35,079 matches
-
care știința o exercită asupra acestei societăți, datorită faptului că progresul îl înțelegem ca venind din partea științelor; ele merg de la puțin la tot mai mult, iar din punctul lor de vedere viitorul este plin de speranță. Ceea ce indică faptul că speranța în viitor (pe lumea aceasta, altfel fiind vorba de religie) este o dovadă a măsurii în care spiritul științific ne domină existența, constituind (sau contaminând) unul din proiectele noastre fundamentale. Un criteriu după care trebuie să ne judecăm prietenii trebuie
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
evoluției sale progresul tehnic conduce la o tot mai accentuată aglutinare a persoanelor, aceasta având drept consecință o restrângere a individualității. Altfel spus, o tendință de alunecare a persoanei către individ, și poate chiar mai jos decât atât. Rămâne doar speranța că, în noul context, noțiunile de individ și persoană vor suferi o puternică modificare de sens care să ascundă ceea ce se pierde și să indice cu mai mult patos ce s-a câștigat (individul tehnic?). Într-un fel, a învăța
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
cu prețul libertății unora din cei care dau ascultare propriilor pulsiuni. Încă un mod în care rațiunea stăpânește afectivul! Credința noastră în progres arată atât faptul că nu suntem mulțumiți de situația pe care o avem cât și credința (ori speranța) într-un bine viitor. Acest bine viitor este incert, el presupunând fie o realizare a unor condiții bune, fie moartea ca scăpare de orice suferință actuală. Din această a doua perspectivă am putea spune că viitorul presupune coincidența cu trecutul
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Acest bine viitor este incert, el presupunând fie o realizare a unor condiții bune, fie moartea ca scăpare de orice suferință actuală. Din această a doua perspectivă am putea spune că viitorul presupune coincidența cu trecutul individual, respectiv inexistența noastră. Speranța unui mai bine pentru copiii noștri o trăim într-un mod extrem de personal, ca fiind cumva vorba de mai binele nostru. Poate e însă și o sublimare a gândului la mai răul pe care li l-am cauzat dându-le
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
mai bine". Numai că de data aceasta visul nu este orientat asupra interiorului (frecvent numit suflet), ci asupra propriului corp; e dorința de a deveni, în special prin intermediul medicinei, mai tânăr și mai frumos. Iată forma sub care a supraviețuit speranța în nemurire! Aceleași dorințe turnate în alte forme. Uneori prea multă cunoaștere conduce la o diminuare a eficienței: riscăm să fim mult prea reflexivi tocmai când trebuie să acționăm. Conceptul de supraspecializare, cu atitudinile pe care le antrenează, ne demonstrează
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Internet, reprezentații olimpice în întreaga lume și programe de TV și filme speciale. CIO folosește și o serie de servicii publice promoționale, anunțuri pentru a mări atenția asupra Mișcării Olimpice și pentru a înțelege principiile acesteia: excelență, fair-play, prietenie, unitate, speranță și pace. Aceste anunțuri primesc sprijin material din partea Companiei Emisiunilor TV Olimpice și au fost televizate peste tot în lume din 1996. Furnizori ai CIO. Programele olimpice de aprovizionare sunt destinate de a furniza în viitor cheia pentru toate necesitățile
Comitetul Internaţional Olimpic ca miză politică în relaţiile internaţionale by Oana Rusu Demmys Rusu () [Corola-publishinghouse/Administrative/753_a_1124]
-
Și Pilat se spălă pe mâini În fața mulțimii și hotărî ca Iisus să fie răstignit. Nevasta lui Pilat veni În Încăperea În care el sta dus pe gânduri, Însoțită fiind de o femeie cu ochii adânci, triști, rugători și fără speranță. Femeia era Îmbrăcată cu straie lungi de o culoare Închisă.Era Fecioara Maria, Maica Domnului Iisus. Fecioara Maria se apropie Încet de jilțul În care sta Pilat, Îngenunchie, Își Împreună mâinile și-l ruga și-l implora pe Pilat să
Legendele copilăriei by Lenuţa Rusu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1691_a_3048]
-
artiști și scriitori... În celulă, ne priveau curioși "chiriașii de drept", interesați și ei de evenimente, visând la o amnistie generală. Noii veniți la Jilava ne-au adus știrea cu decesul lui Milea și fuga "Odiosului" și "Sinistrei". În afară de marea speranță a sfârșitului, mai era aceea a eliberării noastre. Cu colegii de celulă am schimbat idei și gânduri despre ce vom face mai departe, fiind hotărâți să punem umărul și să ne vedeam "afară". Am schimbat, în acest sens, adrese și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
noastră. Festivalul Wagner este un eveniment extraordinar. Muzica lui este minunată, dar trebuie să ai cunoștințe pentru a o înțelege. Și pentru a fi admis în program se cerea talent, recunoaștere internațională, iar Mihai se afirmase deja ca o "tânără speranță". Aici vin personalități ale muzicii din toată lumea, iar biletele se vând, cu foarte mult timp înainte, la prețuri fabuloase. Peripețiile noastre au fost multiple, dar în seara concertului eram în sală, Mihai era la pian, sigur pe el, iar degetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
Acolo am să-i spun, pentru ultima oară, că e minunat să poți să mărturisești cuiva că-l vei iubi până la sfârșitul vieții. Inelul, inelul de logodnă cu ametist..., să am grijă de el! M-a încurajat, mi-a dat speranță, încredere... Înainte de plecare, inelul cu ametist și părintele Gherasim!" Petre își luă capul între palme. Îi vuiau tâmplele, îi țiuiau urechile. Inima i-o luase razna. O emoție puternică pusese stăpânire pe el. Stătu așa un timp, încercând să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
tot pe simboluri, pe metafore. Semnificația acelui ametist enorm, cu Maica Domnului, era Credința, unicul sprijin mai presus de noi. Iar ametistul din "camera secretă", cum îi spunea el, ce putea semnifica? Ametistul reprezintă viața, bucuria de a trăi, încredere, speranță. A fost așezat acolo unde păstra "Jurnalul" și scrisorile. "Jurnalul" era mărturia, ultima ei mărturie. Pleca la București cu un gând anume. A plănuit totul, cu minuțiozitate. Toată viața, și-a trăit-o în singurătate, simplitate, frumusețe. A venit la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
În drum spre casă descoperise în zonă, pe o străduță laterală, un restaurant românesc, "Miorița". Pe unde călătorise prin lume mai întâlnise restaurante așa-zis "românești" totul era mediocru, mâncarea, serviciile, mai puțin prețurile. Intră la "Miorița" fără prea mari speranțe și pe bună dreptate: nu era nici pe departe un local cu pretenții, mobilier modest, clientela pestriță, fum și un zgomot strident de manele. Nu dorea să "consume" nimic, dar comandă o bere și niște mici, pentru a putea lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
mă ajuți, să mă ții în brațe, să-mi risipești spaimele, să mă aperi, să-mi dai, ca altădată, căldura trupului tău, să adorm ca un copil în brațele tale... Vise, vise... Și a venit acel decembrie nebun, plin de speranțe. Mie nu mi-a adus nimic, din contră, mi te-a luat, mi te-a furat. Îți făceai tot felul de planuri de viitor în care eu nu mă regăseam. Te simțeam tot mai îndepărtat, nu mai erai același din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
a ei mi-a prins bine, dedicându-mi toată energia și toate gândurile pentru a salva ce se mai putea salva. Prinsă în noianul de probleme cotidiene puteam și eu să uit ce lăsasem în urmă pe tine, dragostea mea, speranțele mele... Cu efort, cu multă muncă și încăpățânare, am reușit să pun lucrurile la punct în "gospodăria noastră" a surorii, a nepoatei și, într-un fel, a mea. Am tăiat toate cheltuielile nesăbuite, am pus ordine în conturi și la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
era fericit, în sfârșit își regăsise rostul în viață, avea pentru ce trăi, la ce se gândi, pentru ce lupta. Se întoarse acasă și începu să revadă din carnetul de însemnări ce întrebări îi puseseră oamenii, ce-i frământa, ce speranțe își făceau. O să mă bat pentru ei, dar și pentru mine. Nu sunt încă un moșneag, neputincios, mă simt în putere, iar domnul acela Alzheimer o să mai aștepte mult și bine. Visând așa la cele ce-l așteaptă, percepu parcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
așa ceva. Rămânem în legătură și, când am o veste, vă sun. Succes în continuare și mulțumesc pentru cadouri. Și eu vă mulțumesc pentru bunăvoință! I se luase o piatră de pe inimă. Nu era nimic aranjat, concret, dar simțea că sunt speranțe. Acasă, la București, totul era în ordine. Camelia cu Policlinica, fetele cu cartea. Își aduceau aminte de Paștele petrecut la Bucura și nu mai conteneau cu întrebările despre casă, ce-a mai rostuit, ce-a mai făcut, despre livadă, despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1564_a_2862]
-
1.4.1 PERIOADA 1946 - 1989 După încheierea celui de-al doilea război mondial (1945) și în comuna Lespezi, ca în toată România, au avut loc schimbări politice, administrative, economice și sociale. Proclamarea Republicii la 30 Decembrie 1947 a dat speranțe populației într-o economie mai dezvoltată, ridicarea gradului de instrucție și de cultură. După naționalizarea mijloacelor de producție de la 11 iunie 1948, a început cooperativizarea forțată a agriculturii, prin înființarea unor întovărășiri agricole la Heci, în anul 1949, unde președinte
Monografia comunei Lespezi, judeţul Iaşi by Vasile Simina (coord.) Ioan CIUBOTARU Maria ROŞCA Ioan LAZĂR Elena SIMINA Aurel ROŞCA Vasile SPATARU () [Corola-publishinghouse/Administrative/91877_a_93004]
-
-și petrecea ziua în pat sau la birou. — S-a umflat mâna mamei, am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-a întunecat. — Nu mai durează mult. Fir-ar să fie! Ce neplăcut! — Vreau să se facă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
am zis eu, cu privirile ațintite în dușumea. N-am putut rosti mai mult. Plângeam cu sughițuri. Naoji nu răspunse. L-am privit. — Nu mai e nici o speranță. N-ai văzut-o? Când se umflă astfel, nu mai e nici o speranță, zise el apucându-se de marginea mesei. Chipul lui Naoji s-a întunecat. — Nu mai durează mult. Fir-ar să fie! Ce neplăcut! — Vreau să se facă bine. Vreau s-o salvez cumva, am zis eu, frecându-mi mâinile. Naoji
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
îi făcu apoi semn lui Naoji să-l conducă. Când s-a întors, după câteva minute, se vedea că făcea eforturi disperate să-și înece lacrimile. Am ieșit tiptil din camera mamei ca să vorbesc cu el. Nu mai e nici o speranță? Ce-a spus? Naoji zâmbi crispat. — Îngrozitor. Se pare că s-a agravat boala. Doctorul a spus să ne așteptăm la sfârșit... într-o zi sau două. Ochii i se umplură de lacrimi. N-ar fi cazul să trimitem telegrame
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
mai tare decât ar fi fost cazul. Nu-i nici un șarpe aici, mamă. Visul tău nu s-a adeverit. Am privit iar spre treaptă și l-am văzut plecând, în sfârșit. Se îndepărta alene. Nu mai era nici un strop de speranță. După ce-am văzut șarpele, în inima mea a început să încolțească resemnarea. Când a murit tata, a fost un șarpe mic, negru, lângă patul lui. Am văzut atunci, cu ochii mei, șerpi încolăciți pe toți copacii din grădină. Mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
cunoscut însă mai bine, lipsa lui de cultură, de răspundere, josnicia lui m-au dezamăgit. Mă atrăgea, în schimb, frumusețea sentimentelor soției lui. Era ca și cum aș fi fost îndrăgostit de cineva capabil de iubire adevărată. Mergeam în vizită numai în speranța că pot să o zăresc o clipă. Sunt convins că noblețea tablourilor se datorează numai firii blânde a soției sale. Pictorul - am să spun acum tot ce simt - nu e altceva decât un negustor deștept, dornic de beții și desfrâu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
să știi doar că mi-a fost cumplit de greu să-mi petrec timpul tânjind zadarnic după soția sa. Asta-i tot. Acum, că știi și asta, nu-i nevoie să te apuci s-o strigi în gura mare, în speranța că îmi vei dobândi „aprecierea“ pentru dragostea de care am fost capabil în viață. Este suficient că știi tu și-mi ajunge dacă te întrebi în sinea ta: „Așa să fi fost?“ Să-ți spun drept, aș fi tare fericit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1863_a_3188]
-
poziție este într-o companie inclusiv în sindicat -, vrea și are dreptul să știe "încotro" și "cum", să înțeleagă, să simtă că aparține sau, mai mult, că se identifică cu un scop mai înalt. Pentru că, uman, funcționăm mai bine atunci când speranțele noastre au un anumit fundament de cunoaștere și de înțelegere. Aneta BOGDAN Introducere Conceptul de brand de angajator din perspectiva stadiului actual al cunoașterii este insuficient exploatat, deși este intens vehiculat în domeniul brandingului și în cel al managementului resurselor
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]
-
au un interes moderat în această privință, iar Generațiile X și Y îl privesc ca pe o investiție în scop public. Identitatea înseamnă pentru seniori romantism și prietenie, pentru Baby Boomers, copii din flori, iar pentru Generațiile X și Y, speranță. Setul decisiv este pentru seniori a te zbate pentru a obține un rezultat, pentru Baby Boomers, a trăi pentru astăzi. Generațiile X și Y îl văd ca pe a te pregăti pentru a fi cel mai bun. Generația seniorilor acceptă
Brandingul de angajator by Mihaela Alexandra Ionescu [Corola-publishinghouse/Administrative/900_a_2408]