5,168 matches
-
ca ea să vorbească despre soțul pe care îl împărțim. Aștept să aud vorbele care-i exprimă frustarea și aproape că-mi doresc să spună ceva care să mă insulte. Însă nu aud nimic din toate astea. Ea stă liniștită, sorbind din ceai. Mă întreb ce o face să se țină atât de dreaptă și de calmă. Dacă aș fi în locul ei, mi s-ar părea dificil să fac lucrul ăsta. Mi-aș urî rivala și aș tânji să mă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
bucur și eu pe alții, la fel cum mi se întîmpla mie îndată ce deschideam o carte. Experiența însă s-a dovedit nefericită: în artă, ca și în viață, poți deveni ridicol. În această retragere totală și exaltat de inimitabilele întrulocări, sorbeam cuvintele cu voce tare. Trebuie să adaog că, în asemenea plăceri, nu mă potriveam cu nimeni. Tulburat de lectură, seara ieșeam pe străzile pavate cu bolovani. Din mahalale ajungeai ușor în centru. În calda atmosferă a zilelor de primăvară, promenada
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
tine?” „Ce-ați vrea și voi să vă spun... Muieri În chiloți. Frumoase, albe, fără păr pe picioare - ce dracu’ i-or face? - stau la soare ori cu bucile, ori cu țâțele-n sus.” Îi văzu pe veri cum Îi sorbeau vorbele. Se răsuciră pe burtă. „Oleu, frățiorilor, trebuia să fiți și voi acolo, că nu pot să vă spun În cuvinte. Mie mi s-au lipit ochii de domnișoara Lori. Cea mai frumoasă și mai tânără. Nu era de nici un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
ce-i zgâlțâia pe adormiți. Șoferul făcea ochi, trăgea de volan și se Întorcea pe drum. Cele mai periculoase erau canalele de irigații. Pe fundul vechii Bălți, trase cu echerul, era o grămadă de canale săpate adânc, pline cu apă sorbită din Dunăre de o stație uriașă și răspândită, apoi, pe câmpuri de multe altele, mai mititele. O singură dată un soldat care dormea la volan Își mânase, fără să vrea, camionul În apa verzuie și plină de brădiș a unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
gospodăriile satului, stemele de la paftale luceau, bocancii fuseseră văcsuiți și cusuți pe la spărturi cu ață cauciucată. Inimile băteau anapoda În piepturi. Comandantul ordonase „pe loc repaus” și continuase discursul. Se crăcănase, ținea mâinile la spate și burta Înainte. Soldații Îi sorbeau vorbele meșteșugite. „Eu, aici, vă sunt și mamă, și tată. Voi sunteți mulți, eu unul singur, așa că nu am de unde ști ce necazuri vă frământă pe fiecare dintre voi. Nu vrea nimeni să se ajungă la evenimente nedorite, precum sinuciderile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
marea lui bucurie ori tristețe sau spre a ținti tărtăcuțele adversarilor pe care nu izbutea să-i convingă altfel În Înfruntarea de cugetări despre ale vieții. Tatapopii păstrase câteva halbe În care le servea bere oamenilor mai Însemnați. Ceilalți Își sorbeau licoarea Îndoită cu apă din borcanele de conserve pe care cârciumarul le luase pe mai nimic de la câțiva bețivi ce se bucuraseră la câte o litruță de țuică făcută din nu se știe ce la un cazan ilegal ce funcționa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
Învăluise de fiecare dată În vorbe meșteșugite, În amânări ce păreau a nu avea sfârșit, În povești care nu se terminau, căci dădeau mereu dintr-una Într-alta, nedumerindu-l și fermecându-l pe tânărul ascultător, care uita să-și soarbă din borcan pișatul de măgăriță fecioară - cum Îi zicea poetul Foiște - și mai ales uita de râca purtată lui Tatapopii că nu-l socotise niciodată o persoană Îndeajuns de Însemnată ca să aibă dreptul de a primi berea Într-o halbă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
de minuni, către școală. Acolo avea să se așeze la catedră Într-o sală de clasă goală și avea să vorbească de unul singur, ca și cum s-ar fi aflat În fața a trei șiruri de bănci pline cu școlari care Îi sorbeau vorbele. Când Îngrijitorul auzea de pe culoar „ziceți bună ziua la toată lumea”, venea să-l ajute pe profesor să se salte de pe scaunul de lemn pe care Înțepenise și să-l conducă până la ieșire. Apoi Încuia sala de clasă și Întreaga școală
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
aproape cu drag, pântecele nefiresc de umflat și oftă cu un fel de ușurare și bucurie. Își Închipui cum ar fi fost să dea Încet pe gât o cană, una singură, de vin fiert cu miere și scorțișoară. Ar fi sorbit-o ușor, s-ar fi bucurat de fiecare Înghițitură, picăturile de licoare fierbinte i s-ar fi strecurat În sânge, l-ar fi iuțit și l-ar fi Încins. Se apropia Crăciunul și nu trecuse nici măcar o zi din postul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
renunțat la miracolul derizoriu al alcoolului, așa că nu m-ar Încânta cine știe ce să ne scurtăm așteptarea Într-o cârciumă. Mai bine, uite, am văzut că s-a deschis În centru o cofetărie turcească. Nu te-ar tenta nici un pic să sorbim o cafeluță de la mama ei, să ne răcorim cerul gurii cu bragă și să ne răsfățăm papilele gustative cu un cataif? Eu fac cinste! La prima chenzină o să-ți Înapoiez totul, până la ultimul bănuț, chiar și bacșișul. Până atunci, Însă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
lumi cu visuri roze colorate, De brațul mamei tainic legănate și‐ ncetișor pe sânu‐i adormite. Îl cântă‐ n vânt un flașnetar pe stradă. Se cern prin toamnă fulgii de zăpadă Ca‐ n sufletu‐ mi aducerile‐aminte... ...și‐ ascult... și sorb motivul cantilenei.. și‐ n dorul vremilor de mai nainte, Mă frige‐ o lacrimă din colțul genei. UNEI FEMEI Vezi tu o slabă rază ce s‐avântă? Oh, de‐ ai simți că raza asta vine Din dorul unei lumi cât mai
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
să mă uit și eu cum zugrăvește, mă lua la goană. Numai câteodată, când îi frecam colorile, se mai îmbuna și mă lăsa pe lângă el - atunci eram în culmea fericirii; îmi vorbea blând, îmi arăta cum se fac sfinții, îi sorbeam vorbele și mă uitam la el ca la un Dumn ezeu. După doi ani m‐ am întors acasă, ș‐am început să fac singur iconițe. Era vară. Duminica mă duceam la obor. Îmi așterneam hăinuța jos, îmi întindeam marfa pe
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
suflet se răsfrânge, Poezie dureroasă care plânge O iubire ne‐nțeleasă și sublimă? Am fost scrisă‐n ceasuri albe de veghere În genunchi lângă mormântul unei drame Prinsă‐ n ritmul unui cântec de durere? Cine știe câte lacrimi de fecioară N‐ au sorbit aceste pagini altădată... Câte inimi n‐ a făcut oare să bată Versul meu ce plânge trist ca o vioară? 267 Adrian Păunescu Adrian Păunescu născut la 20 iulie 1943 în comuna Copăceni, județul Bălți - Basarabia, fiu de învățători - Constantin și
Cuvinte despre poeți şi poezie. In: OMAGIU MAMEI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1082]
-
sake, pe care le puseră în fața lui Katsuyori și a fiului său. Se vedea că soția lui fusese destul de prevăzătoare ca să se pregătească din timp pentru acel moment. În tăcere, îi oferi soțului ei ceașca. Luând-o în mână, Katsuyori sorbi o înghițitură și i-o trecu lui Taro. Apoi, o împărți cu soția lui. — Stăpâne, o ceașcă pentru frații Tsuchiya, spuse ea. Tsuchiya, trebuie să-ți iei rămas bun cât încă ne mai aflăm în astă lume. Tsuchiya Sozo, valetul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
îngânfarea apuseană se laudă că întrecea mai înainte cu mult pe Răsăriteni în știința grecească și în tipărirea cărților, luminarea ambelor acestor lucruri a răsărit de curând aici pentru credincioși, lucrurile acestea sunt lauda lor, iar Dumnezeu a Răsăritenilor”, apoi: „sorbiți băutura științei arhiereului Nectarie, curs de teologie și izvoare de dreaptă credință”, apoi: „Niciodată de aici înainte săgețile dușmanilor nu vor atinge hotarele noastre, nici practicile teologilor raționali, fiindcă Nectarie a ridicat întărituri pentru credincioși, turnuri de pietate și lănci
Cetăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă. In: etăţuia lui Gheorghe Duca Istorie, cultură şi spiritualitate ortodoxă by Daniel Jitaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/503_a_738]
-
curgă într-un fel de polonic din lemn o licoare cam tulbure. Îl întinde apoi cumpărătorului. Acesta îl ia cu grabă și îl dă de dușcă. Plătind, mai cere încă un polonic de băutură, pe care de astă dată o soarbe pe îndelete...Ce o fi băutura asta? - mă întreb...Poate că îi bragă...Poate...Cine știe? Nu îndrăznesc să-l întreb pe tejghetar, care de altfel a și intrat în dugheană. Pe bragagiu la fiecare pas îl tot oprește cineva
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
sau Trapezănească, cum mai este numită, sau chiar Strapezănească, cum am întâlnit-o, a dat numele unei mahalale întregi, întinsă până la Podul lui Ștefan Vodă de peste apa Cacainei. Trag cu coada ochiului la bătrân...Parcă nu se mai satură să soarbă adânc în piept aerul plin de aromă de...costișă însorită. Îl las să se delecteze, ceea ce fac și eu la rândul meu...Mă desprind cu greu dintre stogurile de fân și fără să-mi dau seama pornesc în lungul Uliței
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI Vol. II by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/547_a_741]
-
mai aibă dureri de cap statul cu noi și de asemenea va trebui să conștientizăm, că în acest fel contribuim major la liniștea absolut necesară, unui președinte atât de iubit, precum Băsescu, pentru a putea să se gândească în tihnă sorbind un păhărel de coniac și la alte măsuri tot așa de prielnice cetățeanului, care a avut nefericirea să se nască român. Totuși nene Trăienică, te știu băiat de gașcă și de aceea, n-aș vrea să închei această scriere fără
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
o să se întâmple cu siguranță la 50 de ani după moartea mea”. Auzind aceasta, pe rus l-a podidit pe loc un plâns din acela cu noduri de îți era mai mare mila și a plecat cu jalea în suflet, sorbind vârtos dintr o sticlă de vodcă pe drumul de întoarcere spre maica Rusia. Sfântul Petru, a împins apoi în birou o arătare mai mult piele și oase, cu o tăgârță agățată într-un vârf de băț. Se tot uita speriat
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
MI-A FOST DAT Mi-a fost dat så våd timpul trecând monoton de-a dreapta mea peste dealuri cu umbră alungitå înspre negura compactå a pådurii Se întorceau vacile såtule cåtre ulițele satului se opreau la izvor și sorbeau ritmic norii care pluteau printre pietre și ierburi Mai apoi lângå troițå își întindeau gaturile zbierau anunțându-și ståpânul și porneau mai departe Så aud timpul mi-a fost sorocit dimineață în vibrația sirenei alungindu-se peste oraș îndemnând că
Aripi de påmânt by Viorel Surdoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/866_a_1646]
-
îmi pregăteam micul meu bagaj pentru drumeție... În zori, pe când luceafărul de dimineață, rămas singur să înfrunte potopul de raze ale soarelui, mă arunc pur și simplu în brațele răcorii de afară... Merg de o bună bucată de vreme. Soarele soarbe cu voluptate și ultima picătură de rouă. Am ajuns pe creasta dealului. Aici mă opresc să contemplu împrejurimile... Dealul Cetățuii și al Repedii, năpădite de lumina dimineții. Târgul își trimite larma trecută prin surdină până la mine. Nu rămân în loc prea
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pârâiașului de lângă chilie că laptele cald mă aștepta deja pe colțul mesei... „Numai că bătrânul este în stare să facă cine știe ce minuni! Toate sunt gata când nici nu gândești. Sau... Sau el trăiește și folosește altfel timpul!” - gândeam eu în timp ce sorbeam din laptele cald... Când abia am terminat rugăciunea de seară, călugărul se afla în pragul ușii, zâmbind cu bunătate. Am venit să-ți urez noapte bună. Noapte bună și sărut dreapta, sfințite, pentru grija ce mi-o porți. Să fii
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
să mă plâng în fața bunei mele gazde... De pe colțul mesei, o rază de soare furișată prin frunzișul copacilor arunca reflexe de foc din două păhăruțe pline cu o licoare rubinie... Bătrânul a ridicat unul și ducându-l la nas a sorbit aroma cu nesaț... Apoi a gustat din el cu evlavie... Îl priveam cu mare drag pentru că știe să facă plăcut orice moment petrecut cu el... În cele din urmă, am urmat întocmai ritualul și mi-am dat seama că are
CE NU ȘTIM DESPRE IAȘI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
pala, Prea grabnic vestejita. Domnită asta 'ntr-o poiana, Am întîlnit-o-n prag de zori, Calcă ușor, cu lunge plete, Iar ochii-i îmi dădeau fiori. Din flori ghirland-am împletit, În păr să-i pun, si cingătoare; Cu ochi suavi ea mă sorbea, Oftînd cu dulce răsuflare. Pe murgul meu am așezat-o, Privind-o timp de ore bune; Căci ea cîntă și tot cîntă, Un cîntec că al unei zîne. Ea mi-a cules dulci rădăcini, Din scorburi miere de albine, Și
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]
-
au fanatici Argint din a soarelui pară. Deși, cînd atinși sînt de vară, Mor pilcuri, sau mor singuratici, În crini e beția cea rară: Sînt albi, delicați, subțiratici. În moartele vremi mă-mbătară, Cînd fragezi, si primăvărateci, În ei mă sorbiră, extatici, Si pe aripi de răi mă purtară În crini e beția cea rară. (1927) Alexandru Macedonski Rondelul rozelor ce mor E vremea rozelor ce mor, Mor în grădini, și mor și-n mine S-au fost atît de viață
Roze, crini, metafore by Procopie P. Clonţea [Corola-publishinghouse/Imaginative/901_a_2409]