3,463 matches
-
franchistă, spaniolii au devenit Într-un an o națiune democratică! Iar dacă le-ai spune celor din Germania de Est că, după dictatura continuă din 1933 În 1989 mai trebuie să aștepte 20 de ani ca să devină democrați, te-ar scuipa În ochi. Brucan consideră probabil pe români un popor de idioți! I-am scris și lui Nemoianu, ieri, În acest sens. Cred că ar trebui, noi cei din exil ( Încă) să protestăm public Împotriva acestor minciuni și insulte. Te salut
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
invariabil, Într-un viitor nedeterminat. Când situația politică internațională obligase la „reforme”, un efect moderator Începuse să se simtă și În România caragialesc-stalinistă, dar grotescul mascaradei nu diminuase. Scârbit de ceea ce vedea În jur, fostul militant nu vroia totuși să „scuipe În ciorba” din care mâncase!... Nici să renunțe la Idealul oricât de depărtat și oricât de manipulabil. Arthur Koestler - comunistul care a revelat printre primii ipocrizia și ororile stalinismului - povestește, În autobiografia sa, cred, o Întâmplare ciudată și grăitoare. În
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
prea multora dintre prietenii săi. Pentru el, legionarii În cămășile lor Înverzite, de rinoceri, erau „fiare Înlănțuite”, Întruchipând „bestialitatea și nelimitata prostie a omenirii și a cosmosului”, iar cântecele lor un „răget de fier, cu vorbe de fiere și fier, scuipând fiere și fier”. Rinocerita avea să reapară, Însă, și după evadarea lui Ionescu din Patria rinocerizată... Rinoromânia socialistă, cine ar putea-o uita? „Tot ce am făcut rău mi se datorează, tot ce am făcut bine datorez Partidului”, declarau, prin
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
să organizeze „reeducarea” de la Pitești și Gherla, pentru compromiterea imaculatului și nevinovatului partid comunist, a trebuit să suporte tot acest calvar, care lasă în umbră inchiziția evului mediu. în discuțiile inițiale cu anchetatorii, Tavi, care avea cum spune moldoveanul „mult scuipat la furcă”, le-a spus că această acuzație este o minciună absurdă, ca un comandant să-și ucidă ostașii și nu are nici o șansă să fie crezută și chiar lor le va face mai mult rău decât bine. Atunci au
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
intuiește, dar pentru care nimeni nu are, evident, probe, s-a suit pe craca news-urilor de la Antena 3. Apoi, la un meci internațional de fotbal, România-Slovenia, în tribuna oficială a fost zărit „legendarul“ Nicu Gheară. Ședea la distanță de doi scuipați de sămânță de președintele Băsescu și gărzile sale pretoriene. Oricâtă simpatie populară ar avea mult discutata reformă a justiției, oricâți friți și franți și fratini ne-ar lăuda, avem, încă, mari probleme. În timp ce Adrian Năstase, un nume de tristă amintire
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
seară să batem Olanda. „Noroc de Mircea Rednic, că a adus titlul pentru Dinamo...“, s-a trezit vorbind invitatul nostru special. Vorbind între noi, trei steliști frustrați și cu sete de răzbunare. I-am dat în goarnă până și-a scuipat toți dinții. Ia de-aici, mama ta de dinamovist! rockin’ by myself Rockul rockerilor cu cravată Dumitru UNGUREANU Există destui cetățeni onorabili care au ratat demult ocazia să ajungă rockeri zurbagii & delabrați, relicvele atitudinii contra, stâlpi ciufuți ai cârciumilor de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2168_a_3493]
-
apă"384*. Mai multe incinte apără acest loc geometric (țăruși, gard de mărăcini) al cărui aspect pătrat și militar se opune oricărei intimități de refugiu, de casă primitoare și care este populat cu un bestiar fantastic, dragoni la exterior care scuipă apa streșinilor 385 și boturi de fiare sălbatice în interior. O astfel de dualitate contradictorie este plasată emblematic pe pervazul ferestrelor: "la toate caturile, înfloreau în ghivece de lut vopsit tufe de busuioc sau de heliotrop"386* unul simbolizând Anticristul
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
căutați Fericirea și Frumosul, nu veți ajunge la ele fiindcă la cel din urmă nu se ajunge decât prin sacrficiu. Arta, ca și Dumnezeul evreilor se hrănește din holocaust. Hai, sfâșie-te, biciuiește-te, rostogolește-te prin cenușă, înjosește materia, scuipă peste trupul tău, smulge-ți inima! Vei fi singur, picioarele îți vor sângera, un dezgust infernal te va însoți în călătorie, nimic din ce pricinuiește bucuria celorlalți nu o va pricinui pe a ta [...] și te vei rostogoli, pierdut în
Despre ospitalitate: de la Homer la Kafka by Alain Montadon () [Corola-publishinghouse/Science/84946_a_85731]
-
locuitori. Mulți dintre evrei erau doar parțial Îmbrăcați, plini de sânge și de lacrimi, În timp ce copiii mici se târau după ei, deoarece În majoritatea cazurilor li s-a ordonat să ridice mâinile. Pietonii Îi pândeau pe trotuare, Îi băteau, Îi scuipau, Îi Înjurau și aruncau asupra lor cu bălegar. În anumite convoaie arestații au fost obligați să țină ritmul, ca la paradă. Ordinea era Încălcată uneori, când evrei de la marginea convoiului Încercau să se Împingă În mijlocul lui, pentru a scăpa de
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
barba smulsă, Într-un hal de nedescris”22. Un evreu care pășea În fruntea unui convoi, cu fetița lui În brațe, a auzit țipetele evreilor care erau maltratați În spatele, dar i s-a interzis să-și Întoarcă capul: „femeile erau scuipate și trase de păr”23. Femei și mame cu copii În brațe care au fost maltratate pe drum au Înlemnit sau au devenit isterice, ori și-au pierdut mințile la vederea mormanelor de cadavre care le-au apărut În fața ochilor
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
să fim Împușcați”39. O masă incitată, În cadrul căreia s-au remarcat În special tineri energici și funcționari de stat și ai primăriei, s-a adunat pe străzile În care majoritatea populației era evreiască, gata să chinuie, să Înjunghie, să scuipe și să jefuiască, și toate astea În prezența forțelor de ordine, care au fost primii jefuitori. Un evreu care a reușit să scape de arest deoarece soldații germani nu l-au identificat ca fiind evreu a fost arestat de un
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
germană. Mulți au sărit să ne linșeze”42. Numeroși români au stat toată ziua pe trotuarul de lângă spitalul provizoriu Înființat la mănăstirea rechiziționată a călugărițelor catolice „Notre Dame”, au lovit În evreii din convoaie, i-au Înjurat și i-au scuipat. Lor li s-au alăturat soldați și chiar ofițeri care au adus răniți de pe front, furioși de pierderi și Însetați de răzbunare: „Am fost loviți de trecători și În fața Institutului Notre Dame de un ofițer român care supraveghea coborârea răniților
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
un număr destul de oameni pentru vagon, am intrat către portița din dreapta peronului unde abia un soldat neamț iar ne număra. Dacă am trecut de el era un gard de sentinele române cu arme și baionete care ne loveau și ne scuipau până la ușa vagonului. Acolo cine nu a putut sări Îndată a fost ajutat cu vârful baionetei, până s’a umplut vagonul bine și au fost Închise ușile”43. Un alt evreu a descris același moment pe scurt: „În timp ce ne Îmbarcau
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
toți goi: „Bărbați și femei complet goi mergeau În convoi pentru a fi obiectul batjocurei tuturor golanilor și țiganilor. Așa au Înțeles autoritățile locale să-i ducă pe evrei În oraș pentru a-i Înjosi Încă o dată... și a fi scuipați și loviți de fiecare”30. Zilele de luni erau zile de târg la Podu Iloaiei XE "Podu Iloaiei" , așa Încât În orășel se aflau mulți țărani, care nici ei n-au rămas indiferenți: „Țăranii se uitau la noi și țipau: «comuniștii
Preludiu la asasinat. Pogromul de la Iași, 29 iunie 1941 by Jean Ancel () [Corola-publishinghouse/Science/2137_a_3462]
-
întâmple ca la Shakespeare, care făcea un teatru popular, dar a rămas Shakespeare. Când el avea spectacole la teatrul "Globe", se ieftinea barca pe Tamisa pentru ca muncitorii să poată veni să stea la parterul sălii, să mănânce semințe și să scuipe cojile, să râgâie și să asculte "Hamlet". Ăsta-i idealul! Nu l-am atins eu, din păcate, sunt puțini regizori care l-au atins. E greu, e foarte greu, dar nu aș face această distincție, pentru că dacă o fac teoretic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1452_a_2750]
-
în când pentru a se agăța de frânturile din existența celorlalți. Compoziția actorului evoluează de la articularea sincopată a silabelor galopante la expresivitatea facială dezvoltată în cadre care fac din moacă un personaj: felul în care își țuguie buzele, în care scuipă supa de ceapă sau cafeaua, privirea spălată pe retină țintind golul sunt semne ale unei debilități perfect arcuite, nejucată agresiv. După Tugati din Krum, regizat de Radu Afrim - tăticul săriților de pe fix -, Rizea accentuează gradat în Luigi din Boala Familiei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
umerii săi întreaga povară a lumii în care trăise: „Se spune că despre morți trebuie să vorbești numai de bine sau să nu spui nimic, dar după mine există și din aceia care ar trebui dezgropați pentru a li se scuipa în față. Și să le scuipi în față, încă ar fi prea frumos...“. Amintirile despre Șostakovici se încheie cu un capitol special despre Sonata op. 147 pentru alto și pian, dedicată lui Drujinin și compusă în vara anului 1975, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
în care trăise: „Se spune că despre morți trebuie să vorbești numai de bine sau să nu spui nimic, dar după mine există și din aceia care ar trebui dezgropați pentru a li se scuipa în față. Și să le scuipi în față, încă ar fi prea frumos...“. Amintirile despre Șostakovici se încheie cu un capitol special despre Sonata op. 147 pentru alto și pian, dedicată lui Drujinin și compusă în vara anului 1975, când compozitorul trecea în altă lume. La fel de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
construcții, nu tu mormane de moloz, o groapă, o bucată de țeavă aruncată, măcar vreun drum care să ducă de la stradă până la intrare. Să fi fost vreo 100 de metri, pe puțin. Câmp. Și iarba, intactă. Ziceai că le-a scuipat copilul lui Dumnezeu acolo, ca pe doi dinți de lapte. Primarul a venit cu bicicleta, s-a uitat la ele, s-a întors la primărie, s-a uitat în acte, a venit din nou, a măsurat terenul, s-a întors
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2212_a_3537]
-
al cărui grai e pe cît de viforos, pe atît de exponențial: "Io,/ Pătru Opincă,/ ce-ntre atîtea moșii n-am doar o șirincă,/ înfrunt strîmtele legi și năpasta/ Și-n răzmerița ce-n mine crește,/ Sudui vârtos, mocănește,/ Și scuip pe toată rînduiala asta!". Explicabil, o asemenea retorică dîrză a ajuns la contingențe cu ideologiile extremelor momentului politic, revendicată atît din stînga, cît și din dreapta. Unele texte ale lui Cotruș par pliate pe programul marxist, proclamînd o revoltă violentă pornită
Metalirismul lui Aron Cotruș (I) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12535_a_13860]
-
și ultimul strop! - Bine-i că stați aci la căldurică, domnișoară Céleste! Vîntu- s-a pornit acu- dinspre Dealu- Popilor. M-a pătruns pînă la os. Poți să-ți pui broboadă peste broboadă, degeaba! Se șterse cu șorțul la gură, scuipă simandicos în cenușă și continuă pe un ton în care bătrîna, bănuitoare, întrezări o oarecare jenă, fără să înțeleagă imediat care-i cauza: - Mai bine-ați face să vă culcați, domnișoară Céleste, parohu- ăsta al dumneavoastră s-a băgat de
Georges Bernanos: O crimă by Cătălin D. Constantin () [Corola-journal/Journalistic/12547_a_13872]
-
că nu ne pasă de ea. Probabil că nu e posibil să asfaltăm peste noapte toate drumurile țării. Dar de măturat le putem mătura. După cum nu e neapărată nevoie să aruncăm pungile cu gunoaie direct pe geam. Și nici să scuipăm pe stradă, când o batistă de hârtie ar fi perfect adecvată. Și nici să urlăm ca apucații după vreun cunoscut pe care l-am zărit la câteva sute de metri în fața noastră. Cred, așadar, că scurte cure de normalitate europeană
Europa concretă și de ce nu, meschină by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/12574_a_13899]
-
lui Tarantino; frații Coen preferă sângele ceva mai stilizat, care funcționează ca laitmotiv narativ: barmanul e urmărit de pete de sânge pe care le curăță mereu, dar ele se încăpățânează să revină, soția bănuiește uciderea lui Marty după ce îl visează scuipând sânge, iar detectivul care falsifică pete de sânge pentru a înscena o crimă ajunge să fie îmbibat de propriul sânge. De altfel, în figura lui se concentrează toată ironia fraților Coen: gras, locvace, e reversul detectivului tipic (din Chandler sau
Ascensiunea și decăderea fraților Coen by Alexandra Olivotto () [Corola-journal/Journalistic/12566_a_13891]
-
mereu? Ca poet, se cuvine a respecta regimul similimonahal al izolării (Gotfried Benn scria că "lirica e o artă anahoretă"). Din această observare a prescripțiilor solitudinii provine însuși artefactul estetic, astfel cum recunoaște poetul într-o formulare aforistică: "Pomul își scuipă fructul,/ ca și cînd ar fi fost singur/ în livada sărăcăcioasă" (Plictis diurn). Ceea ce înseamnă că, oricum, se cuvine ca artistul să fie singur, prin chiar unicitatea productului său. Arta e fatalmente legată de singurătate. Dar cum stau lucrurile sub
Sub semnul singuratății by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/12602_a_13927]
-
și floarea. Acolo unde gîdilatul devine obsesia, este la om. Arghezi gîdilă omul în toate chipurile și pentru toate potrivelile: pentru a-l încuia sau descuia în limita lui de lut, pentru a-l slobozi sau poticni, pentru a-l scuipa sau linge. Cu siguranță că aici sălășluiește și secretul acesta de mare întristare - pe care nu-l înțelege azi toată suflarea românească - secretul acesta de rînză și noapte, care l-a făcut pe Tudor Arghezi să citească cine știe ce omenie în
Busola și penseta by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11317_a_12642]