4,921 matches
-
dar nu mai știi ce anume. Că ai iubit? Că ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mărginit să-l punem pe sărman Într-unul din sicriele care erau pe-aici, fiindcă Începuse să picure, dar acum e gata. — Bine ați făcut. Nici o precauție e prea mare, conveni Fermín. I-am aruncat o privire disperată. El tăgădui senin, dîndu-mi a Înțelege să-l las să se ocupe de chestiune. Maica Hortensia ne conduse pînă la ceva ce părea o celulă lipsită de lumină și de aerisire, la capătul unui culoar Îngust. Luă una dintre lămpile de gaz ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2276_a_3601]
-
că ești un adevărat creștin, Deschide poarta-nțepenită și bătrânului vecin, Care-i părăsit de mult, poate, nu cu a sa voie. Spune-i și o vorbă bună,...doar atât are nevoie! Și-atunci inima-i ușoară și sufletul ți-e senin. Iisus pentru noi se naște. Măriți-L, iubiți creștini! Primiți-L în casa voastră, ca și El să vă primească. Dăruindu-se pe Sine în Casa Împărătească. Deschide ușa, creștine, ca să intre Lerui Ler, Colinde-nrădăcinate, care niciodat’ nu pier
Hristos se naşte. Slăviţi-L !. In: Bucuriile Credinţei by Maria Lascu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/536_a_758]
-
-se ca iepurii sau șobolanii, astfel că acum În tot stabilimentul nu mai Încăpeai de ele. Propovăduindu-și Învățăturile, atât În salon, cât și În afara lui, Oliver trebuia să fie extrem de atent; În cazul În care printre ramuri apărea din senin o carte de joc trimisă de Satanovski, el o rupea grabnic și, prefăcându-se că-și aprinde pipa, Îi dădea foc... Poate că nu degeaba Îl afurisise la mănăstire starețul Pahomie. În ciuda rugăciunilor și a penitenței, În lume Necuratul era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Omul iertând se dezleagă ajungând la starea subconștientă. Aici se cunoaște ca dreptorânduitor a toate și a tot. Dumnezeu a creat omul din Adevăr spre a-i arăta strălucirea, l-a lăsat în minciună spre a-i arăta stricăciunea. Privește senin orice împrejurare. Primește-o ca pe un dar, fie rău sau bun. Toate îți vin pentru recapitularea ta. Recapitularea îți aduce șanse sau neșanse în funcție de cât te-ai întemeiat! Nu comenta negativ întâmplările altora. Toate fac parte din sacralizarea lumii
MINUNEA. In: Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_725]
-
Mă depărtezi, dar tot te port în gând Și deznădejdea-mi crești împovărată; Te joci adesea, cu al meu destin, Mă copleșești cu lacrimi și durere Știind că ți-aș jertfi tot ce mi-ai cere, În schimbul unei clipe...de senin...
CHIN by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83763_a_85088]
-
culori, pe paletă, când sunt Și stau răspândite-n probleme diurne, Precum curcubeul în zi fără vânt Ce-și mângâie vechile-i urme... Căutăm dezlegări, ori acestea ne vin, Mai bune, mai rele, oricum nelipsite, Așa cum furtuna se schimbă-n senin Și stările curg, niciodată oprite... Problemele noastre, adesea comune, În timp ce se scurg, copleșesc Și nu mai apuci să exprimi opțiune Când lupii flămânzi, te pândesc...
CLIPE by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83765_a_85090]
-
TÂRZII O, gândurile care vin târziu, Într-un târziu, întârziat în vreme Aș vrea să le-nțeleg și să le știu Ca pe cuprinsul unor teoreme... Cu ele-aduc, acel fertil nămol Pe malurile râurilor noastre, Cum viscolele cumpănesc la pol Seninul înghețărilor albastre... Vin de demult, din depărtare vin Și-n așteptări au depistat lumina În care-acum ne regăsim deplin, Ca rodu-ngemănării cu tulpina; Sunt tot atât de așteptate azi Cum fost-au ieri și fi-vor poate mâine Și nu te lasă
G?NDURI T?RZII by Ioan Știfii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83800_a_85125]
-
ore de când vorbisem ultima oară cu ea. Spre marea mea ușurare, nu sunase, dar nu primisem vreun semn nici de la Penelope, ceea ce era derutant. Încercările mele de a-i arăta că nu era așa cum păruse, că Philip nu venise din senin și că nu mințisem ca să scap de cina ei Îmi sunaseră până și mie goale și jalnice, așa că-mi imaginez că lui Penelope i se păruseră și mai puțin credibile. Cea mai nasoală parte din toată chestia era că ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2293_a_3618]
-
Ce frământare în piepturile a zeci de mii de tineri, țărani, muncitori, studenți!” (Corneliu Zelea Codreanu) Căpitanul ne-a lăst cele mai cutremurătoare temeiuri creștine prin moartea sa martirică. Mărturisirile sale sunt pline de tremur și dureri, așteptând și acceptând senin împlinirea voii lui Dumnezeu, și simțea că drumul vieții sale s-a scurtat, mărturisește el în însemnările de la Jilava, unde a dat uriașul examen: moartea prin ștrangulare. La fel, oastea legionară a înscris în istorie cele mai cutremurătoate pagini de
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
unei vieți, arc peste timp, aproape un secol de existență, pentru... Adevăr! Liliana Amzărescu Ea m-a însoțit timp de șase luni în nesfârșitele nopți și zile fierbinți când, urmărit de hăitași, urcam înalte trepte spre lumea de duh așteptând seninul altor zile în lupta cu fiara apocaliptică. Crucea mi-a dat curaj și bărbăție, mi-a fost spadă și scut. Să te arunci în flăcări și să nu fii mistuit. E ocrotirea Cerului, sabia Arhanghelului Mihail, protectorul spiritual al Mișcării
Vesnic osânditi by Petru C. Baciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/816_a_1587]
-
mergem după „dezertor”. Cum a fost? ― Păi, cum să fie? Dimineață, uscați și hodiniți, am agățat boii cu tânjala la o căruță rătăcită pe lângă grajduri, am pus doi saci mari plini cu ovăz în coș și am plecat. Era un senin ca oglinda. Parcă o auzeam pe mama spunând: „Să știi că îi pare rău celui care a murit ieri”. Când soarele era cam spre amiază, am ajuns în poarta gospodarului. Ne-a întâmpinat cu mare bucurie. După ce i-am mulțumit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Și gata... Ușor de zis, măi Dumitre... Ușor... Numai să nu fii în locul meu... Dumitru a rămas puțin pe gânduri și apoi a redeschis vorba: ― Să știi, Todiriță omule, că m-o pălit un gând, așa ca și cum ar trăsni din senin! ― Cum te știu eu sturlubatic, ți-o fi venit cine știe ce idee. Da’, ca să nu mor neștiutor, spune-mi-o și mie. Ți-o spun, numai că te costă. ― Bine, măi Dumitre. Spune-o și nu mă fierbe așaaa... la foc
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Buzz întinse mâna dreaptă. Mickey tremura ca un drogat ce crăpa după o doză. Buzz se întrebă ce va zice acum. Micul om mare zise: — Te rog! Buzz își potrivi plasa și își simți brațul tensionat. Dudley Smith îi făcu senin cu ochiul. Buzz zise: — Mă întorc după tine, flăcău. Pentru Diaz și Hartshorn. Dudley râse. — N-apuci să trăiești tu ziua aia! Buzz se retrase cu spatele către draperie. — Nu vă repeziți la ușa din dos. Are o bombă. Mickey
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
în când, evadau în ținutul învecinat, unde crengile își plecau frunțile împodobite de flori și îi primeau ca pe niște Feți-Frumoși autentici, cu sute de miresme și zîmbete: roșii ca focul dragostei ce abia le mijea în suflete; albastre ca seninul cerului și culoarea liceului nostru; galbene ca aurul și violete ca amurgurile târzii de toamnă! Băieții stăteau ca pe ghimpi și, când nu îndrăzneau să dea piept cu inamicii didactici din diferite motive: sau că nu știau lecția, sau că
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
întreaga oră de curs și i-a interesat nespus pe asistenți. Dar culmea a fost când a sunat de ieșire. Profesorul Pompiliu Constantinescu a întrebat binevoitor: ― Foarte bine! Mulțumesc! Cum te numești? Un murmur surd, întocmai unui freamăt neașteptat, din senin s-a ridicat din bănci. Am răspuns, subit inspirat, rostind limpede numele prietenului meu ce-mi sta în dreapta: ― Predescu Ștefan, don' profesor! ― Zece! a spus cu plăcere Pompiliu Constantinescu; a pus nota în catalog și a plecat surâzând satisfăcut. Dar
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
redea tribului Bordjighin demnitatea de odinioară. Și reușise. Stăpânea peste mii de suflete, avea bogății măsurate În animale, cai, pietre prețioase, arme, blănuri. Tribul lui era respectat de celelalte triburi, chiar și de merkiți, vechii lor dușmani. Tengri se dovedea senin. Și totuși, la mijlocul acelei veri toride care transforma stepele În imagini Înșelătoare ale unei lumi ce tremura ireal În aburii depărtărilor, un călăreț se ivise, ca o apariție firavă, imposibilă, la linia orizontului. Ajunsese la iurta lui Amir după Încă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
te vei ascunde, alături de voievodul tău, prin Întunecimile codrilor. Vor fi lacrimi și va fi deznădejde. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce Îți spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine. Vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață, și armatele dușmane dispărând În nori lungi de fum, și vei ști că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
Ștefan nu conta. Ștefan putea fi șters din istorie. Calul porni, parcă dintr-o dorință a lui, fără nici un semn al stăpânului său. Porni spre nord. Mergea Încet, ca și cum ar fi dus un bolnav. Sau un muribund. Voievodul era, Însă, senin. Se bucura că cineva luase o hotărâre fără ca el să fi dat un ordin. Calul său pornise spre nord fiindcă voia, poate, să ajungă undeva. Abia acum voievodul putea privi, În voie, Valea Bistriței. Nu era, nicăieri, nici un drum bătătorit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
care a pornit... cine? - Vei afla la timpul potrivit. Alexandru știe deja, deși nu crede pe de-a-ntregul. Dar știe. Iar acum Își va aminti. Bagă de seamă, Ștefan, la cuvintele mele. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor. Apoi vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață. Și apoi vei vedea frunzele stejarilor Începând să miște fără vânt și apoi vei simți vântul iscându-se fără pricină și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
O vreme călăriră, amândoi În tăcere. Alexandru era tulburat de repetarea cuvintelor din scrisoarea lui Ștefănel. Apoi veți ajunge la un om sfânt. Acel om va spune ceea ce Îți spun eu acum. Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine. Vei vedea ceața lăsându-se asupra codrilor, deși nu va fi vreme de ceață, și armatele dușmane dispărând În nori lungi de fum, și vei ști că sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ar fi văzut un lucru care nu s-ar fi putut Întâmpla. - Cosmin... spuse, Într-un târziu, femeia. Dacă ochii nu mă Înșală... atunci toată zarea Moldovei, la miazăzi, a luat foc! * - Vei vedea depărtările arzând și focul iscat din senin Întinzându-se asupra dușmanilor și vei ști că am pornit spre tine... murmură Alexandru. Ștefan nu spuse nimic, dar știa că acesta era primul semn. Sihastrul avusese dreptate. Totul Începea de la foc. Era focul vieții. Omul care trebuia să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spune-i... că... Ultima picătură de viață se scurse din trupul lui Amir Baian, strănepotul lui Gingis han, cel mai mare luptător al mongolilor În ultimele două veacuri. Ochii lui rămaseră larg deschiși, privind cu o liniște supremă infinitul cerului senin. Plecase. * - Amir pare mort, spuse Erina. Alexandru prizonier. Sus, călăreții moldoveni au respins atacul Împotriva voievodului. O sută de Apărători conduși de Pietro pornesc la galop spre Alexandru. Trec printre achingii... nu angajează lupta... galop... galop... Alexandru e târât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
ca nebunii spre Amir. Un pâlc de achingii e În calea lor. Îl zdrobesc. Turcii sunt călcați În copitele cailor. - Vântul... spuse, deodată, Oană. S-a pornit vântul. Vine furtună... Erina ridică privirile. Era adevărat. Un vânt puternic pornise din senin. Iarba era culcată la pământ. Vântul creștea repede În intensitate. Nu se vedea nici un nor, dar văzduhul Întreg era cuprins de tremur. Prin păduri se auzea un șuier ca al crivățului de iarnă. Stejarii care nu puteau fi Încovoiați nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
spadei În șarja lor nebună de salvare a lui Alexandru. În urma lor porniră și călăreții din centrul armatei moldovene, cu poruncă să oprească grupul masiv de spahii care se ivise În față. Pe culmea dealului, Ștefan privi uimit cerul. Era senin. Nu venea furtuna. Dar văzduhul parcă Înnebunise. Ștefănel se ridică. Forța magică pe care o deprinsese la nivelul de Ninja jonin Își făcea efectul. Mișcase straturile de aer, așa cum făcuse cu multă vreme Yamabushi. Deasupra pădurii era un cerc invizibil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]