3,805 matches
-
Iar aceasta poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
poate fi reprezentată În două moduri: ca un exces În plus, ca o tumoră (hiper-, supra-, ultra-modernitate) sau ca un exces În minus, ca o retragere: o modernitate Îmblînzită, devitalizată: degrebată de conflicte, degrevată de obligații: o modernitate soft. Ultrași soft sînt Însă complementare, pentru că fiecare particulă este asociată unei alte realități: ultramodernitatea este aceea a civilizației materiale, ticsite de obiecte, corelativă agoniei tuturor realităților culturale al căror principiu se sprijină pe diferența dintre vizibil și invizibil. Adevărul literaturii, acela niciodată
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
crezului său pozitivist: autenticitatea reprezentării este conferită de fidelitatea ei față de un determinsm ontologic ușor de observat, greu de acceptat: dispariția ideologiilor și metafizicilor, ca și extincția credințelor religioase În Occident au transformat „parcul uman” (Sloterdijk) Într-o grădină zoologică soft, unde concurența sexuală decide totul: fericirea și nefercirea, viața și moartea. Din perspectivă culturalistă, romanele lui Houellebecq se opresc asupra perioadei secolului trecut pe care scriitorul o consideră responsabilă de schimbarea de paradigmă antropologică: din anii 60, omul occidental trăiește
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
păstrătoare În timp a identității subiectului În detrimentul trupului ca afirmare hic et nunc a trăirii. Astfel, dacă prima autoficțiune hard a literaturii franceze pot fi considerate Confesiunile lui Rousseau - confesiuni ale memoriei trupului și voinței Înainte de toate - prima mare autoficțiune soft este (fără să fie numai atît) În căutarea timpului pierdut - o narațiune de sine care nu reînvie senzații trăite de narator pentru a provoca voyeurismul cititorului, ci care, prin intermediul senzațiilor ca soluții de continuitate, participă la refacerea unui traseu ontologic
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
două ipostaze cronologice amintite. De ce a reînviat, altfel, desigur, romanul condiției umane (la modul stilizat al alegoriei, al aluziei, al atmosferei), este o altă Întrebare al cărei răspuns urmează să fie găsit. Putem spune că Chevillard este un Camus morganatic, soft, Împăcat cu sine, așa cum o paralelă Între Jean Rouaud și Proust n-ar fi, păstrând aceleași proporții, deplasată. Se manifestă În privința abordării temei morții o convergență Între literatură și cinematograf. Amintim În acest sens moartea “minimalizată”, integrată ca experiență subiectivă
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
onora, primii să le poată schimba? Dar, desigur, este probabil singurul punct În care scriitorii francezi pot fi asemănați cu fotbaliștii. și, În materie de imagine, asta nu-i rău deloc. V. 3. Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
În materie de imagine, asta nu-i rău deloc. V. 3. Minimalismul Biedermeier și literatura Amélie Poulain Minimalismul soft nu are origini nobile. Ceea ce putem spune despre el este doar că ilustrează literatura provinciei, pe care o și idealizează. Minimalismul soft este sentimental, poetic, modest, aderă la suferințele celor oprimați; preia decorul din filmele lui Jacques Tati fără să poată construi un Monsieur Hulot. Pe de altă parte, „literatura Amélie Poulain” (Jean-Pierre Salgas) aduce În pagină o magie a intimității, redecorează
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
ale literaturii de consum - iubirea romantică, iconoclasmul - dar le determină ideologic. Literatura modernă a Început prin a rezona cu sublimul, a trecut prin absurd pentru a rămîne undeva Între cinism, cruzime și umor, În miezul sensibilității de avangardă. Or, minimalismul soft și literatura Amelie Poulain țintesc un segment de public conservator, rural, care respinge modernitatea și celebrează valorile locale și perene. Oferă și cere prea puțin. Totuși, așa după cum peisajul urban francez n-ar fi Întreg fără figura burgului provoncial, nici
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
Herbert Marcuse sau Sartre. Americanii ar arunca minimalismul În desaga postmodernismului. Francezii, nu, căci ei socotesc minimalismul forte o avangardă, În vreme ce un alt fel de minimalism poate fi taxat rept tradiționalist: unul mai puțin spectaculos decît cel consacrat, o versiune soft unde cinismul și flegma dispar, unde se infiltrează umanismul, lirismul, convivialitatea, lumini lirice aruncate pe strîmtele coridoare ale ființei. Unde rămîn, Însă, turbulența referinței, simplitatea perversă a sintaxei, ritmul obsedant, geografia exilului, personajul fără prea multe Însușiri, suspendarea voinței totalizante
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
că habar n-are, că el Îi apreciază pe cîțiva prieteni care au norocul să fie publicați de către aceeași editură ca și el, nimic mai mult. Martin Page aparține Încă editurii Le Dilettante, nouă, În expansiune, care promovează o literatură soft, Amélie Poulain, prizată, iată, de alfa și omega pieței noastre editoriale, Humanitas și Polirom (la ultima apare Anna Gavalda). Scriitorul francez are puține marote. Dintre ele, cea mai pregantă rămîne societatea de consum. Cu excepția romanelor istorice (Pierre-Jean Rémy, Jean d
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
a cărui dovadă este încredințată neurobiologiei 24. Această capacitate generează îmbinări variate, sub forma diferitelor limbi, sectoare particulare dintr-un mare întreg al limbajului. Structura profundă globală și structuri de suprafață particulare trimit astfel la cele două niveluri, hard și soft, sau la un stocaj de reguli însoțite de modalități. Între structura profundă și structurile de suprafață există o dezvoltare liniară. Mesajul se produce fără să fi ținut cont de situațiile respective ale emițătorului și ale receptorului. Poziție neutră care lasă
Comunicarea by Lucien Sfez [Corola-publishinghouse/Science/922_a_2430]
-
mod clar conturile lumii. Deoarece logica este inerentă gândirii, putem considera că ea contribuie la nașterea tuturor sistemelor penitenciare. Orice modalitate a răului survenită prin intermediul acestui chip preexistă în gândirea noastră, fiind una din posibilitățile sale. Învățăm despre partea de "soft" a minții noastre (logica) însă ratăm orice explicare a părții de "hard" (creierul). Semn că suntem încă în zona unei explicații (logice) incomplete asupra umanului. * Am visat să uimesc lumea și acum constat că lumea nu încetează să mă uimească
„Citeşte-mă pe mine!”. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Science/914_a_2422]
-
aveam în congelator o pulpă rămasă de la sărbătorile de Paște), iar la desert făceam o tartă simplă cu fructe (se încheia sezonul de căpșuni). Totul, de dragul numărului zece*, care urma să se întoarcă în țară de la un târg de aplicații soft pentru gestionarea stocurilor. * Manager de nivelul meu la altă multinațională, fost sportiv de performanță, cu un MBA făcut la Boston și un altul la Londra, cu o statură impunătoare, tipul nordic, blond cu ochi albaștri (el chiar era născut undeva
[Corola-publishinghouse/Science/2076_a_3401]
-
fitosemiotica (reprezentată de Martin Krampen); * zoosemiotica (reprezentată de Thomas Sebeok și investigînd comportamentul de comunicare al non umanului, al primatelor în primul rînd); * semiotica medicală (reprezentată de Charles Morris, Thomas Sebeok, Jacques Lacan pentru care există două categorii de semne: soft data sau semnele subiective, relatate verbal de pacient ("Am un junghi intercostal") sau indicate non verbal (" Am un junghi aici, nu, nu, mai sus, aici") și hard data sau semnele obiective numite chiar semne de medici (formațiile canceroase recunoscute la
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
ne influența comportamentul. Indiferent de natura publicului (marele public interesat de marile medii tip televiziune, radio, afiș sau clientela specializată a presei tehnice și publicității prin corespondență), de natura mesajului (denotativă și conotativă) și caractersiticile retoricii publicitare (hard selling sau soft selling), mesajele care "trec" sînt cele de implicare prin anxietate sau de implicare prin plăcere. Anxietatea este legată de un anume coeficient de risc: risc financiar legat de preț, întreținere, garanție sau risc social de non integrare la un anume
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
în proiecția șanselor de câștig în complexul intersubiectivității. Din perspectiva logică este absurd să se investească un instrument, un mecanism cu capacitatea umană de a face. Acel instrument „face” un lucru dacă este programat pentru aceasta, dacă este încărcat cu softul adecvat, dacă este verificat că respectă algoritmul gândit de om pentru mecanism. Acest mecanism poate doar să ne lase să constatăm noi, oamenii, erorile noastre de calcul, excesele ambițiilor. El nu ne spune în adevăratul sens al cuvântului ceva, ci
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
dacă prin absurd ar avea, nici atunci nu ar „face” decât ceea ce i s-a trecut în protocolul de funcționare. Piața, ca și calculatorul, nu substituie preeminența voinței și inteligenței umane și nici prevalența puterii noastre de judecată (Penrose, 2001). Softul pieței este mintea omului, iar hardul este înclinația umană spre tranzacție. Piața, în mod obiectiv, nu reprezintă nimic, ea este chiar nimicul absolut (Barrow, 2006), în afara comportamentelor complementare într-o rețea vie, a oamenilor. Dincolo de activitatea oamenilor există doar neantul
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
proceselor sociale este complet diferită de procesele din fizică pentru faptul că orice experiment nu doar suportă influența prezenței observatorului, ca în cazul problemelor preocupante pentru fizică atunci când abordează nivelul cuantic, ci implică la modul efectiv observatorul, fie în varianta soft a faptului că este luptător în tranșeele partizanatelor ideologice, fie în cea tare, și absolut de neevitat, că face parte din obiectul de studiu, iar consecințele experimentului îl privesc și pe el la modul concret. Atitudinea în fața acestei probleme este
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de pe elementul rațional pe ceea ce s-a numit (plecând de la teoria inteligențelor multiple a lui Gardner, dar s-a vulgarizat pentru că justifică relativismele hedonismului prezentului) inteligență emoțională (Goleman). În același timp, s-a regândit relația profesor-elev, prin introducerea unor elemente soft, care au pus în imposibilitate consolidarea unei relații inerente umanului relația de autoritate. Relația de autoritate a fost marginalizată și în familie, acolo unde părinții refuză să se maturizeze, asumându-și roluri care îi apropie ca vârstă de propriii copii
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
și autoritatea epistemică), iar școala se află în centrul acestui val; dar nevoia de supunere nu a dispărut, iar ignorarea ei nu poate genera decât submisivități margnale, de obicei indezirabile, (o supapă este reprezentată de spațiul virtual și de obediența soft implicată de jocurile video sau de alte activități specifice internetului; dar internetul poate crea și oportunități pentru obediență și acțiuni dezvoltate în mediul realității materiale); din nou, paideia vechilor greci ne pare a fi paradigma în cadrul căreia să reformăm educația
by EMIL STAN [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
Medvedev și Putin, schimbările survenite după alegerile din 2008 fiind mai degrabă unele de suprafață decât unele de substanță. „Medvedev, la urma urmelor, era un străin care a ajuns președinte, iar vederile sale Ăcu accente ale competitivității și conceptelor de soft power) au fost mult timp puse la îndoială printre membrii serviciului de inteligență și securitate"7 care erau în apropierea lui Putin și care continuă să își exercite obiectivele și după numirea lui Medvedev. „Din păcate, Medvedev nu dispune de
ARMA ECONOMICĂ ÎN CONTEXTUL GLOBALIZĂRII by Cristian Moșnianu () [Corola-publishinghouse/Science/844_a_1868]
-
Simon, Allen Newell și J.C. Shaw care au demonstrat funcționarea primului program în domeniu, Logic Theorist. De asemenea, printre realizările însemnate în domeniu se numără: limbajul Lisp (John McCarthyă, rețelele semantice de translare computerizată (Margaret Mastermană, programul Analogy (Thomas Evansă, softul interactiv Elisa (Joseph Weizenbaumă, limbajul Smalltalk (Alan Kay și Adele Goldbergă sau programul autonom de desenare Aaron (Harold Cohenă. O diversificare și o avansare a metodelor și a tehnicilor de inteligență artificială se înregistrează începând cu anii ’90. O importanță
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
unei evoluții artificiale, mai degrabă decât selecției naturale, deși locuiește în „biospațiu” (vezi Wark, 2002 pentru utilizarea termenului în noi contexte medialeă. În acest mod, se poate vorbi de o reiterare a darwinismului în modelele tehnoculturale ale corporealității. O concretizare soft a vieții artificiale, virușii electronici sunt concepuți drept forme vitale asemuite paraziților (vezi Rötzer, 1993Ă corpurilor vii, forme intermediare care depind de acestea din urmă pentru a exista și care sunt catalogate drept organisme autoreproductive (vezi Spafford, 1995Ă. Analogia dintre
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
relație cu ființa umană, cu memoria și sentimentele sale, cu conștiința și simțurile acesteia. Intersectarea dintre imagine, corporalitate și computabilitate se remarcă în diverse inițiative, proiecte și invenții artistice recente. De exemplu, programele digitale de morphing șterg hotarele dintre corporalități (softul Morph 2.0 este cunoscut prin utilizarea sa atât de către Michael Jackson în videoclipul „Black or White”, cât și în filmul „Terminator 2”Ă. De asemenea, demersurile de aplicare a televirtualității de la Institut National de l’Audiovisuel (vezi Quéau, 1994Ă
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
sau de la laboratoarele ATR sau NTT din Japonia sunt orientate spre realizarea de imagini generate de calculator în timp real ale persoanelor reale implicate în lumile virtual-sociale ale rețelei. Mai mult, artista Nancy Burson creează, la sfârșitul anilor ’80, un soft de computer prin intermediul căruia o fotografie a unei persoane se transformă într-o simulare virtuală a figurii individului respectiv după trecerea timpului, mărturisind despre procesul de îmbătrânire. O altă artistă, Rebecca Allen („Steps”, 1982, „RABL”, 1985, sau „Musique Non Stop
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]