3,952 matches
-
în acest moment. Muza medicului O. Carp este tristă și umanitară; i-a inspirat Tristia, Doina, In mare tenebrarum. Nu-i uităm pe E. Ciuchi, Maria Cunțan, D.N. Ciotori, V. Cisman. M. Codreanu (născut în 1876), maestru desăvârșit în arta sonetului, ca un alt Petrarca, a pus în sonete două volume: Diafane și Din când în când. George Coșbuc 12, născut în 1866 și venit la București în 1883, este poetul român cel mai original după Eminescu, de care se deosebește
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
tristă și umanitară; i-a inspirat Tristia, Doina, In mare tenebrarum. Nu-i uităm pe E. Ciuchi, Maria Cunțan, D.N. Ciotori, V. Cisman. M. Codreanu (născut în 1876), maestru desăvârșit în arta sonetului, ca un alt Petrarca, a pus în sonete două volume: Diafane și Din când în când. George Coșbuc 12, născut în 1866 și venit la București în 1883, este poetul român cel mai original după Eminescu, de care se deosebește radical prin natura inspirației. Poezia acestui țăran din
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
ironie acerbă și caustică. Sora sa, Cornelia din Moldova, este și ea poetesă. Corneliu Moldovanu, născut în 1883, nu este lipsit de interes în ale sale Flăcări (poezii) și în poemul Cetatea Soarelui. Alfred Moșoiu a dat două volume de sonete rafinate, iar mai recent poemul O toamnă. Pe Sofia Nădejde o vom regăsi în capitolul despre roman. Dimitrie Nanu, născut în 1873, are, după cum indică titlul culegerii sale poetice Nocturne (1900), tristețea neamului său. A făcut numeroase traduceri. Prin poemele
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
nimănui, nici chiar mamei sale: iar muza a fost cea care, încă de la vârsta de zece ani, i-a primit confidențele. Astfel a fost de-a lungul întregii sale vieți. Goethe spunea: Când am o tristețe, fac din ea un sonet". Carmen Sylva a găsit în poezie un refugiu împotriva tristeților, a doliului, a ranchiunelor, a calomniilor. Scria pentru sine, până într-o zi când Coșbuc și Alecsandri au convins-o că poemele sale merită să ajungă la public. Le suntem
Itinerarii românești by LÉO CLARETIE [Corola-publishinghouse/Science/977_a_2485]
-
cel pe care l-am denumit al secvențelor pornografice: acestea din urmă se pot regăsi în genuri foarte diverse, inclusiv, cum deja am observat, în texte care nu țin de pornografie. Operele pornografice nu sunt neapărat povestiri. Adesea sunt citate "sonetele deșănțate" ale lui Aretino (1524), scrise pentru a ilustra o serie de gravuri de Giulio Romano care înfățișau diferite poziții sexuale. Imensa majoritate a operelor pornografice sunt însă povestiri. Acestea pot fi asumate în mod direct de către un narator exterior
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
verbal, în timp ce scriitura pornografică privilegiază tranzitivitatea limbajului, presupus a-și pierde din importanță în fața spectacolelor pe care le lasă să se întrevadă. Desigur, această tensiune este variabilă în funcție de genurile și curentele de poezie (epopeea este funciar narativă, dar nu și sonetele simboliste), dar, la modul general, caracteristicile lecturii pornografice o fac să nu se acomodeze cu tot ceea ce se interpune între semne și lumea reprezentată. Cât privește teatrul, aportul pornografiei nu poate fi decât marginal. Dacă-și propune să fie cu
Literatura pornografică by DOMINIQUE MAINGUENEAU [Corola-publishinghouse/Science/983_a_2491]
-
teritorii, în care jucătorii își exercită talentul de mici napoleoni; în Jungle Speed se luptă atenția și dexteritatea; în Shakespeare contează norocul, dar și talentele de vedetă ale jucătorilor care pot câștiga ceva bănuți de joc intonând cu suflet vreun sonet de-al bardului. De mai bine de 15 ani, piața jocurilor de societate este în plină expansiune și în străinătate, înregistrând creșteri consistente în contextul paradoxal al unei lumi invadate de jocuri video. Germania este țara cu cei mai numeroși
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
cale o lectură demnă de împlinirea a patruzeci de ani și i-o comunicam: „Mult stimate și veșnic iubite domnule Profesor, Azi, 21 iunie 1978, încep o lectură grandioasă! Voi citi concomitent: Proust (14 vol.), Shakespeare (11 vol. + cel cu sonete), O mie și una de nopți (14 vol.). Este marea mea descoperire! Până acum citeam câte un autor, căutând mai ales izolarea ce ți-o dau operele geniale. Orice altă lectură crea «spărturi». Acum, ca să întâmpin vârsta de 40 de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
programatica este chemată să aibă altă menire datorită perfecționării instrumentelor, valorificându-se astfel noi posibilități în descrieri sonore, incepand cu epoca barocului. Exemplul cel mai convingător este Antonio Vivaldi, cu ale sale concerti grossi, întitulate Anotimpurile, precedate de câte un sonet explicativ. Dar, înflorirea muzicii programatice o datorăm romanticilor, impulsionați de Beethoven prin simfonia Pastorala, uverturile Egmont și Coriolan. Hector Berlioz a ridicat programatismul la un adevărat principiu stilistic, prin plasticitatea puterii sale de expresie. Franz Liszt concepea programatismul că o
Interdisciplinaritatea muzicii cu program. Valenţele ei educative. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adriana Pârâu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1351]
-
conțin, la o schimbare dramatică de atitudine interioară. Artele modelează conștiințe, iar prin uriașa lor putere de înnoire a expresiei artistice marchează pentru totdeauna destinul omenirii și-l redimensionează. Analogia dintre o tragedie greacă și o sculptură greacă, dintre un sonet și un basorelief, dintre poezia franceză și gravură, constituie mai mult decât simple figuri de stil, toate artele, laolaltă, aspirând spre principiul muzicii . Nicio statistică a afectelor nu va putea releva nevoia contemporaneității de adâncimea substraturilor filosofice ale muzicii, de
„Răscoala”, de Liviu Rebreanu şi „Simfonia nr.5 în do minor op.67”, de Ludwig van Beethoven. Afinităţi posibile. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Carmen Bocăneţ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1355]
-
cei dintâi“; la fel, I. Negoițescu urmărește „influența“ lui Ion Barbu asupra ritmurilor baladești ale lui Coșbuc, a lui Pillat, Arghezi și Voiculescu asupra lui Dosoftei sau a „friabilității sublime“ din Câinele din Pompei al lui Blaga asupra aceleia din Sonetul psalmic al lui Cipariu etc. O viziune profund borgesiană, defrișând noi căi „retroacțiunii modernului asupra clasicului“, prin care I. Negoițescu se înrudește cu alți adepți ai lui Borges, ca Harold Bloom și David Lodge. Absorbind punctul de vedere călinescian, criticul
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
ce-i drept, eram în stare, datorită bogăției informațiilor, de cele mai năstrușnice asociații de idei, încât nu se mai deosebea falsa sclipire de adevărurile profunde. În seria de după mine a apărut poetul Teodor Boșca, traducătorul de mai târziu al Sonetelor lui Shakespeare, care s-ar putea ca, în silința la învățătură, să mă fi întrecut considerabil. Nu-mi amintesc să fi existat atunci între noi vreo comunicare deosebită. Ore de istorie ne-a ținut, pasager, turcologul Aurel Decei, care se
Memorii jurnale by Ion Negoitescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1349_a_2742]
-
trebuia să fie accesibilă consumatorilor de epic. Firul narativ a tiranizat din fericire textul. Chiar și poemele cele mai lirice aveau în miezul lor o mică fabulă, o povestioară cu care poetul își momea cititorii (mă gândesc, de pildă, la sonetele lui Shakespeare ori poemele lui John Donne, printre foarte mulți alții). Este deci o lege de bază a autorilor din toate timpurile că publicul dorește "circ și pâine" spectacol, convenție, adică poveste. Ar mai fi ceva de adăugat la acest
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pot fi extrovertită ca toată lumea din jur. LV. A influențat New York-ul imaginile tale poetice? Care e pecetea New York-ului asupra sufletului tău? ES. Zumzăitul traficului pe podul Brooklyn a fost fundalul muzical al copilăriei mele, chiar am scris un sonet despre el, pentru a mi-l apropia din nou. Pentru o vreme măcar. În loc să mă apropii de Crane (și Walt Whitman a scris despre pod), am decis să sfâșii tot și am comparat cablurile de susținere cu o harpă. Construcția
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fiecare, cu Roethke, Bishop, Eliot, Hughes. Mai am și acum idile de lectură când descopăr un autor nou, ori mă vrăjește o carte, chiar una cunoscută deja (nu demult am petrecut o lună în Spania citind cele O sută de sonete ale lui Neruda și poemele narative mai lungi de Țvetaeva, ambele în ediții bilingve). Poeții pe care îi recitesc ades sunt Rilke și urmașul lui, Tranströmer; Milosz; Carver; Bonnefoy; Murray; și un întreg grup de poete nord-americane: Clampitt, Glück, Carson
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pictezi). Cum e să fii poetul a două spații simultan? GS. De câte ori nu i-am invidiat pe poeții care scriu în spațiul în care s-au născut! Ca de pildă Gabriel Fitzmaurice, căruia îi e dedicat primul din cele trei "Sonete ungurești". E o persoană foarte specială, cu multe avantaje, cel mai de seamă fiind priceperea lui de a vibra la muzica vremii și spațiului lui, în acest caz un sătuc din County Kerry, Irlanda. Mă gândesc la locul acela ca
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
GENURI DISCURSIVE Orice text aparține unei categorii de discurs, unui gen discursiv. Locutorii dispun de o mulțime de termeni pentru a desemna imensa varietate de texte care sînt produse de societate: "conversație", "manual", "ziar", "tragedie", "reality-show", "roman sentimental", "descriere", "polemică", "sonet", "povestire", "maximă", "săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea acestor genuri se bazează pe criterii foarte eterogene: "roman sentimental" trimite la un tip de conținut (sentimental), "povestire" la un mod de organizare narativ, "ziar" la caracterul periodic
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
săptămînal", "raport de stagiu", "mit", "felicitare" etc. Observăm că denumirea acestor genuri se bazează pe criterii foarte eterogene: "roman sentimental" trimite la un tip de conținut (sentimental), "povestire" la un mod de organizare narativ, "ziar" la caracterul periodic al publicației, "sonet" la o anumită dispunere a versurilor unui poem etc. Categoriile respective variază în funcție de utilizarea lor: astfel, categoriile de care dispune un cititor care caută o carte într-o librărie nu sînt identice cu cele ale librarilor, ale criticilor literari din
Analiza textelor de comunicare by Dominique Maingueneau [Corola-publishinghouse/Science/885_a_2393]
-
anumite funcții reperabile la nivelul configurației de ansamblu a textului, nu și (sau, în orice caz, nu în mod necesar) la nivelul fiecărei unități lingvistice în parte. Ar fi interesant, desigur, de explorat ipoteza că există funcții ale textemelor specifice sonetului și funcții ale textemelor specifice reportajului (pentru a ne opri la doar două exemple), însă, cel puțin deocamdată, aceasta reprezintă o poziție imposibil de susținut prin demersuri analitice. 1.2. Pe de altă parte, chiar profilul abordării noastre împiedică asemenea
Textemele românești. O abordare din perspectiva lingvisticii integrale by Simina-Maria Terian () [Corola-publishinghouse/Science/84995_a_85780]
-
prevadă și chiar să revadă procesul istoric" (I.B.). Vocalele rimbaldiene sînt argumentul la care apelează Ion Barbu și în care vede o revizuire - prin extaz - a zilelor enorme ale creațiunii: "Este interesant să menționăm o anumită simetrie care apropie faimosul sonet de cea mai grandioasă dintre poemele umane, Apocalipsa sfîntului Ioan. Acolo, la fiecare sunet de trîmbiță a îngerului, un sector de soare se acoperă de umbră. La fel ca în Apocalipsa, numai că la celălalt capăt al lanțului de efecte
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
ca în Apocalipsa, numai că la celălalt capăt al lanțului de efecte și de cauze, cele cinci sunete fundamentale ale limbajului, vocalele, dau - la Rimbaud - măsura imaginilor acestor zămisliri uriașe". Viziunea care anulează în totalitate inepta teorie a audiției colorate. Sonetul e și o ilustrare directă a metodei aplicate de autorul "Unui anotimp în infern: asemeni astrologilor, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revolută, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singură
Vocația și proza democrației by Cassian Maria Spiridon () [Corola-publishinghouse/Science/84998_a_85783]
-
nici o îndoială, pentru că poetul francez procedează, ca un savant autentic: odată ce a descoperit legile domeniului de observație, "își propune să extrapoleze adevărurile experimentale dobândite", cu alte cuvinte să generalizeze, dar să le și verifice valabilitatea: "Ce altceva poate fi celebrul sonet al Vocalelor, daca nu o revizuire - prin extaz [s.n.] - a zilelor enorme ale creațiunii?"74 Extazul liric barbian recuperează, în bună măsură, atributele corespondentului sau mistic, așa cum acesta este înfățișat, de Jean de la Croix', în lucrarea doctrinara intitulată "La nuit
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
Munțu-n Spirit, lucruri într-un Pod albaștri / Raiuri divulgate! îngerii trimeși / Fulgera Sodomei fructul de măceș". Cu deosebirea că, în acest caz, poetul surprinde momentul în care inspirația poetica capătă contur 76. Mai instructive decât lectură pe care o face sonetului și decât analogiile stabilite cu Apocalipsa Sfanțului Ioan, sunt următoarele observații asupra metodei rimbaudiene: Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
poetica capătă contur 76. Mai instructive decât lectură pe care o face sonetului și decât analogiile stabilite cu Apocalipsa Sfanțului Ioan, sunt următoarele observații asupra metodei rimbaudiene: Departe de-a fi aplicarea unui adevăr, de altfel îndoielnic, de psihologie excepțională, sonetul Vocalelor ilustrează propria metodă a lui Rimbaud; asemeni astronomului, care realizează cantitativ cutare eclipsă ori cutare catastrofă cosmică revoluta, el ne face să asistăm la spasmul inițial al universului nostru. Cu o singura diferență doar, ca investigarea lui Rimbaud se
Gândul din gând: Edgar Poe și Ion Barbu by Remus Bejan () [Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
era permis sau chiar recomandat vocabularul comun. Chiar și Wordsworth, 240 în ciuda faptului că a condamnat stilul poetic, într-un fel scria când compunea o odă, un poem topografic ca Tintern Abbey, și în alt fel scria când compunea un sonet miltonian sau o "baladă lirică". Dacă vom ignora aceste deosebiri, zadarnic vom încerca să caracterizăm stilul unui scriitor care a cultivat multe genuri sau oare -a avut o lungă evoluție personală. De pildă, credem că este mai nimerit să vorbim
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]