4,125 matches
-
opoziția și interacțiunea între scriitură și literatură. Căci scriitura este mai aproape de semantică decît de semiotică, dar ea creează la rîndul ei semiotică, producînd ceva ce devine literatură, ceea ce ea n-a fost întotdeauna. Domeniul care se deschide spre cunoașterea scriiturii este unul specific, "translingvistic", care s-a ivit din "elaborarea unei metasemantici ce se va construi pe semantica enunțării". Ea va beneficia de aceasta și-i va aduce de asemenea elementele pe care le conceptualizează. (Meschonnic 1973: 174-175) Barthes a
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
dominată de informația de transmis este urmată de o intenționalitate poetică. Ca să dam un singur exemplu, în faptul divers, titlul și primul paragraf la perfect compus pe care îl putem considera ca "subtitlu" al articolului sînt supuse unei legi a scriiturii pe care ziaristica o împrumută din retorică: a răspunde de la bun început întrebărilor Cine? Ce? Unde? Cînd?, apoi Cum? și De ce? Titlul este compus în așa fel încît precizează mai întîi despre ce este vorba ("evadarea"), adăugînd acestei informații o
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
adverbului deictic "maintenant" [acum] din "si vous saviez quelle confiance la France [...] porte maintenant vers vous" [dacă ați ști cîtă încredere își pune acum Franța în voi ] (ANC), este totodată o urmă de scoatere din contextul situațional al enunțării proprie scriiturii și o modificare importantă a sensului. Această suprimare atenuează decupajul temporal între un înainte și un după acum. Să reținem mai ales restabilirea foarte gramaticală și normativă a ordinii nume + adjectiv + nume propriu în "la ville française de Montréal" [orașul
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și cu rădăcină: ei îi cruță pe ceilalți oameni de osteneala de a semăna, de a ara și recolta ca să trăiască, și merită astfel să nu simtă lipsa pîinii pe care au semănat-o. Dacă ne referim la concepția despre scriitură din secolul al XVII-lea, atunci avem de-a face cu un text compus din patru fraze periodice. În timp ce gramaticianul din secolul al XVIII-lea, Beauzée, mai leagă încă esențialmente punctuația de proporția de pauze în lectura oralizată, Condillac distinge
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
al textului sacru, întemeiat pe glosă și pe comentariu, el îi opune o critică genetică: [...] decisiv mediologică, laică și antifundamentalistă. De la manuscrise a învățat că textul este rezultatul unei munci, că nu trăiește decît prin memoria vie a propriei sale scriituri, că sensul este instabil și adevărul problematic. Căutînd să construiască o epistemologie istorică și probabil materialistă a scriiturii literare, genetica literară smulge relația critică din ficțiunea suveranității sale și reinserează opera în logica profană a genezei sale. Dar acest gest
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
și antifundamentalistă. De la manuscrise a învățat că textul este rezultatul unei munci, că nu trăiește decît prin memoria vie a propriei sale scriituri, că sensul este instabil și adevărul problematic. Căutînd să construiască o epistemologie istorică și probabil materialistă a scriiturii literare, genetica literară smulge relația critică din ficțiunea suveranității sale și reinserează opera în logica profană a genezei sale. Dar acest gest, departe de a face caducă relația critică, îmbogățește textul cu o dimensiune care-i lipsea dureros: cea de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
L'AFFICHeur"19 [a∫il-lafi∫]. Ar mai trebui subliniat și faptul că a doua propoziție se prelungește și astfel contrastează puternic cu brutalitatea și scurtimea celei din urmă, puternic aliterantă în fonemele /p/, /i/ și /r/. Acest efort intens de scriitură ridică depeșele jurnalistice ale lui Fénéon la rangul de forme scurte dacă nu literare, cel puțin literarizate prin lucrul supra semnificantului și prin paronomază. Aceasta amintește de ceea ce spune Jakobson despre funcția poetică-autotelică a limbajului și despre "atitudinea introvertită față de
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
reduce la rangul de tipar al "prostiei", aduce cu cea a poeziei versificate cu care acest text se joacă subtil. Fără sonete, ode, epigrame" spunea Ponge, fără versuri în sensul propriu al termenului. Ponge opune virtuozității pretențioase a versificatorului o scriitură debarasată de artificiile versificației. Însă o proză la fel de densă ca și versul în textura sa. Referințe și lecturi recomandate - Jean-Michel ADAM, Jean-Pierre GOLDENSTEIN: Linguistique et discours littéraire, Paris, Laroussse, 1976: 42-59. - Jean-Michel ADAM: Pour lire le poème, Bruxelles, De Bœck-Duculot
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
1988) a fost primul care a considerat perioada ca pe unul din planurile de organizare a textualității. Fără să acordăm prioritate discursului "obișnuit", considerăm aici majoritatea textelor scrise drept "cotidiene" și ne vom ocupa de formele scrise care aparțin de scriitura oralizată, precum discursul rostit de generalul de Gaulle din balconul primăriei din Montréal. Această formă de scriitură îngrijită făcută pentru oralizare corespunde la fel de bine cu elogiile funebre ale lui Malraux, cît și cu textele de teatru și cu discursurile ținute
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Fără să acordăm prioritate discursului "obișnuit", considerăm aici majoritatea textelor scrise drept "cotidiene" și ne vom ocupa de formele scrise care aparțin de scriitura oralizată, precum discursul rostit de generalul de Gaulle din balconul primăriei din Montréal. Această formă de scriitură îngrijită făcută pentru oralizare corespunde la fel de bine cu elogiile funebre ale lui Malraux, cît și cu textele de teatru și cu discursurile ținute în fața unor adunări. Există o formă de oral pe care o putem numi scripturalizată, precum transcrierea interviurilor
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
corpus și instrumentarea necesară diferă considerabil. Neglijînd diferențele de date și de metode, un mare număr de lucrări lingvistice se situează fie între două metode vagi, fie generalizează observațiile unui pol la ansamblul funcționării limbii. Multă vreme a fost privilegiată scriitura literară, iar acum, oralul. Optînd pentru una din cele două actualizări ale limbii, se neglijează diferențele de materialitate ale regimurilor oral și scripural. Aceste diferențe au totuși consecințe importante asupra gestiunii continuității fluxului verbal atît la producere, cît și la
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
Danon-Boileau (1988), nu ne vor fi de folos în descrierea textelor scrise pe care le-am ales ca obiect de studiu. În locul lor, preferăm un demers ivit din retorica oratorică, ce prezintă imensul avantaj de a fi legat de oralizarea scriiturii (ceea ce anticii numeau actio) și de a premerge istoric invenția frazei. După ce am abordat îndelung relectura concepției clasice a perioadei în Adam 1990 (73-83) și 1991 (143-190), amintesc pe scurt că Aristotel definește perioada ca pe o "formă de elocuțiune
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
la fel și cînd C2 revine la nivelul lui C1, și cînd D2 revine la poziția lui D1. Putem considera această ritmicitate ca pe un aspect al amplificării care așază acest text descriptiv în genul epidictic (demostrativ al latinilor), iar scriitura lui La Bruyère, în contextul retoric al epocii și formației sale. Structura gramaticală și ritmică a primei perioade: [Perioada A] Vezi anumite animale A1. sălbatice, A1.1. masculi A1.2. ȘI femele A2. răspîndite pe cîmpuri, A2.1. negre, A2
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
sau ale structurilor morfo-sintactice (4), precum și din revenirea acelorași sonorități în textul spaniol. Această proză periodică dominată de ritm contribuie la alunecarea de la genul povestirii factuale la povestirea poetică. Textul este scris într-o proză deosebit de ritmată întru totul specifică scriiturii lui Borges. 3.3. Planul textului Putem rezuma astfel ansamblul structurii compoziționale: Faptul că primul paragraf este o secvență narativă completă dă sentimentul unui prim episod cu final fericit. Perioada narativo-argumentativă P11, care deschide partea a doua, readuce povestirea în
Lingvistica textuală: introducere în analiza textuală a discursurilor by JEAN-MICHEL ADAM () [Corola-publishinghouse/Science/981_a_2489]
-
provizorii care au fost rescrise de fiecare dată cînd autorul își revizuia opinia asupra diferitelor aspecte. Încă o dată, nu este un manuscris pregătit pentru editare. În special în ultimele momente ale vieții sale (atît cît ne putem da seama din scriitură), se pot observa începuturi de modificări în capitolul despre spațiu. Numai Maurice Halbwachs și-ar fi putut asuma unitatea neexplicită a cărții, cuprinsă între așezarea la început a articolului despre "Memoria colectivă a muzicienilor" și o dinamică dominantă în capitolul
Memoria colectivă by MAURICE HALBWACHS () [Corola-publishinghouse/Science/987_a_2495]
-
Deicticele temporale sunt dominante în tehnica monologului interior. În cazul narațiunii literare, este necesară stabilirea relației între locul și momentul enunțării. Observația ne amintește de cronotopul bahtinian, dar și de faptul că teatrul clasic a elaborat o adevărată "rețetă" de scriitură ce sugera debutul in medias res al unui text dramatic, obligat să precizeze locul și timpul acțiunii: "Abner: Da, spre a slăvi Eternul, în templu vin; / Precum cere solemn un antic rit, vin,/ A cânta cu voi acea faimoasă dată
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
e vorba despre "un excès du texte sur le réel", ci de un obiect simbol al unei estetici a eterogenității, pe care o regăsim și în modul în care sunt definite personajele din perspectivă socio-culturală, în dezacord cu aspirația proprie scriiturii flaubertiene "obsedată de utopia unui univers omogen"26. Capitolul consacrat polifoniei se preocupă de raporturile multiple dintre autor, personaje, voci anonime care apar în textul literar și reprezintă puncte de vedere diferite. Principala sursă a acestei problematici a fost, inițial
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
povestirea" la perfect simplu) cu cele ale povestitorului popular, care caută să instaureze o scenă de "discurs" puternic legată de exprimarea orală. Nu este vorba nici despre verism (Giono nu restituie vorbirea unui povestitor rural autentic) și nici despre respectarea scriiturii tradiționale a romanului, ci de un artificiu literar care încearcă, în mod paradoxal, să producă impresia de natural. În Călătorie la capătul nopții de Céline, amestecul dintre "discursul direct" și "povestire" are o cu totul altă semnificație. Ca și Giono
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
există un cuvânt al "săracilor" plenar și adevărat, care s-ar opune limbii îngrijite a "bogaților". Prin izbucnirea elementarului (foamea, dorința, teama...), se intenționează demascarea discursurilor mincinoase din societatea oficială, și nu revenirea la o anumită Origine pierdută. În această scriitură caracterizată prin dislocarea sintactică (cf. "Păreau că vor să-și ia zborul, [...] membrele mele"), cuvântul popular, departe de a întări legăturile de solidaritate între oameni, între oameni și lume, dezarticulează corpul textual. În Călătorie la capătul nopții, prezența unui registru
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
L sincer, veridic, care își ține promisiunea făcută de "a le arăta semenilor săi un om în tot adevărul naturii sale". Studierea textelor literare din perspectiva ethosului este deosebit de importantă. Departe de a fi rezervat oratorilor, ethosul este implicat în scriitură în mod constant: textele nu pot fi separate de o anume "voce", de un anume "ton". De când există comentarii despre literatură au existat eforturi de caracterizare a acestei dimensiuni, fie doar și sub forma unor aluzii. Să ne amintim și
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
De altfel, în discursul indirect liber trecut, prezentul și viitorul se regăsesc în forme terminate în -ait, într-un roman în care au loc mai puține fapte decât repetări: recurgerea masivă la discurs indirect liber se integrează bine în finalitatea scriiturii flaubertiene, hărțuită de utopia unui univers omogen pe alocuri. Pentru Proust, tocmai "acest etern imperfect, în parte alcătuit din spusele personajelor" face posibil "marele Trotuar Rulant care sunt paginile lui Flaubert, într-o derulare continuă, monotonă, abătută, nedefinită"204. În
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
o impresie rară atunci când întâlnește lumina. Dincolo de incidența stilistică imediată pe care o au aceste fapte de limbă, am fi îndreptățiți să ne punem întrebări despre relația, oarecum paradoxală la o prima abordare, care unește romanul naturalist cu procedeele caracteristice "scriiturii de artă" specifice sfârșitului de secol XIX. De ce literatura trebuie să-și arate artificiul cu forță tocmai atunci când pretinde că reflectă fidel realitatea? 6.8. Locul adjectivului În mod tradițional, problemele semantice pe care locul adjectivului le pune sunt tratate
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
1972, p. 712. 103 Jules Verne, Castelul din Carpați (trad. de Vladimir Colin), Editura Ion Creangă, București, 1980, p. 17. 104 Pierre Benoît, Koenigsmark, cap. VII. 105 André Gide, La Porte étroite, Gallimard, Paris. 106 Roland Barthes, Gradul zero al scriiturii, (trad. de Alex. Cistelcan), Cartier, Chișinău, 2006, p. 28. 107 Maigret și mortul lui, cap. I. 108 Jean Giono, Otava, (trad. de Sorina Bercescu și Alexandru Baciu), Editura, Univers, București, 1981, p. 158. 109 Louis-Ferdinand Céline, Călătorie la capătul nopții
Lingvistică pentru textul literar by DOMINIQUE MAINGUENEAU () [Corola-publishinghouse/Science/980_a_2488]
-
acum, de la începutul lucrării, o lămurire măcar parțială a problemei, precizând însă că nu acesta e obiectivul principal al demersului nostru, profunzimea operelor celor trei obligând la mai mult decât o simplă și tehnicistă analiză a "actului lecturii" ori a "scriiturii". Aceasta, deoarece valoarea celor trei scriitori depășește cu mult problema literarității cărților lor, personalitatea lor marcând în mod evident și pozitiv finalul unui secol încărcat de intoleranță politică și religioasă, exemplul lor constituindu-se într-un model de urmat, ce
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
am subliniat încă din Argument considerăm că destinele individuale ale celor trei scriitori și felul în care acestea se reflectă în creațiile lor, profunzimea acestor creații, obligă la mai mult decât la o tehnicistă analiză a "actului lecturii", ori a "scriiturii". NICOLAE STEINHARDT Notă autobiografică Din porunca Î.P.S. Arhiepiscopului Teofil Herineanu și după îndemnul Părintelui Arhimandrit Serafim Man, duhovnicul meu, schițez această scurtă autobiografie spre a fi păstrată în arhiva Mănăstirii Rohia. Sunt născut în 1912 într-o margine de
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]