58,131 matches
-
înseamnă a merge la întîlnirea cu tine însuți". Eseurile acestea ale lui George Banu mi se par mai dramatice, mai intransigente cumva, ca niște verdicte. Mi se par mai punctual aparținînd unei ființe pentru care teatrul și scrisul, "văzutul și scrisul" sînt coordonatele eului. Sînt axele inițerii către rațional și irațional, către "celălalt" și către tine, către exterior și interior. Acolo este diurnul și nocturnul. Acolo este viața însăși. Cu imaginile ei, ale teatrului, cu obsesii, cu chinul și sublimul ce
Odihna, iluzia mea by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/8195_a_9520]
-
sau boală. Ea a rămas o aspirație perpetuă a lungii sale vieți, care s-a concretizat în cele din urmă în pagini de jurnal și în cele câteva cărți apărute abia după 1990. Dacă ar fi să-i caracterizăm concis scrisul, am spune că el aparține unui superior diletantism, a cărui pondere nu e un efect al virtuților estetice, ci al interesului documentar. În 1934, pe când ea avea 28 de ani, Jeni se considera mai matură decât el și își nota
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
esențelor - decât mărturisirea zi de zi a ceea ce au comis și a ceea ce au crezut de cuviință să fie notat din tot ceea ce au trăit, gândit, datat. Chiar dacă au trunchiat anume lucruri, au desfigurat altele, au denaturat și pervertit prin scris, într-un fel sau altul, ceea ce trebuie să fie redat întreg, simplu și concis. Asemenea denaturări, lesne controlabile uneori, sunt elocvente prin ele însele și caracterizante ale psihologiei scriitorului." Considerat retrospectiv, după încheierea lecturii acestui volum care conține jurnale din
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
Creția, însoțite însă de aceeași onestă spontaneitate a comentariului, cu o nealterată putere de seducție asupra celui ce-l citește. Seducție neegalată decât de aceea a portretelor schițate din câteva linii esențializate. Dacă ar fi să izolăm vreo proeminență a scrisului său, am numi fără îndoială expresia acestui talent de portretist, care se manifestă, cu precădere după 1966, mai ales la aflarea morții vreunui prieten sau cunoscut ori la întâlnirea, în plimbările sale, a altuia asemenea, pe care nu-l mai
Arșavir, omul lui Dumnezeu by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/8193_a_9518]
-
au venit mătușile, s-o ia la Ada Kaleh, Virginica era plină de păduchi, slabă moartă, dar nu voia să plece. Făcuse două clase la școala din comună, premianta întîi, dar de cînd întrerupsese, aproape că uitase și cititul, și scrisul. Le-a reînvățat la Ada Kaleh, de una singură și printre picături. Mătușile nu știau nici ele carte și, ca să-i dea lecții cum se conduce o gospodărie, au pus-o mai întîi să facă pe fata în casă, iar
Adio, Ada Kaleh by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/8200_a_9525]
-
pentru că asemănarea dintre noi n-a fost niciodată vizibilă. Ei bine, kilogramele acumulate m-au trimis... la origini, nivelând diferențe și anulând stiluri. De regulă, scriitorii rămân în amintire prin câte o imagine anume. N-am nici o iluzie că despre scrisul meu se va vorbi în viitor (nu se prea vorbește nici astăzi!). Dar sunt sigur că măcar o fotografie minusculă va rămâne pe undeva, prin cine știe ce colț de istorie literară ilustrată dedicată generației ivite în ultimul deceniu al comunismului românesc
Cât de des vă uitați în oglindă? by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/8203_a_9528]
-
vorbitori ai unei limbi române splendide, își aminteau cu infinită nostalgie chipuri de demult și locuri întipărite definitiv în sufletul lor. Veniți la standul României, mulți dintre ei solicitau câte o carte "mai ușoară" pentru a se (re)familiariza cu scrisul în limba română pe care îl deprinseseră în primii ani de școală, dar de care se despărțiseră în deceniile trăite în Israel. Chiar dacă unii dintre ei spuneau că nu mai citiseră o carte în românește de jumătate de secol, toți
Memorie și cultură by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9626_a_10951]
-
tot zis că trebuie să-mi găsesc un nou loc de muncă. Le-am spus că nu îmi doresc acest lucru și că rămîn aici. Dacă vreți să scăpați de mine va trebui să mă concediați și să specificați în scris din ce motiv. Acest lucru era evident de neconceput. Apoi au început să mă repartizeze ca muncitoare necalificată în-tr-un departament al fabricii în care se făceau garduri de sîrmă împletită. Rolele pe care se găsea sîrma erau mari cît camera
Dialog cu Herta Müller by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/9669_a_10994]
-
Maiorescu abia de aici încolo începe. Ar fi de restituit trei sectoare mari ale operei maioresciene: filosofia, însemnările zilnice și corespondența. Pentru filozofie sunt de revăzut textele restituite de Grigore Traian Pop și Alexandru Surdu în Prelegeri de filosofie, Ed. Scrisul românesc, 1980, și textele restituite de Simion Ghiță în Titu Maiorescu, Scrieri de tinerețe (1858-1862), Ed. Dacia, 1981. Pentru însemnările zilnice sunt de revizuit și de continuat edițiile parțiale I. A. Rădulescu-Pogoneanu, Însemnări zilnice, I-III, 1937-1943 și Georgeta Rădulescu-Dulgheru
Ediții recapitulative by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9655_a_10980]
-
într-o perioadă cînd autorul prinsese obiceiul ca, după terminarea slujbei religioase, să-și pună pe hîrtie impresiile. În privința stofei din care era croit elvețianul cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin și lucid momentele premergătoare agoniei. Epitaful de pe mormîntul său sună frust și grăitor: "Sunt mulțumit că sunt ființă umană și fericit
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
primise Premiul Opera Omnia al Uniunii Scriitorilor. Ca și în cazul Recursului la memorie, volumul de convorbiri cu Ileana Mălăncioiu, întrebările au venit în tranșe tematice (serii de interogații prin care încercam circumscrierea și totodată nuanțarea temei propuse) și în scris, răspunsurile având același suport și o elaborație similară. Cred că în dialogul cu un scriitor, această variantă e cea mai adecvată. Dacă a sta cu reportofonul deschis înseamnă a miza pe oralitate, pe spontaneitate, pe improvizație cuceritoare, a pune pe
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
în dialogul cu un scriitor, această variantă e cea mai adecvată. Dacă a sta cu reportofonul deschis înseamnă a miza pe oralitate, pe spontaneitate, pe improvizație cuceritoare, a pune pe hârtie întrebări unui scriitor e totuna cu a crede în scrisul lui. E relativ ușor să formulezi prima întrebare. Mult mai dificil este să-ți articulezi intervenția după primul răspuns. Întârzierea mea la a doua întâlnire, justificată în sine, dar cam lungă pentru a rămâne nesancționată, mi-a adus ironiile de
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
căpătat, curând după demararea lui, și această funcție de jurnal. Trecerea timpului este atent monitorizată și marcată, zilele începând să lase pe hârtie confesiuni ample sau, dimpotrivă, spații albe, datorate oboselii, plictiselii, necazurilor biologice. Omul care apasă pe clapele mașinii de scris (fiindcă Octavian Paler scria direct la mașină și apoi revizuia tot la mașină) se desprinde uneori de autor, cerându-și dreptul de a lăsa, într-o zi rea, pagina goală. Din această perspectivă, convorbirile sunt sesizante nu numai prin cuvintele
Convorbiri cu Octavian Paler by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9653_a_10978]
-
care îi poartă semnătura și textele publicate în "Dilema", "Cuvântul", "Ziarul de duminică" îl recomandă ca pe un gânditor foarte nuanțat, căruia aprofundarea textelor sacre nu i-a redus, dimpotrivă, pragmatismul cu care judecă întâmplările lumii contemporane. Ceea ce impresionează în scrisul lui Teodor Baconsky este limpezimea gândirii, corecta situare în peisajul contemporaneității, chipul fascinant în care o cultură temeinic asimilată contribuie la înțelegerea infinitelor nuanțe ale prezentului. La acestea contribuie, fără îndoială, și experiența de diplomat a autorului. La o vârstă
Întrebări ale vremii noastre by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9674_a_10999]
-
și manierele) literelor franceze decît în, încă de atîtea ori, bolovănosul, trivialul mediu autohton: "Ce înseamnă (chiar dacă ești născut aici) să trăiești, o viață, în Franța! Pînă unde poate merge eleganța exprimării! Eugene Ionesco i se adresa lui Ceaușescu (în scris): "prin măsurile D-voastră, indispuneți un înreg popor". Cîtă eleganță eufemistică în acest "indispuneți", nu?". (va urma)
Un observator solitar Un observator solitar by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/9680_a_11005]
-
negocieri radicale și din aceste insolente puneri la îndoială ale ipotezelor rezultă cele mai frumoase - chiar așa! - dintre argumentări. Nu știu în ce dispoziție îi va găsi pe unii cititori - partizani fie ai bibliografiilor indigeste, fie ai tainelor inaccesibile ale scrisului - următoarea afirmație, pe care mi-o asum: exact ca în situația marilor teoreme, cărțile semnate de Alexandru Paleologu pot fi înțelese integral. (Cu un accent special și singular pe cuvântul "a înțelege"). Nu fără eforturi serioase, nu fără o suficientă
Spiritul sau litera ? by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/9700_a_11025]
-
competență să stabilesc profiluri psihologice și să citesc eventualele scenarii din spatele comportamentelor de acest fel. Personal, mă lasă rece dacă Roncea e legionar sau democrat, dacă e omul rușilor sau al patagonezilor, dacă e înalt sau scund. Constat doar că scrisul său bolovănos conține o enormă doză de grosolănie și minciună. Motivațiile îl privesc personal: invidia, neputința, îndoctrinarea ideologică. Rezultatul, însă, e o contribuție majoră la otrăvirea societății românești. Viața noastră arată cum arată și pentru că oameni precum Roncea ajung să
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
Când un patron îți plătește, ca editorialist sau redactor-șef la un ziar de tiraj mediocru, între opt și douăsprezece mii de euro pe lună, ar trebui să cazi profund pe gânduri. Fii sigur că acești bani nu măsoară valoarea scrisului tău, ci disponibilitatea de a te înhăma la munci murdare. Parcurgeți lista editorialiștilor câtorva din ziarele plasate la "Trafic Ranking" între locurile 10 și 40 și veți înțelege repede despre ce și cine vorbim. Nu veți descoperi nici un nume de
O schizofrenie, două schizofrenii by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9698_a_11023]
-
comunitate rămasă fără repere. Regatul Danemarcei este putred și adevărul umblă cu capul spart; dar important e să trecem dincolo de această amară constatare, adâncind problema, ridicând miza, ajungând înlăuntrul Omului disputat între bine și rău. Număr trei modele tutelare pentru scrisul lui D.R. Popescu: Dostoievski, Faulkner și - deasupra tuturor - Shakespeare. De la primul încearcă să ia adâncimile moral-psihologice ale fiecărui personaj și intriga accelerată; de la al doilea, tehnicile sofisticate de compoziție și expunere; iar de la marele Will: experiența completă a umanului. Revenind
Oameni de piatră by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9725_a_11050]
-
lor verbale, în spatele cărora se ascunde nu vidul, ci plinul existențial, cu poveștile locului și micile întâmplări intrate în conștiința colectivității, formează lumea fascinantă a lui Daniel Vighi. Totul este de o dezarmantă simplitate și de o greu definibilă frumusețe. Scrisul prozatorului timișorean oferă un mare paradox. Povestirile lui Daniel Vighi au o tentă existențială evidentă, fapt oarecum surprinzător pentru un autor căruia analiza îi este, la prima vedere, complet indiferentă. Ceea ce rămâne în mintea și sufletul cititorului, la sfârșitul fiecărei
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
irigă în permanență textul, sensibilitatea de a descoperi viața în spatele celor mai banale obiecte, pe lângă care trecem cel mai adesea indiferenți, o anumită candoare vag ironică, disponibilitatea sa permanentă de a-i înțelege pe ceilalți, sunt elementele care conferă specificitatea scrisului său. Toate se regăsesc în micile povestiri care compun volumul de față. Cometa Hale-Bopp a fost în altă vreme o minune așteptată cu sufletul la gură, șansa istorică a unor oameni de a observa un fenomen unic, repetabil la câteva
Vocile amintirii by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9720_a_11045]
-
este cartea care v-a chinuit cel mai mult? Și care este cea pe care o iubiți cel mai mult? - Scrierea unei cărți, oricât ar dura, oricâte înaripări sau înfrângeri ar presupune, nu te chinuie ci te înviază. Chiar când scrisul este un canon - adică devine ca un travaliu zilnic, ascetic, mortificator ( văzut din afară) - eu îl resimt ca pe o șansă, ca pe o extatică mânare dinlăuntru. Dar înțeleg, bună doamnă Angela Baciu, că ați vrut să întrebați: care-i
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
un om caută grădinile. Un om urmat de alți oameni. Un om cu statut antropologic enigmatic (ca noi toți) caută grădinile ascunse. Cititorul va vedea cum și unde le-ar găsi. Am terminat cu regret acest roman. În sensul că scrisul la el devenise nu doar un "canon", ci și "rația" de bucurie zilnică. În 2004 am zis: Gata, îl public; și am angajat cu două edituri apariția cărții. Dar am văzut că nu-i gata; și l-am mai rescris
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]
-
sunt parcă atavisme ... Cartea a apărut în aprilie 2006, la editura "Paralela 45", chiar în săptămâna patimilor. Ziceam, având o oarecare tristețe că l-am terminat. Aș fi vrut să mai scriu la el, încă un an măcar ... Cred că scrisul la o carte nu are sfârșit. După cum omul nu este terminat, ci se află încă în lucru, în atelierul Creatorului. Dar, deși neterminat, omul "funcționează". Cu toate sucelile lui, cu toate neroziile lui, cu toată cruzimea lui, cu toate dizabilitățile
Vasile Andru "Vedetele sunt mașini de făcut bani" by Angela Baciu-Moise () [Corola-journal/Journalistic/9730_a_11055]