4,482 matches
-
l-a făcut neîncrezător, spuse cu glas tare stolnicul. — Cu atât mai bine, a domnit destul, încheie spătarul Mihai, privind cercetător în toate părțile. Eu sunt tot pe drumuri, abia m-am întors de la Odrii și acum iar. M-am săturat să stau în preajma lui și să-i umplu cu vorbe de duh așteptările. Stăăă... și așteaptă. Pică pară mălăiață! Tăcu grăbit, privindu-l bănuitor pe fratele său mai mare. Se ridicară deodată și stolnicul începu să-i spună repede ceva
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
se ridică și ceru permisiunea să se retragă. Domnitorul i se adresă blând în turcește: — Îmi pare rău că pleci, Selin aga. Mă gândeam că de acolo de unde stai se vede apusul și că oamenii nu ar trebui să se sature să-l privească pentru că apusul soarelui se petrece într-un fel de nemișcare schimbătoare, nu știu dacă pot să spun bine. Ți se pare că totul este nemișcat și totuși peste o clipă este altceva. Câți știu că nu doar
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
nefirești culori, albastru deschis, verde de peruzea, și nori albi cu trupuri de balauri din basme, cu contururi de aur și aramă păzeau spre apus somnul soarelui ce trecuse dincolo de linia orizontului. Vodă, de la fereastră, privea și nu se mai sătura. Înserarea i se părea că amplifică intensitatea zgomotelor, auzea nechezatul cailor scoși din grajduri spre păscut în luncă, forfota argaților, zvon de glasuri și lătrat de câini. I se părea că mirosurile Bărăganului îi sunt aduse de vânt și respiră
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
atât de frumos încât îți ia mințile. Ți se pare că muntele a venit spre tine și că este la doi pași, doar să întinzi mâna. Aci însă mirajul este adevărat, Doamne, minunat sunt ridicate zidirile acestea”. Ștefan nu se sătura, privea când în apă, când spre clădirea adevărată; petele de umbră ale spațiilor deschise păreau și mai negre în contrast cu albul coloanelor învârtite ale loggiei și ale celor două foișoare. — După Paște, când s-o retrage doamna cu curtea la Târgoviște
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Superioare lupi în blană de oi departe de turma noastră. Ar devora-o, ceea ce nu este cazul nostru. O, nu! aceste idei sunt "pesimiste"; ar trebui să aveți mai multă încredere în poporul american! Așa ceva nu este posibil! M-am săturat de toate acestea 24. Deși în multe orașe din Statele Unite au luat naștere ligi antiimperialiste, convingerea americanilor în misiunea lor era la fel de puternică, poate și datorită faptului că aceasta nu însemna numai canoniere și vase comerciale. Din ce în ce mai mulți americani evlavioși
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
cultură politică care recompensează extremele, o cultură în care credința dogmatică este văzută ca o virtute, lipsa de prejudecăți, ca o slăbiciune, și în care sarcasmul și atacurile calomnioase de multe ori imperceptibile sunt considerate discuții inteligente. Nu ne-am săturat de toate acestea? Avem nevoie de o doză de unitate. Poate că ar trebui să începem prin a ne aminti de previziunea lui John Winthrop că "toate privirile vor fi ațintite asupra noastră" și prin a ne întreba: "Care este
Puternicul și atotputernicul. Reflecții asupra puterii, divinității și relațiilor internaționale by Madeleine Albright () [Corola-publishinghouse/Science/1028_a_2536]
-
mai trăi așa. discurs indirect liber o.I. Elisabeta ar fi blestemată să mai trăiască așa. o.II. Elisabeta n-ar mai trăi așa. textul naratorului p.I. Elisabeta nu voia să mai trăiască de acea manieră. p.II. Elisabeta se săturase. În analiza acestor propoziții presupun că verbul "a refuza" este special ales pentru uzul actorului Elisabeta și nu pentru narator. Bineînțeles, fără un context o asemenea presupunere ar fi de neînțeles. Discursul indirect din m) nu ar trebui să facă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
ritualul cu globul de cristal. Din perdeaua de fum din sala tronului au apărut douăsute de boieri cerând iertare. -Gărzi!Descăpățânați-i!Capetele să fie înfipte în pari, ca mărturie de pedeapsă a trădătorilor. Leșurile tăiați-le-n bucăți și săturați câinii. Mefistofel-invocă Grațiani, umple visteria palatului cu taleri și țechini de aur. -Așa voi face! La cererea românilor și sașilor transilvăneni Petru intră cu oaste mare în Ardeal. Temândă casa de Habsburg îl proclamă locotenent al Transilvaniei. Dă privilegii multe
Infern in paradis by Gabriel Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/1178_a_2136]
-
elev care a declarat că el vrea să iasă afară, i-a răspuns: - Veți rezolva problema și veți tăcea. Veți fi disciplinat și veți stătea până la sfârșitul orei. Examenul de istorie cu profesorul Mayer a fost însă foarte obositor. Mă săturasem să-i tot răspund. Mai pe urmă am aflat că el nu dădea niciodată nota zece și că mie a trebuit să mi-o dea fiindcă deși întrebările lui mă vârau adânc în istorie, scuturam capul și ieșeam ușor la
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Își vîrî nasul în hârtii. După câteva minute intra pe ușă un domn subțirel, fără frizură, tuns perie, cu trăsături fine, prelungi, și mișcări domoale, controlate. - Uite dragă, îl întîmpină poetul, mai recomandă și tu scriitori, că eu m-am săturat. Ia-l cu tine și stați de vorbă. Dacă ai încredere, încearcă. E inteligent, are ceva studii, fă-i un loc jos la mașini, vorbește cu domnul Bosch, el are totdeauna locuri libere la direcția lui. Vrea să fie scriitor
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
instalat, puteai fi scriitor... Alții nu puteau să viseze să fie scriitori decât dacă erau șefi într-un birou, bine îmbrăcați și cu relații asigurate... Manuilă, Bosch, direcție... un Pavel care putea să riște pentru unul nou, el nu, se săturase... Bine că totuși mă încredințase unui altuia... Se debarasa, dar nu fără să facă nimic. Cineva (așa înțelegeam) mai încrezător în oameni, putea fi împins în fața acelui Manuilă să-și ia răspunderea pentru mine. El era, în conștiința poetului scârbit
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
de fiecare dată când mergeam la ei, fiind invitată la diverse ocazii, pentru că trăiau În dragoste și Înțelegere. De la ei am Învățat cum să așez masa când am musafiri și cum să fiu o gazdă perfectă. La masa lor te săturai numai privind fața de masă, cum erau așezate bucatele și felul În care te Îmbiau să guști din fiecare; bucate gustoase, pregătite de amândoi... era cea mai mare bucurie și plăcere a mea! Înainte de Paști, am plecat cu mașina la
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
ÎMI PLAC BIOGRAFIILE COMPLETE. \ POT SĂ TE LĂMURESC, SPUSE MARIN NETULBURAT. LA UN MOMENT DAT, ÎN CADRUL COALIȚIEI ORIENTALE A DOMNIT O MARE CONFUZIE. SPRE SFÂRȘITUL RĂZBOIULUI OFIȚERII RUȘI ȘI-AU DAT SEAMA DE CEEA CE STATUL-MAJOR PĂREA SĂ IGNORE: SOLDAȚII SE SĂTURASERĂ PUR ȘI SIMPLU. CONDUȘI DE COLONELUL PROKOV, EI AU... SE OPRI, FIINDCĂ TRASK SE UITA IRONIC LA EL. \ ȚI-AI ÎNVĂȚAT LECȚIA, NU? BINE, PRIETENE, DAR SPUNE-MI CUM SE POATE EXPLICA MIRACOLUL CĂ UN OM CARE ACUM DOUĂZECI ȘI CINCI
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
icoana? Să îi ajut și apoi să se întoarcă în păcat? Să se căiască, să vadă, să simtă ce e suferința și apoi ‘om mai vedea. E mâna Lui, a Celui de Sus, pentru voi, păcătoșii, care nu vă mai săturați de rele, porcării și schimonoselile satanei.” Îi părea rău pentru ceea ce spusese duminică la slujbă. Îl durea. Ar fi vrut să-i încurajeze pe oameni, dar nu a avut tăria. Simțea că trebuie să îi mustre. Abia acum au deschis
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
și nu am ce da la vite. Noi ne-am mai uda sufletul cu ce am găsi. Da’ ele, săracele, că-s și ele suflete... - Da’ pârăul? - Apoi, ce o mai rămas, o limbă de apă. Nici cât să se sature o pasăre a cerului. - Mergi sănătoasă, Aneto! - Săr’ dreapta, Prea Sfinția Voastră! Era cald. I se uscase gura. Porni spre casa parohială. Avea o cană de apă prin tindă. O să se întindă și o să se roage în gând. Luminat și
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
la inimă și îl macină și ne pierdem, și acum și tu cu... - Cu ce, mamă, cu ce, că tot nu spui? Cu ce?! Ah, mamă, că nu vrei să știi ce e cu adevărat credința. A voastră? M-am săturat. Vă amărăsc, vă fac de rușine, de mine vă e rușine, bucată din voi, de mine vă e rușine? Cu ce vă e greu, că nu sunt ca voi?... - Ești, ești și copilul meu, da’ așa te-am făcut eu
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
fost cu ochii pe mine. Mi-a fost frică să fac un pas în stânga sau în dreapta să nu cumva să o supăr. Mereu m-a cicălit și m-a ținut ca puii de cloșcă în țarc. M-am cam săturat, nu vreau să veștejesc așteptând. Ce se alege cu viața mea? Înțelegi tu? Florin mări ochii, speriat de vorbele fetei. Nu credea că în inima ei este atâta revoltă, atâta dorință de liberate. Nu simțise niciodată asta la ea. Cum
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
se aplecă de durere și căzu la picioarele lui. O izbi cu piciorul în dulap și se întoarse la masă. Luă oala cu borș și o turnă în cap, apoi o azvârli în ea. - Na, să mănânci tu, să te saturi cu neamul tău. Polixenia tresări speriată. O durea trupul. Se uită la dulap, apoi la geam, scoase un țipăt ușor. Chipul nebărbierit al tatălui său se dădu după sticlă. Leu lătra, iar Lupu lu’ moș Vasile trăgea de lanțul de lângă
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
apa răcoroasă ca izma care îngheață gura și arde pântecele. Din acea zi m-am schimbat cu totul, iar ei au înțeles, le acopeream mâinile cu sărutări când îi întâlneam în cale, eram unul de-ai lor, nu mă mai săturam admirându-i, mă încredeam în ei, nădăjduiam că-i vor schilodi pe ai mei cum mă schilodiseră și pe mine. Și când am aflat că o să vină misionarul, am știut ce am de făcut. O, ziua aceea, semănând cu toate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
dar nici mult nu mai ai până acolo. Poate de aceea trecuse atâta vreme de când nu se mai uitase la mare, în timp ce străbătea orașul de la un capăt la celălalt, în drum spre dogărie. La douăzeci de ani nu se mai sătura privind-o. Ea îi făgăduia un sfârșit de săptămână fericit, pe plajă. Deși șchiopăta, sau tocmai de aceea, îi plăcuse întotdeauna să înoate. Apoi anii trecuseră, se însurase cu Fernande, li se născuse băiatul, și, ca s-o poată scoate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
de un adulter cu totul neobișnuit: nu putuse răbda faptele de milostenie ale nevesti-si, adevărată sfântă, care, fără gând rău, se dăruise cu trup și suflet omenirii în suferință. Dar bărbatul se voia stăpân deplin peste virtuțile nevestei. "M-am săturat până peste cap, spunea acest Othello, să mă văd înșelat cu toți săracii." Această neînțelegere nu fu decât spre folosul lui Jonas: părinții lui, citind sau auzind că se cunosc destule cazuri de ucigași sadici născuți din părinți divorțați, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85083_a_85870]
-
și să ne bucurăm de viață; să știm să deschidem ochii și la lucrurile mărunte, să le prețuim. Haide, omule, nu te lăsa învins, arată timpului cât îi poți fi de folos! Mi-e dor de codrul verde M-am săturat să vorbesc cu mine, însămi; mi-e dor de un dialog sincer, prietenesc. Plec să mă sfătuiesc cu fratele meu, codrul, flinta am lăsat-o în cui, îmi iau doar un stilou. Fug de subsolurile mizere, cu șobolani, de găștile
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
-mpresoară c-o aură de egoism. Scrii că nu ai curaj și nu te cred. Chiar nu m-abțin, și-atunci, decent, îți propun: s- o faci din eroism! Să-ți simt virtuțile, nu să te lauzi cu ele; mam săturat de vorbe deșarte, fără rost! Rămâi acolo, să ți le tatuezi în piele: de azi nu mai cred în tine, am intrat în post! Vei fi străinul care mi-a cântat “o, sole mio”, pe note false ca un adevărat
Reflecţii by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91646_a_93227]
-
toropit-o. Mâncăruri fantastice, grețoase. Pregătite cu pricepere, aduse de la un mare restaurant. N-o înfometaseră în prealabil, cum se obișnuia, o antrenaseră gradat, în câteva zile. Să poată sta, apoi, liniștită în fața bucatelor. Să aleagă. Să nu se mai sature, nu din cauza foamei, ci din plăcere. Să se înfrupte pe îndelete, încântată a retrăi vremurile bune ale lumii bune. Să simtă, copleșită, simpatia lumii... Să redevină calmă, îmblânzită, aproximativă, idioată. Calculaseră bine. Nu va avea de-a face, prin urmare
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
timp. Fragilul bărbat își regăsi cu greu și după multe chinuri suflul. Pierduse însă, s-ar fi crezut, interesul, chiar și puterea de a-și susține până la capăt rolurile ? Partitura devenise nesuferită, nu-l mai captiva ? Ca și cum s-ar fi săturat să mai poarte măștile prea complicate ale inteligenței. Totul se năruia în zădărnicie și caraghioslâc... Îi era lene, probabil, nimic nu mai conta, nimic nu putea fi mai adânc, mai ispititor, mai sigur, mai înțelept decât lenea - părea să-și
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]