4,282 matches
-
două, amândoi coboară scara interioară către ușa principală. Ajunși afară, aleargă către locul unde parcaseră. Se pare că mai sunt unii care preferă aerul curat al nopții. Urmărind privirea lui Manfred, Marius vede staționat la colțul străzii un Buick. O siluetă se ghicește la volan. Un tip uscățiv, cu pălăria dată pe ceafă, stă rezemat de aripa dreaptă. Fumează calm, slobozind rotocoale mari de fum. La apariția lor, își părăsește rapid plictisul și se aruncă pe scaun. Imediat ce închide portiera cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
cu foarte mare atenție. Brusc, în centrul obiectivului prinde ceva mișcare, chiar lângă biserica masivă ce se detașează ca o uriașă pată neagră în fulguiala deasă. Cu patul bine sprijinit în umăr, continuă să urmărească cu luneta armei cele trei siluete abia sesizabile care se mișcă furișat printre dărâmături. Ajuns aproape de stadiul perfid când extenuarea poate să devină mai puternică decât conștientizarea pericolelor, sublocotenentul Darie Novăceanu pășește cu greutate printre dărâmături, mânat doar de un singur gând să-și îndeplinească misiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ori vestonul care-l rănește la subsuori, întărit fiind de cristalele sărate ale transpirației. Putea redeveni din nou studentul de la Belle-Arte care, îmbrăcat într-un costum ușor, privea de sub borul subțire al pălăriei pus pe ochi à la Humphrey Bogart siluetele adorabile ale femeilor elegante ce se plimbau relaxate pe Calea Victoriei. Sau să intre cu o fată pentru un aperitiv la Capșa sau Corso, ori la cofetăria Zamfirescu pentru minunata ciocolată de acolo. În definitiv să renască din nou la viață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prinse în pioneze direct pe perete sau dau ordine grăbite, notate rapid de către telefoniști pentru a fi comunicate către subunități. Un tânăr sublocotenent de transmisiuni, slab și cu părul castaniu tuns scurt, aplecat deasupra unei stații de emisie-recepție își îndreaptă silueta înaltă și pornește în întâmpinarea lui Marius și a căpitanului Apostol. Pe chipul marcat de oboseală nu se citește nimic. Domnilor, vă rog urmați-mă. Domnul colonel vă așteaptă. Fără să le mai aștepte răspunsul, se întoarce iute pe călcâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Este tocmai ceea ce avem nevoie. Ironia subțire este perfect camuflată sub seriozitatea exprimării. Și cine va fi acest ofițer cu o înaltă pregătire...politică? În clipa următoare se aude scârțâitul unui scaun. Invizibil până atunci deoarece stătuse în spatele lor, o siluetă îmbrăcată într-o șubă de iarnă se îndreptă către ei. Eu voi fi acel ofițer. Deosebit de surprins, Marius tresare puternic. Incapabil să se stăpânească, întoarce capul în direcția misteriosului personaj. Nu atât din cauza apariției lui inopinate din întunericul camerei, cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
amplasaseră pe coasta muntelui un post de pază construit din bușteni negeluiți, înconjurat de un meterez întărit cu bolovani. Dintr-o fantă orizontală se ivește țeava lungă și neagră a unei mitraliere. Rezemat de ușă, un soldat german privește către siluetele munților ascunse sub mantia groasă a omătului, dar asta nu face din el un admirator al naturii. Karel știe că în secunda când ar fi surprins ceva suspect, alarma va fi dată imediat. Din fericire, partizanii par să se fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
brusc. Clar, ceva alarmase echipajul. Turela se rotește în căutarea țintei. Dar nu mai are timp pentru finalizare. Cu un bubuit sec, încasează în plin o lovitură care lasă în urma ei o gaură imensă în partea frontală a blindajului. O siluetă umană, adevărată torță vie, se zbate încercând să iasă afară din cușca de metal incandescent. Instantaneu, armele partizanilor încep să scuipe foc și moarte. Defileul se transformă intr-un haos infernal. Grenadele zboară, exploziile amplifică panica, nemții aleargă bezmetici, numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
poziția lor nemților. Și asta poate aduce unora nervozitate, cu siguranță frică. Iar frica miroase al dracului de tare ca animalul să nu-și încerce șansa. Privește în jurul său, dar nu vede nimic altceva decât copaci încărcați cu omăt, vagi siluete în bezna tainică a nopții. "Poate avem noroc să găsească altceva pentru vânat...". Continuă să înainteze făcând semn oamenilor săi să nu slăbească pasul. Tocmai îndepărtează o creangă din calea lui când simte instinctiv pericolul. Chiar în față, la nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
îl și băgă pe țeavă cu mișcări îndelung exersate. În acel moment, pe zăpadă își face apariția brusc un dreptunghi de lumină provenind de la ușa mică a unui bivuac din apropiere, dibaci camuflat cu cetină de brad. Din prag, o siluetă umană încotoșmănată strigă câteva cuvinte, din care Marius nu înțelege decât "coloană", apoi dispare brusc. Romulus, Nicky, vă ocupați de adăpost. Și mai ales, nu uitați. Nici un foc de armă. Se întrerupe brusc, lovit în stomac de bubuitul tunurilor bateriei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lupte cu elementele liniilor de trăgători surprinse de atacul prin flanc a lui Felix. Brusc, o serie lungă de explozii aruncă în aer versantul. Bolovani uriași și hălci de pământ zboară spre cer. Profilată pe pălălaia roșie a flăcărilor, o siluetă omenească se rostogolește la vale. E căpitanul Apostol. Picioarele sunt cioturi însângerate și de sub pielea zdrențuită se arată hidos capetele albe ale oaselor sfărâmate. Marius aleargă spre el, îl prinde în brațe. Ajutat de Iovuț, îl pune la adăpost, în spatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
să-i atragă atenția, întreabă din ochi ce se întâmplă dar Caftoi îi face semn să aibă răbdare. Curând, pași grei se aud apropiindu-se. Din ceața ușoară a înserării, de după un pâlc de brazi, apare un lung șir de siluete cu căști albe. Se apropie sfărâmând zăpada bătătorită sub cizmele grele. Ariergarda convoiului. În fruntea lor, un ofițer german subțirel și mic de statură. Poartă pistolul mitraliera la piept. Pare plictisit de tot ce este in jurul. Curelușa căștii este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Cade greoi. Simte o durere sfâșietoare în coaste. Înjură amarnic. Deasupra capului său, gloanțele zăngăne și ricoșează pe laturile unui dulap metalic. Se întoarce brusc pe burtă și durerea tocmai amorțită țâșnește fulgerător la suprafață. Își descarcă automatul către niște siluete întunecate. Trage orbește, fără speranța să nimerească pe cineva. Doi soldați în mantale lungi de iarnă sunt proiectați în perete. Încremenesc căzuți la podea, ghemuiți unul peste celălalt în poziția grotescă a morții. Pornește șchiopătând mai departe. Lovește cu piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
am prezentat. Locotenent Marius Rădulescu. Andrea. Andrea Kampa, Herr leutnant.158 Sus, pe clădire, sublocotenentul Novăceanu, în compania lui Mâțu și Nicky, scrutează atent depărtările. Priviți! spune el cu voce emoționată, în timp ce întinde binoclul lui Marius. Un lung șir de siluete întunecate se ivesc in ritm alert de după creastă. În câmpul vizual al lentilelor intră un alt grup compact de soldați germani. Cele două coloane se întâlnesc, apoi se desfășoară într-un imens lanț de trăgători care se apropie cu pași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
irupe un deget de foc. Vede cum Karel Hrozny și partizana dispar într-un rug uriaș. Unda de șoc a exploziei îl trântește la podea, dar se ridică și continuă să alerge prin holul incendiat. Plin de oroare privește o siluetă umană cum aleargă cuprinsă de flăcări, scoțând urlete îngrozitoare. Văpăile îndârjite acoperă trupul martirizat și zdrențe carbonizate cad odată cu fășii de piele. Duhoarea de carne arsă îți întoarce mațele pe dos. Se aude pocnitura unui glonț milos și omul, după ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
face asta și la mormântul iubitei. O ciudată stare de confuzie pune stăpânire pe el, cuvintele sacre devin doar o simplă înșiruire vocală și atunci realizează nepăsător că își pierduse credința. Ezită un moment înainte să arunce cu pământ peste silueta fragil desenată de faldurile pânzei kaki. Își dă seama că a rămas mai singur ca niciodată. Smaranda, prietenii, camarazii, cu toții s-au dus, spulberați ca norii de vânturile mari ale înălțimilor cerești. Oftează îndelung și trist, cu sufletul redus doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
doilea tanc se retrage în marșarier. Este cam departe, dar dacă reușește cumva să se apropie sub șase metri, poate intra în unghiul mort. Culege câteva grenade de pe centura unui soldat mort, dar chiar înainte să iasă din groapă, o siluetă apare în mijlocul peisajului lunar. Este Romulus. Țintește ferm cu un faustpatrone partea inferioară spate a mașinii, acolo unde se află rezervorul de combustibil. Inteligentă mișcare, dar e mult prea aproape. Deflagrația poate să-i fie și lui fatală. Probabil că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
încât i se pare un veac până agață de țeava puștii restul unui pansament alb, găsit prin buzunare. Nemții nu se grăbesc. Își fac apariția în pas de marș, linia lor strângându-se ca un cerc întunecat în jurul celor două siluete care stau cu mâinile la ceafă în bătaia vântului. Căpitanul luminează cu lanterna chipul murdar de noroi al sergentului Lazăr. Locotenentul Rădulescu? Este acolo. Neamțul urmărește mâna care arată către un trup întins la pământ, învelit într-o foaie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
Prizonierii dispăruseră. În jurul lui soldații aleargă, îl vede pe locotenentul Janke cum dă ordine scurte unor subofițeri. Toți se grăbesc să părăsească locul acesta care efectiv pute a moarte. Înscrie mașina pe drumul parcurs la sosire. Brusc, din noapte apar siluete care aleargă către el, cu armele întinse înainte, gata să tragă. "Ce dracu..." Nu mai are timp să-și termine gândul. O explozie intensă, un gheizer de flăcări luminează noaptea și mașina se transformă într-o grămadă de fiare contorsionate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ei se deslușiră bătăi la ușa bucătăriei, fără să se fi auzit deschiderea porții. Bătăile, În lipsa unui răspuns, Încetară. Și după cîteva clipe se auziră la ușa apartamentului meu. CÎnd m-am aflat În fata ferestrelor givrate deslușii dincolo de ele, silueta Margăi Popescu. Mă Întîmpină cu voiciunea ei obișnuită: - Da’ unde-i tanti? Întrebă curioasă, cu o ușor ipocrită Îngrijorare În voce. Și-mi Întinse mîna, lăsînd-o moale, să i-o sărut. Îi explicai că-i peste drum. Foarte bine, continuă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
autoritățile se străduiau a-l împinge în anonimat, părea a ține de miracol. În plin marasm ideologic, Blaga putea fi întîlnit pe stradă, putea fi abordat ca o chezășie a normalității: Nu mi se poate șterge din minte, consemnează memorialistul, silueta lui Blaga, așa cum se strecura ea atunci, printre trecătorii grăbiți, pe străzile Clujului. Îmbrăcat mai totdeauna în costume de culoare închisă, cu pălărie de fetru, cu umbrelă - pe vreme ploioasă - și ținînd în mînă o servietă, omul călca fără grabă
Printre amintiri by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8354_a_9679]
-
participat la scrierea Poveștilor de dragoste...? Scaunele parcă au fost împrăștiate de furtună în toate colțurile. Cel pe care a stat sirena e răsturnat. De mai sus, de mai departe, din cosmos, terasa apare ca o pată albă, ștearsă, iar siluetele oamenilor nu se văd. Așa că nu le poți număra, ca să știi câte sunt, și dacă cineva dintre cei care s-au aflat acolo la începutul piesei lipsește cu adevărat, nici dacă s-a ascuns în spatele unui perete pe care șiroiește
Cinci cititori în cinci feluri de lectură by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/8373_a_9698]
-
contribuția principală o au A. Steuerman și Eugen Herovanu; mult mai redusă e a lui Gordon. Lor li se alătură mai tîrziu Mihai Codreanu și V.N. Cișman. Toți, dar mai ales primii doi, dau de toate: versuri, proză, articole, note, "siluete" și "medalioane" (majoritatea în registrul galanteriei fin de siecle), epistole 14, "impresii", cronici, scurte dări de seamă privitoare la spectacole, toate avînd sub ele și inițialele și o multitudine de pseudonime. În amintirile pomenite, Eugen Herovanu le enumeră pe cele
Pseudonimele lui G. Ibrăileanu Colaborator la "Noutatea" (Iași, 1897) by Victor Durnea () [Corola-journal/Journalistic/8660_a_9985]
-
se dusese la serviciu, se întorsese, pregătise masa. "Scularea, zise, ajung douăzeci și patru de ore de somn..." Mă uitai la ea fără s-o văd... Gândul mi se întoarse înapoi, în mod obscur, spre locul de unde ieșisem, văzusem cu ochii minții siluete încovoiate asupra vagonetelor, bătrâni deșelați opintindu-se să le încarce, întuneric subteran opac, pe care lumina vie a felinarelor de carbid îl împrăștia ici-colo... Oameni liberi, zeități ale acelor adâncuri, cu căști pe cap, își înfigeau pistoalele în zidurile de
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
dă schiurile să i le ducă în spinare. Ajung ei sus (era într-o duminică), iau masa la cabană și după-masă începe ea niște piruete așa, niște cristianisme și el se uită și stă pe-aproape de ea să-i admire silueta sveltă. Ei, și după un timp se satură ea de figurile pe care le făcea și hai să ne întoarcem. Și a luat-o spre coborâre, pe serpentinele alea, dar nu, zice; cobor un pic și te-aștept, i-a
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
excesiv ("de ce o fi vorbind asta prea mult?" gândisem fără să fiu prea sigur că nu mă înșelam). Nu părea nici doamnă, nici domnișoară, oricum, nu purta verighetă, dar asta nu însemna că nu fusese divorțată sau nu era văduvă. Silueta ei avea formă, mai mult de ghicit decât de văzut, fiindcă rochia pe ea era prea largă, parcă și-ar fi croit-o singură, tăiată rău în talie și cu umflături la subsuori... fără decolteu... Picioarele... da, picioarele erau frumoase
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]