura ta, voi vărsa lacrimi și mi se va face frică. Poate nu voi fi mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
urmă. Am vorbit data trecută despre un fenomen care aici, la noi, la câmpie, este foarte rar. Acea alunecare de teren s-a petrecut pe coasta dinspre Dunăre a satului. Oamenii de știință afirmă că acea coastă ar fi fost săpată nu de o fostă albie a fluviului, ci de un ghețar uriaș, pe care Închipuirea voastră nu-l poate cuprinde și care, În curgerea lui, a modelat malul acesta Înalt și drept. Mult mai târziu avea să ia naștere și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și i-a lăsat cu buza umflată când l-au căutat să facă afaceri cu el. Lut galben se găsea și la noi În sat căcălău și pe degeaba, apă la fel. Și-a tocmit câțiva oameni, a Început să sape pe sub coasta dinspre Dunăre și s-a apucat de plămădit și ars cărămida. Taxa pe care o plătea la primărie pentru că scobea pământul era de nebăgat În seamă față de bacșișul plătit membrilor Consiliului de atunci - să nu confundați cu cel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Soarele, roșu, apunea. Câmpurile miroseau a tot ce putea fi mai bun pe pământ. Pe Dig, Sergentul, nemișcat, se uita la ei. Arma Îi atârna cu gura țevii În jos. Blondul Își făcu mâinile pâlnie. În praful de pe obraz lacrimile săpaseră dâre albe. „Ba pe mă-ta s-o iei, prostule!” Până În sat nu mai auziră decât ronțăitul mărunt al cauciucurilor În țărâna ca un mălai a drumului de pământ. * * * O singură zi pe an Satul cu Sfinți ieșea de sub puterea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
să-l Împungă cu baioneta de la armă, iar celălalt Îl pocnea În cap pe petrecăreț cu o bâtă scurtă și groasă. Povestea acelui om darnic și bun la suflet era, și ea, neobișnuită. Se apucase Într-o zi să-și sape o groapă pentru o umblătoare nouă; cazmaua i se proptise Într-un vas plin cu bani de aur din cine știe ce vremuri vechi. Norocosul nu era nicidecum un zgârcit, așa că s-a apucat să Împartă câte un bănuț pe la multele sale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
poreclă? * * * Nu departe de locul unde fioroasa Vale a Puțului - sălașul Sfintei cu puteri vrăjitorești - spărgea coasta dinspre Dunăre și se deschidea către Baltă, se afla Valea Morii. În adâncul ei, tupilat, liniștit și tulbure zăcea Eleșteul. Pe vremuri, fusese săpat după voința unui boier cu destul noroc În viață - plecase În străinătate cu puțin Înainte de a nu mai putea să plece. La Început era adânc, cu malurile tăiate drept, și-n apele lui verzui sălășluiau crapi și carași pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lăcușoarele, jăpșile, mlaștinile au fost scurse, secate, nivelate; pe fundurile lor s-a arat cu niște pluguri mari, pentru desțelenire. Apa care se găsește acum În Baltă e numai În canale de drenaj și irigații, trasate cu rigla, geometric, și săpate de niște mașinării pe șenile care-și răspândeau urletele pe kilometri Întregi. Oamenii gătaseră cu mâncarea aleasă, multă și, mai ales, nespus de pe degeaba. Ani la rând, acele suprafețe care intraseră În patrimoniul IAS-ului au fost considerate În statisticile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lor, moștenite din vremuri vechi ori mai dincoace. Cel mai de preț, Însă, este vinișorul cel roșu cărat pe câmpul de bătălie În damigene și sticle. Câmpul marilor Înfruntări e un petic Înțelenit de la granița dintre sate. Fiecare tabără Își sapă tranșee În care luptătorii se ascund Înainte să pornească la atac. Nici măcar unul dintre ei nu are habar că jocurile lor războinice sunt menite să cinstească iubirea dintre Fiu și Aleasă. Și chiar nu cred că ar fi bine ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
rudar. Vieru Îi Încredințase pe ceilalți doi că aveau să meargă la sigur: prea erau multe lucrurile pe care le aflaseră și nu se putea să dea greș decât printr-un mare nenoroc. Gândurile despre unde ar fi trebuit să sape Începuseră să i se Înlănțuie În urmă cu câteva săptămâni. Ora de zootehnie, pe care o făceau cu Directorul, se desfășura la grajdurile CAP-ului, căci teoria fără practică nu prețuia nici cât o ceapă degerată. Vieru, viclean - căci știa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
temei ca să fie respectat: era tatăl Învățătorului Socol. Își crescuse singur băiatul, căci nevastă-sa murise de tânără. Când Socol cel mic terminase cu bine școala de Învățători și fusese repartizat chiar În sat, Colonelul se dusese În vie și săpase Într-un loc știut de el. Scosese de acolo un motor de motocicletă nemțească montat pe cadru, păstrat În vaselină Încă din vremea războiului care se terminase, la vremea aceea, de mai bine de douăzeci și cinci de ani. Dintr-un butoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
la vatră. Prin smârcurile râului pe care Armata, În urma unui vestit ordin dat de Mareșalul care conducea Întreaga țară, se străduia să-l treacă, Începuseră să apară o grămadă de răniți la picior, mai ales la stângul. Or, În tranșeele săpate la repezeală, picioarele erau cele mai ferite. „I-au bănuit pe răniți de automutilare”, povestise Colonelul, „dar gloanțele scoase de prin ciolanele lor se dovediseră a fi fost rusești. Până la urmă taina s-a dezlegat. De pe pozițiile lui, Ivan trăgea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
țoale vechi, pline de praf. Vieru nu pățise nimic. Se dusese acasă vesel ca un cintezoi și povestise cum căpătase el o mărire de notă din partea temutului Director. În mintea lui, gândurile despre unde ar fi putut să cerceteze, să sape și să facă descoperiri arheologice Începuseră să se Înlănțuiască. Nu cu multă vreme În urmă, pe când mergeau cu Jivinoiu să umple hrănitoarele pentru căprioare, unul, Mititelu, găsise Într-o scorbură o mână de cartușe de război, coclite ca vai de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
o bunică a lui Vieru. Din povestirile acelei femei care trăia mai mult singură și punându-le cap la cap cu alte multe povești și Întâmplări, el izbutise să-și Înlănțuiască gândurile și să afle fără greș unde trebuia să sape ca să găsească urme ale istoriei. Cei trei băieți apăsau cu nădejde și nerăbdare pedalele care făceau să scârțâie lanțurile obosite și neunse. Într-un târziu, când erau departe binișor de sat, Baronu Îl luă la Întrebări pe Vieru, care tăcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
fost vreodată la mare, băi, puță bleagă? Pe Ectoraș nu-l Întreb, că el, boieru’, am auzit că a fost cu tată-său vara trecută și au dormit În cort.” Baronu găsi că Vieru avea dreptate, iar Ectoraș Îl Înjură. Săpară câteva ore acolo unde Vieru socotise la sigur că se aflau Îngropați În Înfrățire nemții și rușii. Munca era istovitoare, nici când aprindeau câte o țigară nu se opreau tustrei din lucru. Îi dureau toți mușchii și toate Încheieturile. Primul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
comod pe policioară, iar Îndemânarea pofticiosului partener rostuia lucrurile cum trebuia. Titel Meșteru trudise o săptămână Încheiată ca să construiască aparatul lui Ion Vieru. Cel mai mult timp Îi mâncaseră măsurătorile În urma cărora a stabilit unde și cât de adânci să sape curbele În scândura de lemn, așa Încât amândoi Înfierbântații să fie feriți de piedici ori de mișcări inutile. Scaunul cu chingi căpătase denumirea de „leagănul iubirii”, după cum se inspirase proiectantul și constructorul dintr-un film chinezesc cu multă bătaie și cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
vestitul obiect al dragostei În curtea școlii vechi, pe gardul de ciment al lui Moș Vasile cu Nasu’ Roșu. Au plecat apoi lălăind pe drum. N-au ajuns nicidecum la destinație: Repetentu, copleșit de atâta băutură, a căzut În șanțul săpat de pădurari de-a lungul drumului ca să nu poată intra cu căruțele hoții de lemne. N-a izbutit să se ridice, s-a târât nițel În patru labe și a adormit cu fața de alcoolic juvenil Înfundată În stratul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
numai urzeala și suveicile; domnul agricultor Turcu i-a aplicat soției o sfântă de mamă de bătaie deoarece, pe lângă piper, dafin, usturoi, boabe de muștar, semințe de mărar și frunze de vișin, femeia uitase - sau Îi fusese prea lene să sape după ea În fundul grădinii - să pună În borcanul cu castraveți neprețuita și indispensabila rădăcină de hrean; doamna țața Leana susține că, atunci când s-a dus să azvârle gunoiul În Întunecata Vale a Puțului, a zărit pentru câteva clipe un segment
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
goana bezmetică a fulgilor zări, aproape nemișcată, Înfățișarea ca o umbră șuierătoare a singurului stejar rămas pe marginea drumului tăiat prin locul pe care, cândva, fusese un codru vechi și stufos. Un credincios cu dare de mână pusese să se sape lângă stejarul a cărui vechime se măsura cu veacurile o fântână cu cumpănă pentru odihna și ostoirea setei drumeților obosiți. Pe ghizduri creștinul pusese să se bată icoane ce, după trecerea câtorva anotimpuri, Își scorojiseră și-și pierduseră culorile și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
cadă a ochilor tăi stropi; Simți‐o‐voi odată umbrind mormântul meu ... Mereu va crește umbra‐i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să nu ne ducă‐ntriste zidiri de țintirim ; Mormântul să ni‐l sape la margine de râu, Ne pună‐n‐ncăperea aceluiași sicriu; De‐a‐ pururea aproape vei fi de sânul meu... Mereu va plânge apa, noi vom dormi mereu . Ion Creangă (1837‐1889) „Spunerea și ascultarea întâmplărilor din „Amintiri din copilărie”, trăsăturile
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
și privirea blândă. Dar talent... ar e cu carul. și încă n‐a arătat tot ce poate! - mărturisea George Tutoveanu care îl cunoscuse, unui convorbitor de la Academia Bârlădeană. * MAMĂ ȚARĂ Maică, mulți te‐au dușmănit Că ești neam blagoslovit. Unde sapă sapa locul Sare din pământ norocul. Ai pământ și ape multe, Vântul stă să ți le‐ asculte, și izvoare, călătoare. Crapii‐n ele‐s cât berbecii, În pomi piersici cât dovlecii, Pepenii de zahăr roșu, În grâu spicul cât cocoșu
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
țară. Împărătesele acestea purtau două coroane firește așa cum le purtau pe toate ale lor, pe câmp și‐ n bătătură; Coroanele lor erau călcâiele crăpate. Olmazurile din palme nu le‐ascundeau de furi că nu le ajungea timpul cât aveau de săpat, mai dureau deci câteodată că așa‐s bătăturile aspre pe sapă dar mai moi la mângâiat. Mărgăritarele lor șirag se așezau sărate pe frunte și sărate pe față de se oglindeau uneori stelele serii și cel mai ades luceafărul de dimineață
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ei să cadă a ochilor tăi stropi ; Simți‐o‐ voi... umbrind mormântul meu... Mereu va crește umbra‐ i, eu voi dormi mereu. Iar dacă împreună va fi ca să murim, Să.. ne ducă‐n.. zidiri de țintirim Mormântul să mi‐l sape la margine de... , Ne pună‐ n încăperea aceluiași... ; De‐ a pururea aproape vei fi de sânul... ... Mereu va plânge apa , noi vom dormi mereu.” Restul definițiilor: CRIPTOGRAMĂ SILABICĂ Pornind din caseta stânga‐ sus și urmând o anumită cale, aflați ce
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ntreag‐ am fost tovarăși, În ploi și‐ n arșiță de soare, 189 De truda palmei tale aspre Eu m‐ am făcut strălucitoare. Sclipirea mea spune rușinea și jalea care mă purta: M‐ ai frânt de glia tuturora, Dar n‐ am săpat moșia ta! RUGA MAMEI fragment Să‐mi plec genunchii iară, Să‐ ți spun iar ce mă doare, Preasfântă născătoare și pururea fecioară! Cu ochiul tău din ceruri, Atoatevăzătorul, Tu mi‐ai văzut feciorul, și mi‐ai văzut necazul... În doftori
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
de sânge. Dar se pare că cei din Ukita au luptat bine. Loialitatea avangardei din Ukita fusese, într-adevăr, pusă la încercare. * * * Odată cu Luna a Cincea, vremea deveni însorită și uscată. Clanul Ukita, care suferise pierderi grele în luptele inițiale, săpă o tranșee în fața zidurilor Castelului Takamatsu, în timp de cinci nopți, la adăpostul întunericului. Odată ce lucrarea fu gata, lansară un atac asupra castelului. Când apărătorii văzură că oamenii din Ukita înaintaseră până la poarta și zidurile exterioare ale castelului, începură să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
ți-o spun, dar o retragere sigură e extrem de importantă în război - mai ales într-o luptă care implică penetrarea în teritoriul inamic. Dacă nu reușești să te retragi în siguranță, e ca și cum ai uita ultimul coș de pământ când sapi un puț adânc de o sută de stânjeni. Mișcă-te cu iuțeala vântului și întoarce-te la fel. — Îți înțeleg foarte bine precauția. Odată ce speranța i se împlinise, Genba era absolut docil. Katsuie își adună imediat generalii. Până seara, ordinele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]