3,958 matches
-
ucide. Reci mai sunt și umede zidurile-acestei uri! Fac efort să nu mă-ncrunt la vânăta lume de stele roșii, lovituri, de centuri și-njurături... Deseori rămân pe gânduri, pe tăișuri de trebări cu răspunsurile sumbre; geamul e dublat de scânduri nicio rază, dinspre zări nu pătrunde printre umbre. Zi și noapte, becu-n centru din arcada beciului, ne veghează și-n somn pentru a ne pedepsi de șoapte - le coșmarului... Aerul, vai! Aerul este îmbâcsit și greu, îmi stă-n gât
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
un leu, părului de la un câine. Se aud pe culoar vorbele majurului... s-a făcut amiază iar vin flămânde ciorbele cu pașii destinului și ce-a curs din ciurul lui în cupa scheletului... Și turtoiul, vai de el! Mămăligă între scânduri și în forme ca de zar, așteptare în zadar și rămânere pe gânduri; în tunel e surd războiul vremea-și mătură gunoiul și-l aruncă peste el. Anul trece repede, șerpuiește, ca o apă; clipa însă-i lespede nici nu
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
Știam eu că am lângă mine niște flăcăi unu’ și unu’”... În timp ce rememora acea întâmplare, și-a amintit că în sanie are o toporișcă de care - la drum - nu se despărțea nici odată. „Am să cioplesc o lopată dintr-o scândură din podișca saniei. Alta nu am ce face. Tu să stai cuminte, flăcău’ tati’, cî eu am puțină treabă” - i-a vorbit el murgului. Ce bine mi-ar fi prins un fănar. Da’ cum sî ti gândești tu cî ti
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
nopții, îndepărtate cânturi gregoriene. Și, desigur, o să aibă și o sală de gimnastică. Toată lumea știe că exercițiul fizic e cel mai bun remediu pentru alcoolici și cei asemenea lor. Când o să plec de-acolo, o să am stomacul plat ca o scândură. Două sute de tracțiuni abdominale pe zi. Ar fi grozav să am timp să mă ocup numai de mine. Așa că atunci când o să mă întorc la New York, o să arăt fantastic, iar Luke o să mă implore, în genunchi, să-l primesc înapoi. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
așa încât începu să caute un ascunziș prin pădure, pe lângă mină. Tot umblând prin împrejurimi, a descoperit o colibă abandonată. Locul era pustiu și se vedea că nu mai trecuse nimeni pe acolo de multe zeci de ani. Era construită din scânduri cenușii ce abia se mai țineau în cuiele ruginite. Ușa atârna într-o rână, iar prin acoperișul desfundat se vedea cerul. Fără îndoială că acolo locuise cel ce deschisese mina. Mai multe unelte de săpat și felinare ruginite zăceau îngrămădite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
de văzut, nu! Trebuie să plecăm imediat de aici, să ajungem cât mai repede acasă la noi. Erau acum în dreptul pontonului pe lângă care trecuseră mai devreme. Capătul acestuia nu se mai vedea. O masă vâscoasă se prelingea dinspre larg peste scândurile vechi. Baza stâlpilor de iluminat dispăruse înghițită de negură, felinarele din vârf păreau suspendate în aer. Era din ce în ce mai rece iar Cristi simți și el că se zgribulește de frig. Deja pâcla umpluse tot spațiul dintre luciul de apă și trotuarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
artă, părea a fi foarte solid. Prinse în scoabe puternice, grinzi masive de lemn erau fixate pe piloni groși înfipți undeva în pereții ravenei. Peste acestea, calea de rulare din dulapi dubli, se pierdea în ceață. O balustradă rudimentară din scânduri negeluite se ridica la marginea acesteia. Inspectorul se strecură pe sub ea și se opri pe pod. Privi încă o dată cu atenție în urmă, dincolo de poartă. Nimic nu părea în neregulă acolo. Atât cât putea străbate cu privirea, din negură nu pândea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și nici nu cunoștea topografia din interior. Trecuse ceva timp de când stătea acolo. Își schimba greutatea corpului de pe un picior pe altul, pentru a nu amorți de tot. Îi plăcea că pridvorul era lipit cu pământ și nu podit cu scânduri care ar fi putut scârțâi sub pașii săi. Luna se mișcase pe cer, scăldând acum curtea într-o lumină lăptoasă. Greierii țârâiau și, câțiva brotaci începuseră un dialog în iarba acoperită de rouă. Începea să se întrebe dacă așteptarea sa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
domn, dragă, face vânzare la florărese... patru Până la poștă trebuia să ajung în oraș, drum de vreun kilometru, bun pentru picioare, întâi pe drumul nisipos de țară, abia ultimii două-trei sute de metri pe drum bun. Semiadormit, dau bineînțeles în scândurile căruței postate strategic de-a curmezișul drumului dintr-un gard în altul. Înjurând înăbușit, traversez peste lemnele umezite alunecoase, pentru a-mi continua drumul. În răscrucea cu șoseaua, cineva mă fluieră îndemânatic din spate: Mergeți în oraș, domnu’? Una dintre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
scriind la lumina proastă din cameră până pierdeam numărul paginilor, pierzând și colile prin așternut, pe urmă ridicând ochii în bagdadie realizam, după indigoul în care se colora totul, că nervul meu optic avea nevoie de odihnă, mă lăsam pe scândurile patului cu fața-n sus și pe fruntea mea, pe nasul grecesc, în nări, pe linia buzelor subțiri, moștenire de familie, începeau imediat să se preumble muștele tacticoase ca pe un... Când dădeam cu mâna moale, roiul se înălța ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
vorba aia cu m și cu atol, chicotește mă-sa încălzită și ea bine. șapte Ca de obicei după o plecare, mi-am găsit camera într-o ordine deprimantă, în care nu știam de ce să mă apuc. Pe patul de scânduri destul de sever, care ar trebui să fie sănătos pentru spate, număr de mai multe ori la rând, până adorm, brațele policandrului, pe care după treizeci de ani ar trebui să le știu cu ochii închiși în fiecare detaliu, cu firele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
singură, așteptând serviciul cu micile lui mizerii, străinii interesanți, timp mai puțin pentru scris... Am avut și la Mare zile când, în întunericul gălbui din camera bună a lui S., nu se lega un gând. Să stai atunci pe o scândură tare, bună pentru spate, cu ochii în tavanul care se depărtează - de la o vreme, ochii trebuie să stea doar semideschiși, pentru ca suprafața opacă spre care privești să cadă pe o suprafață cât mai mică, abia atunci densitatea aduce oboseala, somnul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
acces de veselie, Wait to see my novel, romanul la care scrie acum. În celulă citește zece pagini pe zi cel mult din Crimă și pedeapsă, o ediție veche mirosind infect a urină de pisici, după care se întinde pe scânduri și începe să descâlcească resorturile lui R., un tânăr cultivat care ajunsese la crimă. Degeaba, azi n-am să pot scrie un rând, interogatoriile - e gândul cu care s-a trezit dimineață dintr-un somn probabil scurt. S-a sculat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
să descâlcească resorturile lui R., un tânăr cultivat care ajunsese la crimă. Degeaba, azi n-am să pot scrie un rând, interogatoriile - e gândul cu care s-a trezit dimineață dintr-un somn probabil scurt. S-a sculat furios de pe scândură și a început, cu picioarele goale, să măsoare celula destul de mare pentru el singur, fără îndoială un adăpost temporar. Așa l-a găsit fata de dimineață. Ar fi putut măcar s-o întrebe cum era vremea - n-ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
într-un fel de geampara, se încălzește până trebuie să-și zvârle din picioare cizmele, se învârte în loc până nu se mai distinge nici o formă, e o coloană de mercur - formele se refac, redevine om abia când rămâne inertă pe scânduri. Cu toate instinctele materne de care vorbește mama, viața mea curge cam la fel ca înainte, doar cu un tonus mai bun, cu mai mult interes pentru fiecare dintre momentele zilei, începând cu cafeaua-și-țigara de dimineață care nu mai erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
mei, el nefiind probabil trecut cu mult de lecturile din Eminescu și Creangă. În general, copilăria mea idilică întârziase mai mult decât normal printre actorii cu măști grotești, bărbi și mustăți false pe care și le țineau cu palmele asudate, scânduri de decor cretoase cu siluete deșirate de dansatoare, ca pe coperțile negre ale romanelor de la ambulanți, pe care siluete de hetaire în buchete de câte zece dănțuiesc după stinsul luminii între cutele cearceafului - dac-aș aprinde lumina, ar fi chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
o femeie normală. M-am ridicat de pe scaun și m-am Îndreptat spre juriu cu hârtiile În mână. Când am coborât ultima treaptă de pe scenă, acestea fiind din lemn, mi-a Înțepenit tocul de la pantoful din piciorul drept Între două scânduri și am căzut lată, cu fața În jos, chiar În fața juriului. Un bărbat tânăr, Înalt, frumos, cu ochi albaștri, Îmbrăcat În blugi și un tricou alb vine spre mine să mă ajute să mă ridic. Simt o mână și vocea
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
haine de piele întoarsă de culoare maronie, era cel mai violent. Lovea și fete și băieți laolaltă. Kyta, cel mai masiv ceasornicar, era ocupat cu un alt țigan care avea în mână un cuțit lung cât o sabie. Rupsese o scândură dintr un gard vecin și căuta să țină la distanță agresorul. Lângă ghereta portarului eram eu. Cu calm, încercam să-mi atrag rivalii în spații închise apoi îi loveam. Dacă nu reușeam să-i dobor din două trei picioare, erau
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
o melodie lentă umplea golul dintre noi, cercul se destrăma, iar eu rămâneam de fiecare dată singur. Ieșeam afară și mă ascundeam după cantină să pot savura o țigară în tihnă. Mă cocoțam cu picioarele pe o bancă cu multe scânduri lipsă și deveneam dintr-o dată monumentul perfect al celor uitați de lume. Niciodată nu mi-a făcut bine fumatul dar tocmai acel mic rău mi-l doream pentru a mă sustrage de la gânduri mai negre care mă apăsau. Ajunsesem în
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
cu toată apăsarea sa, tot mai aproape de pământ. Îmi căutam banca dând cu mâneca hainei în stânga și-n dreapta să pot îndepărta neaua care o acoperea. Era locul meu și mă întorsesem acolo pentru a mă regăsi. Așezat pe acea scândură înghețată, îi lăsam răceala să-mi intre în corp și speram să mă pot îmbolnăvi ca să pot rămâne singur în pat. Atmosfera din clasă mi se părea tot mai apăsătoare. Parcă nu mai eram eu. Devenisem un actor care căuta
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
Ne-au sosit și lăzile de „acasă“, expediate cu mult înaintea plecării. Au fost „predate“ în absența destinatarilor, fără preaviz, lăsate fără milă în ploaie, în fața ușii locuinței noastre provizorii, cea mai tristă dintre toate. În cele două lăzi de scândură negeluită, simple ca niște sicrie de oameni sărmani, se aflau cărți, albume cu fotografii, tablouri, câteva kelimuri și broderii vechi, porțelanuri fine de familie trecute bucată cu bucată prin „comisii muzeale“ înaintea expedierii, pentru ca nu cumva, luându-le cu noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
fuseseră trântite pe chei. Într-o bună zi au prins un chilipir strașnic. Unul dintre proprietarii de pensiuni a căpătat un contract pentru vopsirea unui vas sosit de la Madagascar pe lângă Capul Bunei Speranțe, așa că vreo câteva zile statură pe o scândură atârnată de bordul vasului acoperind cu vopsea carena ruginită. Era o situație care cu siguranță stârnise umorul sardonic al lui Strickland. L-am întrebat pe căpitanul Nichols cum a înfruntat Strickland toate aceste greutăți. Nu l-am auzit niciodată spunând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dorinei, se auzeau strigăte disperate: ― Școala, școa-la, vaco! Că te dau cu capul de toți pereții! Piftie te fac! Virgilică, actorul, făcea obișnuita lecție cu Gheorghița, fata servitoarei. Ușa camerei proaspăt închiriate era deschisă larg, la perete. O femeie freca scândurile de zor, iar în prag o fată înaltă și zveltă, care stătea cu spatele, supraveghea lucrul. Când am trecut pe acolo nici n-a întors capul. Trebuie să fie noua noastră chiriașă, mi-am spus cu indiferență. Intrând în camera
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
chiriaș nou, l-am întrebat cu intenție. ― Apoi au plecat "contesele de Vilafranca". ― Ce-or fi pățit de s-au mutat? l-am descusut mai departe. ― Aia mică (era vorba de Mihaela), nu-i prea pria atmosfera. Slăbise ca o scândură. I-am mai pus câteva întrebări ca să aflu adresa Mihaelei, dar Charlot habar n-avea. L-am lăsat în pace să-și continue somnul și am plecat cu neliniștea în suflet, având presentimentul că se întîmplase ceva grav. Unde s-
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
zis, am mai găsit un glob de Crăciun în pod, unul argintiu, iar când m-am întors cu el în gang și am văzut pe cineva în oglinda lui, l-am scăpat pe jos. S-a spart în bucăți pe scândurile butucănoase. M-am aplecat deasupra lui și chipul meu se clătina în mulțimea de cioburi. Așadar, în dosul curții era un șir de șoproane. Acolo erau adunate relicvele războiului, ca amintire. Arătau precum cabinele dintr-o stațiune părăsită, dar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]