6,982 matches
-
care este exploatarea. - Să nu uiți că sărăcia învață pe om cu lenea care îl mulțumește la fel de mult ca bogăția. La muncă omul se lasă împins cu strămurarea. - Mizeria nu vine de la lipsa de bunuri, ci de la nedreapta lor împărțire. Săracii și bogații vor fi dați uitării. - Știu, veți lua de la bogați și veți da la săraci. De pe acum îi văd pe vameșii revoluției care, mai mult decît îți închipui, sînt interesați în astfel de tranzacție. - Săracii au un drept istoric
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
la fel de mult ca bogăția. La muncă omul se lasă împins cu strămurarea. - Mizeria nu vine de la lipsa de bunuri, ci de la nedreapta lor împărțire. Săracii și bogații vor fi dați uitării. - Știu, veți lua de la bogați și veți da la săraci. De pe acum îi văd pe vameșii revoluției care, mai mult decît îți închipui, sînt interesați în astfel de tranzacție. - Săracii au un drept istoric la egalitatea pe care n-o poate împlini decît statul. Tot el va anihila pe „vameși
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
de la nedreapta lor împărțire. Săracii și bogații vor fi dați uitării. - Știu, veți lua de la bogați și veți da la săraci. De pe acum îi văd pe vameșii revoluției care, mai mult decît îți închipui, sînt interesați în astfel de tranzacție. - Săracii au un drept istoric la egalitatea pe care n-o poate împlini decît statul. Tot el va anihila pe „vameși”. - Automat statul intră în mîna celor care știu să profite de împrejurări. - Societatea va fi organizată ca mare producătoare de
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
sociale a neantizat în om sentimentul datoriei. Pentru că statul nu te poate urmări cum muncești, sistemul egalizator a avut ca efect lipsa de responsabilitate. Dacă n-am fi fost protejați, am fi suferit mai puțin de sărăcie. Se dovedește că săracul e sărac nu atât datorită exploatării, cît propriei incapacități. Acordarea de drepturi a fost un reglaj utopic din care nimeni n-a tras nici un folos. Într-o societate sănătoasă dreptul la existență se cîștigă. Gîndită în abstract, perfecționarea socială s-
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
și chiulește are tot așa. Cum să convingi pe om să mai muncească cînd de la cel capabil ai luat rodul muncii sale pentru a-l da leneșului și neputinciosului? Bogatul nu-și cedează bogăția, pentru că a muncit pentru ea, iar săracul, dacă e pe degeaba, vrea mai mult decît i s-ar cuveni. Însuși Aizic recunoștea că treaba nu e simplă. Își dădea seama că va fi opoziție și, în consecință, război social. Convențională, legea nu funcționează de la sine. Este nevoie
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
lațele ei și dădea caraghios din picioare, că pierduse contactul cu solul: zdrahoanca Îl ridicase de la pământ și era hotărâtă să-l sugrume. Până să sară să-i despartă, colegii au admirat puțintel scena, după care au intervenit: lui Dordonică, săracul, Îi ieșiseră limba și ochii din cap, iar namila avea grijă să-l gâdile și cu genunchii sub centură, cum ați auzit voi că se spune la box. După Încăierare, Lizi avea obrajii vișinii și mai puțin păr În cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
primărie, am semnat actele, după care am format alaiul cu nașul și lăutarii În frunte și am luat-o către biserică. Acolo am dănțuit și noi cu Isaia În jurul mesei, ne-am luat În fața lui Dumnezeu și-a popii. Ginerică, săracul, era obosit după atâta muncă și emoționat, că avea un suflet gingaș și simțitor. A Început nunta. Oamenii beau vârtos și Înghițeau cu nemiluita sarmale și fripturi. Jucau În bătătură și ridicau praful până pe frunzele pomilor. Alde Căloi nu aveau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
au avut niciodată -, ci căzuse dintr-un rădvan ce gonea nebunește pe un drum din Codrul ăl Mare, fugărit de tâlhari călări, adică de haiduci care, prefigurând etica și echitatea socialistă din zilele noastre, luau de la bogați și dădeau la săraci - asta ca să vedeți ce Încărcătură istorică și morală poate avea acel sipet Încrustat cu motive simple, dar ancestrale, ferecat În cercuri de fier, cu Încuietoare și balamale forjate acum o grămadă de secole de un necunoscut care-și făcea cumsecade
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
din stagiul petrecut la infanterie le-am trăit la arest căci, spre deosebire de ființele care Încercaseră să mă umilească până atunci, subofițerilor și ofițerilor cărora le făcea plăcere să Înjosească le arătam, cu obrăznicie, din priviri, că Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Îi consideram niște dobitoci, săraci de minte, neputincioși și mici la suflet precum niște viermișori ajunși brusc din mațul gros la lumina soarelui. Turbau și abia așteptau să mă prindă cu ceva În neregulă ca să mă trimită la zdup. Unul, săracul, ceva mai răsărit la dovlecel decât alții - fapt pentru care l-am și iertat, până la urmă -, când vedea cum mă uit la el zâmbind strâmb și cu obrăznicie de neîndurat, ajunsese să ofteze numai, cumva resemnat, și să-mi ordone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
și beat, I-a înjurat, ‐ Pesemne că de mare bucurie. Dar ca să‐ alunge vitrega ursită, Pe somnul nou și fără grija foamei, A- ntins măicuța mâna ei trudită: ‐ Băiatul mamei ... Pe urmă, a crescut la întâmplare, Așa cum cresc copiii de sărac, și a trăit și el, ca fiecare. Era un om cuminte, De când îl țin vecinii minte. Trecea pe drum încovoiat și frânt, Cu ochii veșnic în pământ, De parcă se temea Ca umbra lui să nu atingă umbra altcuiva, Era urât
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
ăst de vânt ... Hai , nani , nani ... Să‐ ți cânt, lumina mamii, și iar încep și iar Cuvintele‐și pierd șirul, ‐ că vezi, în astă‐ seară I‐atât de‐amarnic cântul ce‐ l spune vântu‐ afară, De parc‐ar plânge‐ ntregul săracilor amar ... Dar tu aștepți un cântec‐ că tu ce știi de vânt! și ce să știi ce spune‐ n amarnica‐i poveste ? ... O, tu nu poți pricepe nimic din toate - aceste ... Să ‐ ți cânt și‐ n seara asta, lumina mea
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
mon-i fiecare! striga Nobunaga. Lua banii cu mâinile lui și-i arunca peste umăr. În spatele lui se înălța, cu repeziciune, un munte de monede. Soldații îndesau banii în saci, care le erau apoi dați funcționarilor spre a-i împărți printre săracii din Azuchi. Astfel, Nobunaga dorea să creadă că, de acel An Nou, nu avea să existe în Azuchi nici un om flămând. Când Nobunaga îi vorbi funcționarului însărcinat cu încasarea taxei, care, la început, fusese îngrijorat că seniorul se implica în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
care, la început, fusese îngrijorat că seniorul se implica în asemenea acțiuni plebee, omul fu nevoit să recunoască: — Ați avut o idee cu adevărat excelentă, stăpâne. Oamenii care au venit să viziteze castelul vor avea ce povesti toată viața, iar săracii care au primit „contribuțiile“ vor răspândi vestea. Toată lumea spune că aceste monede nu sunt bani de rând, ci au fost atinse de mâinile Seniorului Nobunaga însuși și, ca atare, ar fi un sacrilegiu să le cheltuiască. Au spus că le
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
de calitate pentru viitorul An Nou și cei care vor urma. Spre surprinderea funcționarului, Nobunaga clătină din cap cu răceală, spunând: N-am s-o mai fac. Ar fi o greșeală ca omul care guvernează țara să-i lase pe săraci să se deprindă cu mila. * * * Trecuse jumătate din Luna Întâi. După ce podoabele de Anul Nou fuseseră luate de pe ușile caselor, cetățenii din Azuchi realizară că se întâmpla ceva - în port erau încărcate și ridicau ancora zilnic neobișnuit de multe corăbii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
unor oameni buni și înțelegători. — Muncesc cu adevărat pentru binele societății, spuneau oamenii. Poate că sunt mesageri ai zeilor. Cetățenii erau plini de admirație la adresa misionarilor, de o bună bucată de vreme. Faptele lor bune îi priveau și pe cei săraci, bolnavi și fără adăpost. Biserica avea chiar și un fel de spital de caritate și un cămin pentru bătrâni. Iar dacă acestea nu erau de ajuns, misionarilor le plăceau și copiii. Dar, când acești misionari altruiști se întâlneau pe străzi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
nu un inamic în care să se tragă. Din Strada Scursurilor începură să se înalțe flăcări și rotocoale de fum. Dogoarea focului de sub casele dărâmate începu imediat să se întindă, aprinzând, cu ușurință, alte construcții, una după alta. Curând, toți săracii din zonă o luară la sănătoasa, gata să se calce în picioare. Plângând și urlând, se revărsară în matca secată a râului Kamo și prin centrul orașului, fără a-și fi luat cu ei absolut nimic. Privind din regiunea porții
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
Învățătorule, toate aceste lucruri le-am păzit cu grijă din tinerețea mea." 21. Isus S-a uitat țintă la el, l-a iubit, și i-a zis: "Îți lipsește un lucru; du-te de vinde tot ce ai, dă la săraci, și vei avea o comoară în cer. Apoi vino, ia-ți crucea, și urmează-Mă." 22. Mîhnit de aceste cuvinte, omul acesta a plecat întristat de tot; căci avea multe avuții. 23. Isus S-a uitat împrejurul Lui, și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
pe capul lui Isus. 4. Unora dintre ei le-a fost necaz, și ziceau: Ce rost are risipa aceasta de mir? 5. Mirul acesta s-ar fi putut vinde cu mai mult de trei sute de lei, și să se dea săracilor." Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6. Dar Isus le-a zis: "Lăsați-o în pace, de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 7. căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
de lei, și să se dea săracilor." Și le era foarte necaz pe femeia aceea. 6. Dar Isus le-a zis: "Lăsați-o în pace, de ce-i faceți supărare? Ea a făcut un lucru frumos față de Mine; 7. căci pe săraci îi aveți totdeauna cu voi, și le puteți face bine oricînd voiți: dar pe Mine nu Mă aveți totdeauna. 8. Ea a făcut ce a putut, Mi-a uns trupul mai dinainte, pentru îngropare. 9. Adevărat vă spun că, oriunde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85114_a_85901]
-
comunal, om cu un zel sporit, care acționa călcând peste orice omenie, dar foarte abil, un adevărat vulpoi cu două picioare care se căznea a fi altceva și pe care satul, dar și comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
comuna întreagă l-au botezat «Ghetu’ om, săracu’!». Și nu întâmplător. În calitatea pe care o avea, intra mai în fiecare ogradă și casă de român, unde, părând a fi ceea ce nu era, ieșea jeluindu-l pe vizitat: «Ghetu’ om, săracu’!». Stând față în față, uneori și la un pahar cu vin și o gustărică, omul se jeluia de strâmbătățile ce-l loveau din toate părțile - cotele, beilicurile, impozitele, își descărca sufletul către cel pe care îl omenea, și acesta, fariseic
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
se făcea că suferă și el alături de gazdă, iar la ieșire, când dădea ochii și cu vecinul, care mâine putea să-i fie musafir - nepoftit, «îl mângâia» și pe el, ca un fel de arvună, cu aceeași zicere - «Ghetu’ om săracu’!». Numai că, la un moment dat, lumea a sesizat nefirescul. De la un timp, discret, pe la miez de noapte câinii lătrau cu mai multă insistență, iar în zori populația afla despre ultima arestare în sat, despre dispariția a încă unui consătean
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
Inițial, satul nu și-a dat seama ce se întâmpla, nici de ticăloșia cameleonului care, în chip de om, cu o mutră de nevinovat, le intra în casă și, la plecare, în mod invariabil își exprima falsa compasiune «Ghetu’ om săracu’!», că răul cel mare venea tocmai de la oaspetele lor. Securitatea, brațul înarmat al PCR, își făcea treaba și la Căuești, în codrii Fundeanu... Când cazurile s-au tot repetat, iar arestările se produceau tocmai cu cei care, încrezători, își descărcau
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]
-
a mai dat «randamentul» cerut de stăpânire, n-a mai fost ales în dregătorii și a rămas printre localnici cu stigmatul de neșters al lichelismului care i-a denaturat și puținul suflet pe care îl mai avea, porecla «Ghetu’ om, săracu’!» rămânându-i ca nume, semn al dezonorării pentru totdeauna. Când, în sfârșit, a venit și 22 decembrie ’89, înfricoșat, pe ascuns, ca un adevărat nemernic, și-a pierdut urma, cum au făcut atâția alții, plecând într-un colț îndepărtat al
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII (CĂLĂTORIA CONTINUĂ). In: Călător... prin vâltoarea vremii(călătoria continuă) by Alexandru Mănăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/561_a_770]