5,253 matches
-
una dintre date“. M-am aplecat și am adunat: „Iosif din Arimateea duce Graalul În Franța“. „Excelent, am notat. Mai departe“. „După tradiția templierilor, Godefroy de Bouillon Înființează la Ierusalim Marele Priorat de Sion. Debussy era un adept al Rozei-Cruce“. „Scuzați-mă“, zise Diotallevi, „dar e nevoie să introducem și câteva date neutre, de exemplu că micul koala trăiește În Australia sau că Papin inventează oala cu presiune“. „Minnie e logodnica lui Mickey“, am sugerat eu. „Să nu exagerăm“. „Ba nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
să fie invadată de turci și avea să rămână sub dominația lor timp de cinci secole.“ „Deci se poate crede că Planul se oprește În timpul trecerii de la germani la bulgari. Când trebuia să se Întâmple asta?“ „În 1824“, zise Diotallevi. „Scuză-mă, de ce?“ Diotallevi trasă rapid o diagramă. PORTUGALIA ANGLIA FRANȚA GERMANIA BULGARIA IERUSALIM 1344 1464 1584 1704 1824 1944 „În 1344, primii mari maeștri ai fiecărui grup se instalează În cele șase locuri prescrise. În cursul a o sută douăzeci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
numai o reintegrare spirituală și că ceremonialele și riturile tradiționale serveau doar ca să țină În alertă spiritul mistic. Lăuda toate noile simboluri masonice, dar zicea că imaginea care reprezintă mai multe lucruri nu mai reprezintă nimic. Fapt care - să mă scuzați - e contrar Întregii tradiții hermetice, pentru că simbolul e cu atât mai plin, mai revelator, mai puternic, cu cât e mai ambiguu, mai fugar; altfel ce se-ntâmplă cu spiritul lui Hermes, zeul cu o mie de fețe? Iar În legătură cu templierii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Agliè. „E numai pentru că n-am mai auzit niciodată pomenindu-se acest nume. Într-adevăr, nu știți cine-l citează?“ Regretam foarte mult, dar nu ne aminteam. Agliè Își scoase ceasul din vestă. „Dumnezeule, mai aveam o Întâlnire. Mă veți scuza.“ Se despărțise de noi, iar noi rămăsesem să discutăm. „Acum totul e clar. Englezii lansează propunerea masonică pentru a-i coaliza pe toți inițiații din Europa În jurul proiectului baconian.“ „Dar proiectul reușește numai pe jumătate: ideea pe care baconienii o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
dinspre fereastră cade asupra Pendulului și acolo unde Pendulul se află În momentul În care e lovit de raza de soare, În acel punct precis al hărții este Umbilicus-ul!“ „Perfect“, zise Belbo. „Dar dacă e nor?“ „Se așteaptă anul următor.“ „Scuzați-mă“, zise Belbo. „Ultima Întâlnire e la Ierusalim. Oare nu cumva În vârful cupolei Moscheii lui Omar ar trebui atârnat Pendulul?“ „Nu“, l-am convins eu. „În anumite puncte ale globului, Pendulul Își Împlinește ciclul În 36 de ore, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
el În acel fatidic an 1534. Dar vai, Postel moare mai Înainte, iar faptul că un iezuit necunoscut - cum menționa una dintre sursele noastre - se afla lângă el În clipa morții nu servește la nimic, iezuiții nu știu cine este succesorul lui. „Scuză-mă, Casaubon“, zisese Belbo, „e ceva care mi se pare că nu merge. Dacă lucrurile stau așa, iezuiții n-au putut ști că În 1584 Întâlnirea a eșuat“. „Însă nu trebuie să uităm“, observa Diotallevi, „că, după câte-mi spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
groaznică dominație, ce despotism Îngrozitor rezervă ea Europei și lumii, dacă din nenorocire reușește...“ Ai fi zis că-i prefața lui Nilus la Protocoale. Iar Sue atribuia iezuiților mottoul (pe care Îl vom găsi apoi În Protocoale, atribuit evreilor) „scopul scuză mijloacele“. 95 Nimeni n-o să ne ceară să Înmulțim dovezile pentru a stabili că acest grad din Roza-Cruce a fost introdus cu abilitate de către șefii masoneriei... Identitatea doctrinei ei, a urii și a practicilor ei nelegiuite cu cele ale Cabalei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
discuta cu Montesquieu. Joly fusese arestat pentru această inițiativă revoluționară, făcuse cincisprezece luni de Închisoare și În 1878 se sinucisese. Programul din Protocoale al evreilor era reluat aproape literal după cel pe care Joly i-l atribuia lui Machiavelli (scopul scuză mijloacele), și prin Machiavelli, lui Napoleon. Times Însă nu-și dăduse seama (dar noi, da) că Joly copiase cu mâinile amândouă din documentul lui Sue, anterior cu cel puțin șapte ani. O autoare antisemită, una moartă după teoria complotului și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
ziceau... Iar eu Îl uram și mai tare, pentru că poseda fata cu aprobarea poporului. Dar unii ziceau că era, dimpotrivă, un infiltrat fascist printre partizani, și cred că erau cei care doreau fata, Însă așa era, X9 era suspect... „Și?“ „Scuză-mă, Casaubon, ce te interesează pe tine Întâmplările mele?“ „Pentru că dumneavoastră povestiți, iar povestirile sunt făcute din imaginarul colectiv.“ „Good point. Deci, Într-o dimineață, X9 circula În afara zonei locuite, poate că-și dăduse Întâlnire cu fata pe câmp, ca să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
rău cu-adevărat, nu-i o polemică de idei“, am spus eu. Abia atunci Belbo păru să Înțeleagă. Se ridică, plin de solicitudine, să-și susțină prietenul, care se ținea de masă și părea că-i pe punctul să leșine. „Scuză-mă, dragă, m-am lăsat furat. Adevărat, nu te simți rău numai pentru c-am spus lucrurile alea? Sunt douăzeci de ani de când glumim Împreună, nu? Dar ție ți-e rău, nu glumă, poate că-i chiar gastrită. Știi, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
părul din cap, am fost induși În eroare de toți. Eroarea asta au făcut-o cu toții, de la Postel Încolo, probabil. Nutreau convingerea, la două sute de ani după Provins, că al șaselea grup era cel de la Ierusalim. Nu era adevărat“. „Dar, scuză-mă, Casaubon, noi suntem cei care am corectat interpretarea lui Ardent și am zis că Întâlnirea de pe piatră nu era la Stonehenge, ci pe piatra Moscheii lui Omar“. „Și ne-am Înșelat. Pietre mai sunt destule. Trebuia să ne gândim
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
gata să devină nevrotici În mod serios. Și alte câteva mii, gata să-i exploateze.“ „Lia, tu ești paranoică.“ „Eu? Tu ești!“ „Om fi noi paranoici, dar măcar asta trebuie să-mi concezi: că am pornit de la textul lui Ingolf. Scuză-mă, când te afli În fața unui mesaj al Templierilor, Îți vine poftă să-l descifrezi până la capăt. Poți cel mult să exagerezi, bătându-ți joc de descifratorii de mesaje, dar mesajul exista.“ „Până una-alta, tu nu știi decât ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Într-un minut rue de la Manticore, am cotit pe alte străduțe, m-am trezit pe cheiul Senei. „Imbecilule, Îmi spuneam, ce anume pretindeai? Să ajungi acolo, să-l găsești pe Agliè, să-l apuci de haină, el s-ar fi scuzat, totul a fost doar un echivoc, iată-l pe prietenul dumitale, nu i-am clintit un fir de păr. Iar acum ei știu că ești și tu aici.“ Era trecut de amiază, În seara aceea trebuia să se petreacă ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o canapea ademenitoare. Canapeaua se ajustează pe formele trupului lui și Îi proptește o pernă perfectă sub cap. Somnul Îl copleșește. — Desigur. Ultimul tango la Paris, Neva? Întreabă Maggie. Se presupune că este o casă a viitorului de familie! se scuză Neva. Nu vreți să vedeți decorațiunile pregătite pentru camera copiilor? Nu neapărat, gîndește Wakefield, dar e deja prea tîrziu. De Îndată ce vorbele sînt rostite, tot felul de zdrăngănele Încep să le atîrne deasupra capului și postere cu Mama GÎscă apar pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
un dolar făcută sul. — Iertați-mă, bîguie Wakefield, Împleticindu-se și ieșind de-a-ndărătelea, după care Încearcă cealaltă ușă, pe care scrie Chiquitas. Înăuntru este un alt cuplu, o femeie și o cowgirl În genunchi, cu capul băgat Între pulpele femeii. — Scuzați-mă, murmură Wakefield, dînd Încă o dată cu spatele. Așteaptă afară cîteva minute, În care vezica lui stă să crape, apoi se pișă sonor pe peretele budei. În timpul acestui exercițiu prea mult amînat, ambele cupluri ies, În cele din urmă, din cabine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
vreodată de porumb modificat genetic? Băiatul are un rînjet foarte potrivit vîrstei sale și miroase dulce a sac de dormit, lipsă de dușuri și tinerețe. — Și e nasol porumbul ăsta modificat genetic? Îl ațîță Wakefield. Băiatul Întoarce capul a exasperare. — Scuză-mă, insistă Wakefield, dar ce este, mai exact, imperialismul cultural? Băiatul Întoarce ochiul lui sănătos către Wakefield. — E atunci cînd copiii indieni se joacă cu Mickey Mouse În loc de kachina. Kachina Însemnau ceva pentru popoarele lor. Șoarecele nu Înseamnă nimic. — Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
clitoris, Iubito, ia să-ți văd și eu ținta aia nou din limbă, chestii de-astea, de-ale fetelor. Apoi domnișoarele de onoare, haha, asta e o glumă de-a noastră, aranjează echipamentul, cîrligele din tavan, frînghiile de mătase, bicele. Scuză-mă, iubitule, pot să mai beau unul? — Cu plăcere? Ce-ai de gînd să faci cu băiatul ăsta? Întreabă Wakefield. Caddy Încă Își mai ține brațul după gîtul puiului de anarhist. — Să-l fac să protesteze pînă ejaculează. Își mișcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
fiică de șef ce te afli. Tu una, desigur, a trebuit să-ți câștigi recunoașterea prin muncă grea, nu-i așa? — Haideți, copii, îi dojeni Stevie. O rivalitate onestă nu strică, dar să nu ne lăsăm duși de val. — Ne scuzați, doamna învățătoare, îi răspunse Jack, făcându-i cu ochiul. Stevie era unul di oamenii lui preferați și i-ar fi oferit un salariu dublu ca s-o smulgă de lângă Fran. Dar lui Stevie, știa și el, nici nu-i trecea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Nelson era deja așezat în sala de ședință aerisită și impersonală când sosi Jack, cu un minut și patruzeci și trei de secunde întârziere. Bănui că Nelson numărase fiecare secundă. Jack se așeză. Adoptase o strategie de genul Nu Te Scuza, Nu Da Niciodată Explicații față de Murray Nelson. Asta nu-l făcea pe acesta să-l agreeze mai mult, dar cel puțin îi permitea lui Jack să-și păstreze demnitatea. În decurs de cincisprezece de ani, Nelson evoluase de la postul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
impresia de seriozitate pe care restul imaginii sale o contrazicea. În sfârșit, observă Fran cu un fior de încântare, era mai înalt decât ea. — Doamnă Norton, zise luând paharul pe care i-l oferea Henrietta, nu am cuvinte să mă scuz îndeajuns. De parcă i-ar fi citit gândurile lui Fran, își scoase ochelarii și își masă ochii o clipă. Fran observă aerul lor obosit și își făcu mustrări de conștiință pentru speculațiile ei stupide. Oricum, Laurence Westcott era real și, Fran
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
la planul de afaceri al noului ziar. — Nu sunt un romantic. Întâmplător, sunt de părere că e spre binele acestui oraș să aibă în continuare Citizen-ul și Express-ul. Ne motivăm reciproc. Fără Citizen, Express-ul ar putea să scoată - scuză-mi expresia - orice porcărie de la naftalină. — Nu contramandez prânzul ăsta, să știi. Jack se întrebă o fracțiune de secundă dacă n-ar trebui totuși să se ducă, dacă Nelson n-avea să facă mai mult lipsit de influența plină de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
facă să se simtă mai bine. În schimb, îi dădu o durere de cap cruntă. Începu să aibă frisoane și știu că trebuia să se bage în pat. — Îmi pare rău că-ți fac asta în weekendul tău special, se scuză. — Nu-ți face griji. Ce era uimitor la Laurence era că părea cu adevărat netulburat. Jack, care era cu mult mai puțin cavaler, s-ar fi înfuriat la culme. Fran nu observă perdelele cochete de creton de la patul dublu sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
întoarseră în cameră, chiar când soarele începea să dispară după copaci. Fran rămase tăcută în picioare, uitându-se cu o privire pierdută pe fereastră. Laurence veni deodată în spatele ei. — Îmi pare rău că m-am enervat din cauza copilului ăluia, se scuză el. E limpede că asta te-a supărat. Fran se întoarse și îi cercetă fața frumoasă, bucuroasă că el deschisese discuția. — Doar pentru că te porți atât de minunat cu bebelușii. Nu-ți dorești unul al tău? El se retrase brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Waa-alll! La apariția lui Fran, se întoarse brusc, cât pe-aci să răstoarne suportul de lemn pentru prosoape, făcându-se roșu ca racul. Conștientă dintr-odată de goliciunea ei, Fran înșfăcă un prosop și se acoperi. — Îmi pare rău, se scuză Ben, adunându-și în grabă lucrurile. Îi spusese tatălui său că rămâne peste noapte la prietenul lui, Mark, dar mama lui Mark îi dăduse pe ușă afară pentru că îi prinsese bând bere. Nu voise să-i mărturisească acest lucru lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
iar la ceea ce tocmai i se spusese la laborator. Toată povestea era o nebunie. Cum ar fi putut să obțină o probă de sânge de la Laurence sau de la Jack? Să-și facă apariția cu o seringă și să-i șoptească: „Scuză-mă, dragule, dar trebuie să-ți cer o mică favoare?“. Dacă i-ar spune lui Laurence că era pentru un test SIDA? Citise că în America perechile făceau testul înainte de a se căsători, de ce nu s și aici? Dar, cumva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]